Din aceeasi categorie
|
4 alimente pentru a-ti pastra memoria agera 1.122 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
4 super-alimente pentru a-ti pastra memoria agera 1.155 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alcoolism 52 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
SANATATEA CREIERULUI, DEPENDENTA DE ODIHNA 219 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dependenta de medicamente 161 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cum scapi de dependenta de zahar? 73 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cum recunosti dependenta de alcool 657 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Despre dependenta de internet la adolescenti. partea I 982 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dependenta de tutun 112 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nomofobia 1.036 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Afla cum >> Sanatate
Dependenta de cumparaturi (oniomania)
| Adaugat de Cozana | 27.02.2020 |  Adauga
la favorite |
331 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSocietatea moderna impune un ritm alert al vietii, in care orele de munca adesea le depasesc pe cele dedicate timpului liber. Drept urmare, noile tendinte s-au concentrat pe gasirea metodelor prin care oamenii sa aiba acces facil la orice fel de serviciu, de oriunde acestia s-ar afla. Societatea de consum a propulsat cumparaturile pe lista serviciilor usor accesibile, mediul on-line, folosirea cardurilor de credit, diversitatea ofertei, precum si campaniile media, determinand ca cererea sa fie in permanenta crescuta.
Fie ca vrei sa dispui de cele mai noi dispozitive electronice, sa ai camara mereu plina sau sa fii mereu in ton cu moda, oferta este in permanenta bogata, iar produsele la care visezi sunt acum cat se poate de usor de procurat. A merge la cumparaturi este astfel o necesitate, dar si un prilej de socializare si relaxare. Dar oare cand se poate spune ca shopping-ul devine adictiv, trecand dincolo de granitele necesitatii sau ale pasiunii?
Problema dependentei de cumparaturi este in special un atribut al lumii moderne, desi consemnarea in tratatele de psihiatrie s-a facut inca de la inceputul secolului al XX-lea, de catre Emil Kraepelin si Eugen Bleuler. In 1994 s-au stabilit pentru prima data niste criterii pe care sa se sprijine diagnosticul, insa tulburarea nu a fost inclusa in ghidurile de circulatie internationala.
Cunoscut si sub denumirea de oniomanie, obiceiul de a cumpara excesiv diferite lucruri, a intrat in atentia lumii medicale, fiind asemanator celorlalte tulburari compulsive sau adictive foarte cunoscute, precum dependenta de alcool, cafeina, nicotina, droguri diverse sau dependenta de jocuri de noroc. In viziunea Asociatiei Internationale a Psihiatrilor, tulburarea compulsiva de a cumpara (compulsive buying disorder) este un obicei din spectrul obsesiv-compulsiv, ceea ce indica faptul ca persoanei afectate ii este greu sa se opuna acestui comportament dizarmonic. Indiferent de controversele de apartenenta, fie in cadrul tulburarilor adictive, fie in cadrul celor compulsive, dependenta de cumparaturi este, in orice caz, un comportament dezadaptativ, cronic si repetitiv care tine de o incapacitate de control al impulsurilor si care interfereaza cu buna functionare a individului. (1)
Cauze si prevalenta
Studiile arata ca in Statele Unite prevalenta afectiunii este de 5,8 % in populatia generala. S-a constatat ca dependenta de cumparaturi este mai frecventa in randul sexului feminin, desi rezultatele pot fi inselatoare, pe de o parte pentru ca femeile sunt mai dispuse in a recunoaste ca mersul la cumparaturi le face placere, iar pe de alta parte pentru ca majoritatea loturilor de studiu a cuprins un numar mai mare de femei decat de barbati. Nu s-au inregistrat diferente semnificative in ceea ce priveste pregatirea profesionala sau statusul economic, ceea ce denota ca impulsul de a cumpara este mai puternic decat piedicile financiare si nu este educabil sau usor de stapanit.
Debutul acestei afectiuni se produce in adolescenta sau la adultul tanar si se pare ca simptomele se diminueaza cu varsta. Aparitia in context familial si coexistenta cu alte afectiuni psihiatrice au fost si ele observate.
