Taoismul (sau Daoism) este o filozofie si o religie originara in China, cu origini incerte care se situeaza aproximativ in mileniul I i.d.Ch . In general, taoismul este asociat cu personalitatea lui Lao-tzu (Lao Zi) autorul cartii Tao-te ching (Dao De Jing).
Cea mai buna definitie a taoismului (ramura tao-chia - scoala lui Tao) provine din pana lui Alan Watts. Iata un extras semnificativ:
"Diversi filozofi chinezi, scriind probabil in secolele 5-4 i.C, au expus o suma de idei si un mod de viata care au ajuns sa fie cunoscute sub numele de taoism, calea cooperarii dintre om si tendinta sau cursul lumii naturale; principiile acestei tendinte pot fi descoperite in ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sint ulterior intiparite sau reproduse in cele din piatra si lemn si, mai tirziu, in multe dintre formele artei."[1]
Dupa cum vedem, taoismul este un mod de viata inspirat din ritmurile fenomenelor naturale. Dar, oare, cum se poate inspira un mod de viata omenesc din natura?
Exemplul cel mai bun ni-l ofera artele martiale, care au imprumutat la origine elemente esentiale - atac, aparare, eschiva etc. - din imitarea miscarilor corespunzatoare ale animalelor salbatice. Avem astfel “scoli" de arte martiale care poarta nume pitoresti ca “scoala tigrului", “scoala maimutei" etc. La fel si in viata domestica de fiecare zi exista posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale. Daca acorzi studiului acestor fenomene un interes constant, descoperi indicatii pretioase privind conduita cea mai potrivita pentru diferite situatii de viata.
De pilda, taoistii au luat imaginea apei ca simbol al actiunii consecvente care strapunge toate obstacolele nu in mod direct, prin forta, ci indirect, prin maleabilitate si fluiditate. In I-ching simbolismul apei este folosit in mod pregnant in hexagrama 29 - Abisul, apa - una ea este simbolul atitudinii umane care se adapteaza conditiilor sau imprejurarilor de viata intr-o maniera fluida si fara a-si denatura substanta, autenticitatea interioara.
Sursele principale ale acestui mod de viata numit "taoism" sint lucrarile clasice ale corifeilor taoismului ca de pilda: Tao Te Ching, Chuang-tzu si Lieh-tzu.
Temele care abunda in aceste carti se pot grupa in jurul citorva idei de baza: tao, vidul (wu), nonactiunea (wu-wei), adaptarea la conditiile exterioare. Am vazut deja ca taoismul se axeaza pe concordanta dintre activitatile umane si ritmurile cosmosului. In Scriptura vidului perfect, autorul, Lieh-tzu, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viata, a prejudecatilor care se doresc absolute, intr-o mica povestioara care rezuma o intimplare de viata.