Pe culmile Himalayei, timpul a ascuns in nemarginita lui trecere o comoara fara de pret. Duritatea si statornicia muntelui au ramas neclintite, varfurile mandre si senine au domnit peste erele inzapezite, aratand mereu o permanenta lupta cu vanturile vietii. Comoara cea de pret este soptita usor pe buzele calugarilor saddhu, abia perceptibil pentru a nu o distruge: este insasi atemporalitatea si universalitatea Muntilor Himalaya, munti care iti raman precum o amprenta in suflet, peisaje ce schimba perceptiile interioare, munti ce schimba directia vietii."
Muntii Himalaya sunt munti tineri, formati in orogeneza alpina si reprezinta cel mai inalt sistem muntos de pe Pamant. In limba sanscrita – “hima" inseamna “zapada" iar “alaya" desemneaza “locuinta". Cat de frumos! “Locuinta de zapada"!
“Lacasul zapezilor “ – Marele Parc – este localizat in districtul Kullu, ce face parte din regiunea Himachal Pradesh din India, suprafata totala insumand o arie de 754,4 km².
Marele Parc formeaza o arie ce curpinde doua sanctuare de viata salbatica si anume: “Rupi Bhaba" in sud-estul regiunii, Kanawar in partea vestica, “Parcul National Himalayan" si “Parcul National Pin Valley" in partea nord-estica.
In mod surprinzator, in India, in aceasta regiune a tarii, la poalele muntilor Himalaya, au ramas locuri si peisaje pure, unde poti bea apa curata ce provine din raurile alimentate de ghetari sau te poti bucura de lungi plimbari prin paduri virgine si pe campurile puternic colorate de catre florile salbatice.
Marele Parc Himalayan a luat nastere in anul 1999, pentru a ajuta la prezervarea frumusetii naturale unice a regiunii vestice Himalayene. Speciile rare si endemice de flora si fauna din GHNP nu prezinta interes doar pentru comunitatea mediului stiintific; ele sunt importante pentru iubitorii de natura din lumea larga. The World Monitoring Center a identificat Marele Parc ca fiind unul dintre cele mai importante 5 centre ale Diversitatii si Endemismului din India. Aria protejata reprezinta casa a peste 375 de specii de fauna, majoritatea aflandu-se sub un grad ridicat de protectie si prioritate in conservare.
Datorita variatiilor altitudinale cuprinse intre 1500-6000 m, parcul cuprinde munti inzapeziti, vai fluviale create de eroziunea glaciara si abrupturi stancoase. Diversitatea pedologica si altitudinala sunt reflectate la nivelul intregii regiuni.
Padurile de foioase cu frunze cazatoare de stejar si bambus alterneaza cu padurile de pin, in timp ce ierburile si florile salbatice colorate impanzesc pajistile alpine ce se intalnesc la altitudinile ridicate.
Astfel, aceste intinderi nesfarsite de habitate naturale neperturbate adapostesc un numar important de animale si pasari. Printre cele mai cunoscute si emblematice mamifere din spatiul Himalayan se regasesc: leopardul de zapada, ursul negru Himalayan, ursul brun, macacul rhesus, oaia salbatica-tharul Himalayan, bharalul si ibexul. Specii rare precum moscul, ce reprezinta o specie de cerb Himalayan, se confrunta cu un grad crescut de periclitate.
Great Himalayan National Park reprezinta o sursa majora de alimentare cu apa pentru centrele urbane si rurale din zonele adiacente regiunii, regiune strabatuta de patru retele hidrografice importante ce izvorasc din ghetarii Parcului Himalayan. De asemenea, parcul national reprezinta o directie a subzistentei si un mijloc de trai pentru comunitatile locale ce traiesc in proximitate. Fiind arie nationala protejata, comunitatile locale pot exploata in zonele buffer- zonele de limita ale parcului- produse traditionale precum mierea, fructele de padure, nucile, scoarta de mesteacan si tisa, flori si masa lemnoasa. Atat la nivel global, cat si la nivel local, Marele Parc National Himalayan se bucura de o mare atentie a publicului doritor de a cunoaste si de a conserva bogatiile acestei regiuni. Comunitatea internationala priveste aria naturala protejata ca fiind un sit pilot unde comunitatile locale se bazeaza pe politica “Conservarii Biodiversitatii"- acest lucru fiind implementat, testat si supravegheat indeaproape.
Totusi, populatia locala din zona buffer – ecozona – a recunoscut faptul ca a afectat in mod negativ mediul prin supraexploatarea plantelor medicinale si distrugerea terenurilor prin suprapasunat.
Problema exploatarii plantelor medicinale a nascut controverse privind intrebuintarea lor: pe de-o parte sunt privite ca fiind de o abundenta si o diversitate a unor multitudini de specii de flori ce permite intrebuintarea in medicina traditionala si, pe de alta parte, se pune problema supracolectarii. In prezent, managementul parcului doreste sa dezvolte alternative de colectare a acestora, pentru a putea furniza comunitatilor locale echivalentul muncii lor si a diminua, in acest fel, daunele ecologice cauzate in zona.
Great Himalayan National Park a fost unul din parcurile din India alese pentru a putea arata o imbinare armonioasa intre biodiversitate, societatea locala si dezvoltare, cunoscuta astfel sub numele de “ecodezvoltare". Astfel, printre tintele propuse s-au aflat conservarea biodiversitatii intr-o tara cu megadiversitate si conservarea ecosistemului Himalayan ce este in pericol de fragmentare si degradare.
Marele Parc National Himalayan este o comoara a patrimoniului universal, ce isi deschide portile doar pentru cei ce au in sange “spiritul Himalayan."