De asemenea, o serie de trasaturi ale personalitatii se pare ca predispun la un astfel de comportament. Persoanele extravertite, de exemplu, pot gasi in cumparaturi un mijloc de a-si exprima personalitatea sau de a socializa. Pe de alta parte, persoanele anxioase, depresive, timide sau cu stima de sine scazuta pot utiliza shopping-ul drept modalitate de a se elibera de sentimentele negative si apasatoare.
Cauzele afectiunii nu sunt pe deplin elucidate, dar o serie de studii asupra neurotransmitatorilor au relevat o corelatie intre aceasta tulburare si un dezechilibru la nivelul sistemelor serotoninergic, dopaminergic si opioid (2) .
Diagnostic
In urma studiilor efectuate, s-a observat ca simptomele dependentei de cumparaturi sunt asemanatoare celor din dependenta de droguri, alcool sau alte substante. Ceea ce diferentiaza un oniomaniac de un pasionat de cumparaturi este tocmai impulsul nestapanit al celui dintai de a merge la cumparaturi si incapacitatea de a rezista acestui impuls, nerealizarea actiunii propuse creandu-i o stare accentuata de disconfort.
Simptomele cele mai frecvente sunt preocuparea permanenta si dorinta persistenta de a merge la cumparaturi, timp excesiv dedicat shopping-ului cu neglijarea celorlalte activitati zilnice in detrimentul acestei activitati, cumpararea de lucruri nefolositoare, sentimentul de insatisfactie permanenta si dorinta de a cumpara din ce in ce mai multe lucruri, frustrare aparuta in momentul in care nu este posibil mersul la cumparaturi, utilizarea shopping-ului pentru detensionarea in momentele de tristete si incercari repetate, dar esuate de a reduce cumparaturile. (3)
De asemenea, persoana afectata are tendinta de a intra in conflict cu cei care incearca sa ii atraga atentia asupra comportamentului sau sa isi minta familia, pentru a justifica sumele de bani cheltuite; din acest motiv, persoanele in cauza merg de obicei singure la cumparaturi, astfel evitand criticile negative si transformand shopping-ul intru-un ritual personal si cu semnificatie.
In linii mari, s-au identificat patru stadii ale cumparatului compulsiv:
Anticiparea: in acest stadiu persoana afectata este cuprinsa de ganduri persistente si intruzive si de o dorinta nestapanita de a merge la cumparaturi, ceea ce o face incapabila de a se mai gandi la altceva.
Pregatirea: are loc un adevarat ritual, in care persoana decide de unde sa isi achizitioneze produsele, cum sa se imbrace sau ce modalitate de plata sa foloseasca.
Cumparatul: faza in care oniomaniacul simte placere intensa si eliberare de tensiunea interioara resimtita pana atunci.
Cheltuirea: de multe ori asociata cu un sentiment de dezamagire si vinovatie cauzat de incapacitatea de a se fi opus dorintei de a cumpara. Marea majoritate a celor care au apelat la un specialist a afirmat ca intampina probleme financiare deosebite din cauza cheltuitului excesiv si ca relatiile familiale le sunt grav afectate.
Un grup de cercetatori de la Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bergen, Norvegia, a propus o scala de evaluare a dependentei de cumparaturi, care cuantifica daca sunt prezente aceleasi elemente care indica dependenta, ca in oricare alta adictie. Scala de Adictie de Cumparaturi Bergen (The Bergen Shopping Addiction Scale) urmareste sapte criterii de baza pentru evaluarea dependentei, carora li se atribuie un scor intre 0 si 4 puncte, in functie de raspunsul pacientului la fiecare intrebare din chestionar.
