1. S-a dus pe apa Sambetei (a disparut).
Apa sambetei era, intr-o veche credinta, un rau care se varsa in Infern, deci tot ce cadea in acea apa nu se mai putea gasi.
2. Banul n-are miros
Imparatul Vespasian i-a urmat lui Nero si a gasit visteria goala. El a pus multe dari, chiar si pe closete. De atunci, closetele se numesc si vespasiene. Intr-o zi, fiul sau Titus (viitor imparat) i-a spus ca poporul rade si il barfeste pentru ca a scos bani din o sursa mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului sau o moneda si i-a spus: „Uite, banu’ n-are miros".
3. Ii face capul calendar
Este o expresie veche si a pornit de la faptul ca, demult, in calendare apareau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi tinute usor minte.
4. Nici in clin, nici in maneca
Stim ca maneca este partea hainei care acopera bratul, iar un clin este o fasie oarecare de material. Nu este nici o legatura intre acesti termeni si expresia romaneasca „a nu avea nici in clin, nici in maneca cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche si se trage din Transilvania. Acolo, taranii spun „in manec" cand urca cu carul un deal si „in clin", cand coboara la vale. Cand caruta si carutasul stau pe loc, va fi nici in clin, nici in manec. Expresia a patruns in toate regiunile tarii si s-a pastrat pana azi nu cu sensul primar ci asa cum am spus sa nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva in nicio imprejurare.
5. Ma aflu in al 7-lea sau al 9-lea cer
Expresia e bazata pe credinta celor vechi ca cerul este alcatuit din mai multe bolte. In boltele de sus, ajungeau cei fericiti, asa ca expresia inseamna ca te afli in culmea fericirii, desfatarii si bucuriei.
6. In vino veritas - in vin este adevarul
Expresie veche de peste 2000 de ani, este atribuita poetului grec Alceu, care a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pe vremea lui, celor banuiti de fapte rele li se dadea sa bea vinuri tari pentru a spune adevarul. Omul la bautura devine vorbaret si atunci dezvaluie taine pe care le-ar ascunde daca ar fi treaz.
7. Munca de Sisif
Sisif a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osandit pentru nesupunere sa urce un deal din infern, ducand in spinare o stanca uriasa. Dar cum ajungea in varf, stanca aluneca si Sisif trebuia sa o ia de la inceput. Expresia se refera la o stradanie istovitoare si inutila, un efort spre un obiectiv imposibil de atins.
8. Piatra de incercare
Este o piatra foarte dura de culoare neagra. Piatra este folosita de bijutieri pentru a verifica daca o bijuterie este din aur si din ce fel de aur. Bijutierul freaca obiectul pe piatra neagra, si pe fasia subtire de metal ramasa pe piatra se toarna apa tare (acid nitric). Daca metalul nu este aur, urma dispare, daca este aur, culoarea capatata de urma galbena indica felul si caratele aurului. Expresia „piatra de incercare" se foloseste cand este vorba de o proba foarte grea pe care cineva trebuie sa o treaca.
9. Codrul Vlasiei
Se intindea din nordul Bucurestilor pana la Cernica, Snagov, chiar aproape de Ploiesti. A trece prin aceasta padure era un act de mare curaj pentru ca talhariile acolo se tineau lant. Vorba „ca-n codrul Vlasiei" se aplica si azi celor care fura fara rusine din avutul public. Expresia mai inseamna un loc fara control, unde domnesc jaful si frauda.
10. Pielea ursului din padure
Expresia provine dintr-o fabula de La Fontaine. Doi prieteni au vandut unui blanar blana ursului pe care urmau sa-l vaneze a doua zi. Pornesc ei la vanatoare, se intalnesc cu ursul, dar, cuprinsi de groaza, unul se urca intr-un copac, iar celalalt face pe mortul. Ursul nu mananca starvuri, si dupa ce l-a mirosit pe cel de jos a plecat. Prietenul din pom coboara si-l intreaba pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus sa nu-i mai vand pielea pana nu-l vanez". Sau, in alte fabule i-ar fi spus sa-si aleaga cu grija prietenii. Folosim expresia pentru a stabili ca numai ce este in mana nu e minciuna, sau se mai foloseste atunci cand un prieten ne dezamageste.
11. Daca taceai, filozof ramaneai
Maxima este extrasa din lucrarea „Mangaierile filozofiei" care apartine filozofului antic Boethius. Acesta se afla in inchisoare pentru niste declaratii care n-au placut regelui. Maxima trebuie folosita cu discernamant in imprejurarea cand tacerea poate fi mai inteligenta decat cuvantul.
Expresii memorabile
* Dupa ce si-a scrantit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: "Stiam ca la varsta mea te scrantesti la cap, nu la picior."
