Inceputurile orasului Quebec dateaza din secolul al XVII-lea. In 1608, francezii, sub conducerea lui Samuel de Champlain, au intemeiat o fabrica destinata negotului cu blanuri si o cetate (pe locul careia se ridica in prezent catedrala) pe stanca numita Cap Diamant. Intre anii 1629 si 1632, Quebec s-a regasit pentru prima data sub stapanirea englezilor. Dupa recucerirea orasului, Champlain s-a ingrijit sa intareasca si mai mult fortificatiile si a ridicat fortul Chateau St-Louis pe o colina de piatra. Pe fundamentele acestuia a fost construit ulterior Chateau Frontenac. Negotul cu blanuri, foarte profitbail, a contibuit la dezvoltarea rapida a asezarii de pe fluviul Sfantul Laurentiu. Negustorii si-au deschis factorii la adapostul fortului, institutiile bisericesti si regale si-au facut aparitia in oras, iar Quebec a devenit principalul centru al Noii Frante. Quebecul, si mai ales stanca abrupta Cap Diamant (care se ridica deasupra vadului ingust al fluviului Sf. Laurentiu), beneficiaza de o amplasare ideala din punct de vedere strategic. Aceste imprejurari au facut ca orasul sa capete, in scurt timp, supranumele de Gibraltarul Americii de Nord. In 1660, Quebecul a fost iarasi asediat in van de englezi. A intrat in stapanirea lor abia in 1759. Temandu-se de posibile tentative de recucerire a orasului, englezii au extins fortificatiile, printre care si citadela (construita anterior de francezi, fara prea multa convingere) si zidurile de aparare. Quebecul a inflorit fara intarziere, ajungand una dintre principalele metropole ale continentului american si datorandu-si avutia comertului cu lemn, cereale si mai ales cu blanuri. In 1867, Quebecul a devenit capitala Canadei francofone, pastrandu-si acest statut pana in prezent.