Cele sapte afirmatii pe care pacientul trebuie sa le evalueze sunt:
1. Te gandesti la cumparaturi mereu.
2. Iti cumperi lucruri pentru a-ti creste buna dispozitie.
3. Petreci atat de mult timp la cumparaturi, incat iti afecteaza activitatile zilnice.
4. Simti nevoia sa cumperi din ce in ce mai mult, intrucat nu mai poti obtine aceeasi satisfactie ca inainte.
5. Ai hotarat sa faci mai putine cumparaturi, dar nu ai reusit sa rezisti.
6. Te simti rau cand, din vreun motiv, esti nevoit sa nu poti merge la cumparaturi.
7. Faci atatea cumparaturi incat ti-a afectat bunastarea.
Persoana in cauza trebuie sa acorde fiecarei afirmatii un punctaj, dupa cum urmeaza:
0 – in total dezacord;
1 – mai degraba in dezacord;
2 – nu stiu;
3 – mai degraba de acord;
4 – total de acord.
Alegerea variantelor de „mai degraba de acord" sau „total de acord" la cel putin patru din cele sapte afirmatii poate sugera existenta unei adictii pentru cumparaturi. (3)
Evolutie
Consecintele cumparatului compulsiv nu vor intarzia sa apara. Fie ca este vorba despre o stare de disconfort psihic, in care pacientul simte tensiune interioara, tristete marcata sau se autoinvinovateste cand constata ca nu poate rezista impulsului, fie ca este vorba despre problemele financiare generate de adictia de cumparaturi, viata celor afectati se modifica radical. Neglijarea slujbei si a familiei, conflictele din interiorul acesteia, stigmatizarea din partea celor din jur, ocuparea intregului timp cu achizitionarea unor lucruri, cheltuielile excesive si starea de tensiune intrapsihica, pot transforma oniomaniacul intr-un dezadaptat socio-familial, care nu mai reuseste sa isi gaseasca locul in societate.
Acumularea de lucruri, nu intotdeauna utile si mersul la cumparaturi sunt asociate cu un sentiment de bucurie, putere si senzatia de a detine controlul. Vina si remuscarile care apar insa ulterior, determina oniomaniacul sa se intoarca din nou la cumparaturi, pentru a simti iar sentimentul de confort psihic, ceea ce denota formarea unui cerc vicios, din care persoana nu mai reuseste sa scape. (1)
Tratament
Intrucat despre mecanismele neurologice ale acestei afectiuni se cunosc inca foarte putine, tratamentul medicamentos se utilizeaza cu precautie, mai ales ca nu exista dovezi puternice in sprijinul unei anumite retete terapeutice. In linii mari, tratamentul se bazeaza pe corectarea comportamentului compulsiv prin tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentala si pe tratarea afectiunilor psihiatrice asociate, in general din sfera tulburarilor de dispozitie, drept pentru care cele mai utilizate medicamente sunt antidepresivele.
Primul pas in vindecare consta in ajutorul care trebuie dat persoanei pentru a constientiza importanta problemei. Acest ajutor poate veni de la psiholog, psihoterapeut sau medicul psihiatru, dar trebuie intotdeauna acompaniat de o sustinere din partea familiei si a prietenilor. Pacientul trebuie ghidat spre dorinta de schimbare si pentru a putea identifica factorii emotionali, psihici sau fizici care stau in spatele comportamentului sau.
Terapia cognitiv-comportamentala, individuala sau de grup, s-a dovedit cea mai buna metoda de tratament. Pe de o parte, aceasta furnizeaza pacientului tehnici care sa il ajute sa isi observe si sa isi constientizeze problema, iar pe de alta parte ii ofera alternative de comportament pe care sa le poata folosi ori de cate ori apare nevoia arzatoare de a face cumparaturi. (4)
Din momentul in care persoana devine constienta de problemele pe care le are, aceasta este incurajata sa le discute in cadrul familial sau in cercul de prieteni sau sa tina un jurnal in care sa noteze relatia intre momentul cand simte nevoia de a cumpara si starea psihica pe care o are.
Afectiunile psihiatrice asociate oniomaniei trebuie tratate medicamentos, simultan cu sedintele de psihoterapie. Plimbarile cu familia, lectura, socializarea in grupul de prieteni, renuntarea la cardul de credit, ignorarea pliantelor cu oferte promotionale, mersul la cumparaturi insotit, alcatuirea unei liste de produse strict necesare si neabaterea de la aceasta, pot fi metode care sa ajute la diminuarea impulsului resimtit. Uneori, criza financiara sau datoriile acumulate de pe urma cumparatului excesiv pot fi cea mai buna motivatie pentru renuntare.