* Un lingusitor ii atrase atentia lui Oliver Cromwell, care intra biruitor in Londra, ce multa lume se stransese sa-l vada. "Tot atatia ar fi fost si daca m-ar fi dus la esafod", fu raspunsul.
* Celebrul compozitor Hans von Bulow, plimbandu-se intr-o seara prin Berlin, ingandurat, s-a lovit de un trecator. Acesta s-a oprit iritat si se rasti la muzician:
- Dobitoc!
Bulow isi scoase palaria si spuse:
- Incantat de cunostinta, numele meu este Bulow!
* O echipa de zidari lucra la repararea parterului unei case cumparate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Intr-o zi, in timp ce cintaretul repeta citeva arii intr-o camera de la etajul I, se prezenta la el maistrul.
- Doriti sa terminam reparatiile luna asta?
- Bineinteles! - raspunde Caruso.
- Atunci, fiti amabil si nu mai cintati. Imediat ce va aud, oamenii mei lasa totul balta si stau sa va asculte...
A fost, povestea mai tirziu Caruso, cel mai frumos compliment care i s-a facut vreodata.
* Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atractie la masa unor aristocrati. Amfitrioana, cunoscuta pentru inteligenta sa cam subreda, facu imprudenta sa-l intrebe:
- Spuneti-mi, va rog; am auzit ca pestele regenereaza materia cenusie. Ce peste ma sfatuiti sa consum ?
- Balena ! - raspunse prompt Shaw.
* Dupa ce a esuat in campania militara din Rusia - 1812, Napoleon se retragea grabit spre vest. In dreptul raului Niemen, el impreuna cu suita sa se oprira si cerura ajutorul unui taran barcagiu din imprejurimi sa-i treaca pe celalalt mal.
Cand taranul ii ajuta sa treaca raul, Napoleon se interesa:
- Multi dezertori au trecut raul zilele acestea?
Naiv, taranul i-a raspuns:
- Niciunul, dumneavoastra sunteti primul.
* Imparatului Octavian Augustus ii fu prezentat un grec care semana uimitor cu el si, in plus, avea si cam aceeasi varsta.
Glumind, Augustus il intreba daca nu cumva maica-sa fusese in tineretea ei pe la Roma, cam prin vremea cand si tatal imparatului era tanar. Raspunsul grecului fu prompt:
- Mama nu a fost, dar tatal meu a stat la Roma mai de mult. cam cu un an inainte de nasterea ta, Cezar!
* N.T.Orasanu, poet si publicist, autor de epigrame si pamflete politice, a fost trimis in timpul domniei lui Cuza de nenumarate ori la inchisoarea Vacaresti, fiindca pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presa. De cate ori Orasanu scria cate un articol violent sau atingator la Voda, isi trimitea imediat salteaua, plapuma si pernele la Vacaresti.
Directorul penitenciarului nu voia sa le primeasca, insa Orasanu ii raspundea:
- Nu-ti fie teama, o sa primesti si ordinul peste cateva ceasuri.
Fapt ce se adeverea intotdeauna.
* Un amic al lui Caragiale i s-a plans acestuia intr-o zi:
- Auzi, nene Iancule, nerusinatul ala de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ala, a indraznit sa ma faca tampit si idiot.
- Cand, stimabile? l-a intrebat Caragiale cu un aer scandalizat.
- Acum o ora.
- Ce magar! a exclamat Caragiale.
Apoi, luandu-l gura pe dinainte:
- Totdeauna a fost in intarziere neispravitul asta!
* In anul 1906 trebuia sa se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasa cativa oameni politici pentru consultari, printre care si pe Georges Clemenceau. In timpul discutiilor s-a servit un bufet rece. Vazand ca dintre oaspeti numai Clemenceau nu doreste nimic, gazda l-a intrebat:
- Dumneata ce doresti, domnule Clemenceau?
- Internele, a raspuns acesta.
A doua zi, Clemenceau a depus juramantul ca ministru de interne!
* Ziarisul si prozatorul Anton Bacalbasa a fost invitat intr-o seara la o petrecere. Printre ceilalti invitati se afla si un general in retragere. Acesta tocmai citise volumul de schite satirice in care scriitorul demasca tarele vietii cazone. Fara sa stie ca scriitorul se afla chiar in fata sa, generalul indignat ameninta ca il va chema pe autor in fata justitei pentru injurii aduse corpului ofiteresc, la care Bacalbasa a intervenit:
- Lasati-l, domnule general. Cine stie ce amarat o fi si scriitorul asta. Nu vedeti? Pana si numele il are ca vai de capul lui, ba cal, ba sa!