Trebuie totusi retinut ca indiferent de motivatia individuala, cumparatul excesiv nu rezolva problemele decat aparent, intretinand un cerc vicios care adanceste sentimentul de gol launtric si tristete. Vizita la un specialist ramane astfel singura solutie viabila spre a fi cu un pas mai aproape de vindecare.
Fie ca vrei sa dispui de cele mai noi dispozitive electronice, sa ai camara mereu plina sau sa fii mereu in ton cu moda, oferta este in permanenta bogata, iar produsele la care visezi sunt acum cat se poate de usor de procurat. A merge la cumparaturi este astfel o necesitate, dar si un prilej de socializare si relaxare. Dar oare cand se poate spune ca shopping-ul devine adictiv, trecand dincolo de granitele necesitatii sau ale pasiunii?
Problema dependentei de cumparaturi este in special un atribut al lumii moderne, desi consemnarea in tratatele de psihiatrie s-a facut inca de la inceputul secolului al XX-lea, de catre Emil Kraepelin si Eugen Bleuler. In 1994 s-au stabilit pentru prima data niste criterii pe care sa se sprijine diagnosticul, insa tulburarea nu a fost inclusa in ghidurile de circulatie internationala.
Cunoscut si sub denumirea de oniomanie, obiceiul de a cumpara excesiv diferite lucruri, a intrat in atentia lumii medicale, fiind asemanator celorlalte tulburari compulsive sau adictive foarte cunoscute, precum dependenta de alcool, cafeina, nicotina, droguri diverse sau dependenta de jocuri de noroc. In viziunea Asociatiei Internationale a Psihiatrilor, tulburarea compulsiva de a cumpara (compulsive buying disorder) este un obicei din spectrul obsesiv-compulsiv, ceea ce indica faptul ca persoanei afectate ii este greu sa se opuna acestui comportament dizarmonic. Indiferent de controversele de apartenenta, fie in cadrul tulburarilor adictive, fie in cadrul celor compulsive, dependenta de cumparaturi este, in orice caz, un comportament dezadaptativ, cronic si repetitiv care tine de o incapacitate de control al impulsurilor si care interfereaza cu buna functionare a individului. (1)
Cauze si prevalenta
Studiile arata ca in Statele Unite prevalenta afectiunii este de 5,8 % in populatia generala. S-a constatat ca dependenta de cumparaturi este mai frecventa in randul sexului feminin, desi rezultatele pot fi inselatoare, pe de o parte pentru ca femeile sunt mai dispuse in a recunoaste ca mersul la cumparaturi le face placere, iar pe de alta parte pentru ca majoritatea loturilor de studiu a cuprins un numar mai mare de femei decat de barbati. Nu s-au inregistrat diferente semnificative in ceea ce priveste pregatirea profesionala sau statusul economic, ceea ce denota ca impulsul de a cumpara este mai puternic decat piedicile financiare si nu este educabil sau usor de stapanit.
Debutul acestei afectiuni se produce in adolescenta sau la adultul tanar si se pare ca simptomele se diminueaza cu varsta. Aparitia in context familial si coexistenta cu alte afectiuni psihiatrice au fost si ele observate.
De asemenea, o serie de trasaturi ale personalitatii se pare ca predispun la un astfel de comportament. Persoanele extravertite, de exemplu, pot gasi in cumparaturi un mijloc de a-si exprima personalitatea sau de a socializa. Pe de alta parte, persoanele anxioase, depresive, timide sau cu stima de sine scazuta pot utiliza shopping-ul drept modalitate de a se elibera de sentimentele negative si apasatoare.
Cauzele afectiunii nu sunt pe deplin elucidate, dar o serie de studii asupra neurotransmitatorilor au relevat o corelatie intre aceasta tulburare si un dezechilibru la nivelul sistemelor serotoninergic, dopaminergic si opioid (2) .
Diagnostic
In urma studiilor efectuate, s-a observat ca simptomele dependentei de cumparaturi sunt asemanatoare celor din dependenta de droguri, alcool sau alte substante. Ceea ce diferentiaza un oniomaniac de un pasionat de cumparaturi este tocmai impulsul nestapanit al celui dintai de a merge la cumparaturi si incapacitatea de a rezista acestui impuls, nerealizarea actiunii propuse creandu-i o stare accentuata de disconfort.
Simptomele cele mai frecvente sunt preocuparea permanenta si dorinta persistenta de a merge la cumparaturi, timp excesiv dedicat shopping-ului cu neglijarea celorlalte activitati zilnice in detrimentul acestei activitati, cumpararea de lucruri nefolositoare, sentimentul de insatisfactie permanenta si dorinta de a cumpara din ce in ce mai multe lucruri, frustrare aparuta in momentul in care nu este posibil mersul la cumparaturi, utilizarea shopping-ului pentru detensionarea in momentele de tristete si incercari repetate, dar esuate de a reduce cumparaturile. (3)
De asemenea, persoana afectata are tendinta de a intra in conflict cu cei care incearca sa ii atraga atentia asupra comportamentului sau sa isi minta familia, pentru a justifica sumele de bani cheltuite; din acest motiv, persoanele in cauza merg de obicei singure la cumparaturi, astfel evitand criticile negative si transformand shopping-ul intru-un ritual personal si cu semnificatie.
In linii mari, s-au identificat patru stadii ale cumparatului compulsiv:
Anticiparea: in acest stadiu persoana afectata este cuprinsa de ganduri persistente si intruzive si de o dorinta nestapanita de a merge la cumparaturi, ceea ce o face incapabila de a se mai gandi la altceva.
Pregatirea: are loc un adevarat ritual, in care persoana decide de unde sa isi achizitioneze produsele, cum sa se imbrace sau ce modalitate de plata sa foloseasca.
Cumparatul: faza in care oniomaniacul simte placere intensa si eliberare de tensiunea interioara resimtita pana atunci.
Cheltuirea: de multe ori asociata cu un sentiment de dezamagire si vinovatie cauzat de incapacitatea de a se fi opus dorintei de a cumpara. Marea majoritate a celor care au apelat la un specialist a afirmat ca intampina probleme financiare deosebite din cauza cheltuitului excesiv si ca relatiile familiale le sunt grav afectate.
Un grup de cercetatori de la Facultatea de Psihologie a Universitatii din Bergen, Norvegia, a propus o scala de evaluare a dependentei de cumparaturi, care cuantifica daca sunt prezente aceleasi elemente care indica dependenta, ca in oricare alta adictie. Scala de Adictie de Cumparaturi Bergen (The Bergen Shopping Addiction Scale) urmareste sapte criterii de baza pentru evaluarea dependentei, carora li se atribuie un scor intre 0 si 4 puncte, in functie de raspunsul pacientului la fiecare intrebare din chestionar.
Cele sapte afirmatii pe care pacientul trebuie sa le evalueze sunt:
1. Te gandesti la cumparaturi mereu.
2. Iti cumperi lucruri pentru a-ti creste buna dispozitie.
3. Petreci atat de mult timp la cumparaturi, incat iti afecteaza activitatile zilnice.
4. Simti nevoia sa cumperi din ce in ce mai mult, intrucat nu mai poti obtine aceeasi satisfactie ca inainte.
5. Ai hotarat sa faci mai putine cumparaturi, dar nu ai reusit sa rezisti.
6. Te simti rau cand, din vreun motiv, esti nevoit sa nu poti merge la cumparaturi.
7. Faci atatea cumparaturi incat ti-a afectat bunastarea.
Persoana in cauza trebuie sa acorde fiecarei afirmatii un punctaj, dupa cum urmeaza:
0 – in total dezacord;
1 – mai degraba in dezacord;
2 – nu stiu;
3 – mai degraba de acord;
4 – total de acord.
Alegerea variantelor de „mai degraba de acord" sau „total de acord" la cel putin patru din cele sapte afirmatii poate sugera existenta unei adictii pentru cumparaturi. (3)
Evolutie
Consecintele cumparatului compulsiv nu vor intarzia sa apara. Fie ca este vorba despre o stare de disconfort psihic, in care pacientul simte tensiune interioara, tristete marcata sau se autoinvinovateste cand constata ca nu poate rezista impulsului, fie ca este vorba despre problemele financiare generate de adictia de cumparaturi, viata celor afectati se modifica radical. Neglijarea slujbei si a familiei, conflictele din interiorul acesteia, stigmatizarea din partea celor din jur, ocuparea intregului timp cu achizitionarea unor lucruri, cheltuielile excesive si starea de tensiune intrapsihica, pot transforma oniomaniacul intr-un dezadaptat socio-familial, care nu mai reuseste sa isi gaseasca locul in societate.
Acumularea de lucruri, nu intotdeauna utile si mersul la cumparaturi sunt asociate cu un sentiment de bucurie, putere si senzatia de a detine controlul. Vina si remuscarile care apar insa ulterior, determina oniomaniacul sa se intoarca din nou la cumparaturi, pentru a simti iar sentimentul de confort psihic, ceea ce denota formarea unui cerc vicios, din care persoana nu mai reuseste sa scape. (1)
Tratament
Intrucat despre mecanismele neurologice ale acestei afectiuni se cunosc inca foarte putine, tratamentul medicamentos se utilizeaza cu precautie, mai ales ca nu exista dovezi puternice in sprijinul unei anumite retete terapeutice. In linii mari, tratamentul se bazeaza pe corectarea comportamentului compulsiv prin tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentala si pe tratarea afectiunilor psihiatrice asociate, in general din sfera tulburarilor de dispozitie, drept pentru care cele mai utilizate medicamente sunt antidepresivele.
Primul pas in vindecare consta in ajutorul care trebuie dat persoanei pentru a constientiza importanta problemei. Acest ajutor poate veni de la psiholog, psihoterapeut sau medicul psihiatru, dar trebuie intotdeauna acompaniat de o sustinere din partea familiei si a prietenilor. Pacientul trebuie ghidat spre dorinta de schimbare si pentru a putea identifica factorii emotionali, psihici sau fizici care stau in spatele comportamentului sau.
Terapia cognitiv-comportamentala, individuala sau de grup, s-a dovedit cea mai buna metoda de tratament. Pe de o parte, aceasta furnizeaza pacientului tehnici care sa il ajute sa isi observe si sa isi constientizeze problema, iar pe de alta parte ii ofera alternative de comportament pe care sa le poata folosi ori de cate ori apare nevoia arzatoare de a face cumparaturi. (4)
Din momentul in care persoana devine constienta de problemele pe care le are, aceasta este incurajata sa le discute in cadrul familial sau in cercul de prieteni sau sa tina un jurnal in care sa noteze relatia intre momentul cand simte nevoia de a cumpara si starea psihica pe care o are.
Afectiunile psihiatrice asociate oniomaniei trebuie tratate medicamentos, simultan cu sedintele de psihoterapie. Plimbarile cu familia, lectura, socializarea in grupul de prieteni, renuntarea la cardul de credit, ignorarea pliantelor cu oferte promotionale, mersul la cumparaturi insotit, alcatuirea unei liste de produse strict necesare si neabaterea de la aceasta, pot fi metode care sa ajute la diminuarea impulsului resimtit. Uneori, criza financiara sau datoriile acumulate de pe urma cumparatului excesiv pot fi cea mai buna motivatie pentru renuntare.
Trebuie totusi retinut ca indiferent de motivatia individuala, cumparatul excesiv nu rezolva problemele decat aparent, intretinand un cerc vicios care adanceste sentimentul de gol launtric si tristete. Vizita la un specialist ramane astfel singura solutie viabila spre a fi cu un pas mai aproape de vindecare.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.