Manastirea Agapia - fotografie de epoca din perioada 1901-1904. A fost realizata de Alexandru Antoniu (1860-1925) si publicata in "Album general al Romaniei: compus din 300 tablouri reprezentind monumentele istorice si contimporane, positiuni pitoresci, Domeniul Coroanei si costume nationale cu descrierea istorica si pitoreasca" (Dresden, C. G. Roder, 1901-1904).
Pana la inceputul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obste de calugari. In anul 1803, dorind sa infiinteze un Seminar de preoti la Manastirea Socola din Iasi, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola sa se mute la Manastirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi, Manastirea Agapia a devenit manastire de maici.[5] Cu acest prilej, a fost infiintata o scoala pentru calugarite, unde sa invete psaltichie, limba greaca, precum si mestesugul broderiei si tesatoriei. Ca stareta a fost numita maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului.
La 16 septembrie 1821, in timpul domniei lui Mihail Sutu al II-lea (1819-1821), complexul monahal a fost devastat si incendiat de turci. Pe latura nordica a bisericii se afla o pisanie in limba romana cu caractere chirilice cu urmatorul text:
„Aceasta sfanta manastire au patimit primejdii cu arderea focului, atat inlauntrul cat si afara, despre turci, la tulburarea ce s-a urmat in anul 1821, la septembrie 16 zile, atat chiliile inauntru, cat si pe afara dimprejur. Iara in anul 1823, in zilele prea inaltatului domn Ioan Sandu Sturza Voievod, prin blagoslovenia Prea Sfintitului Mitropolit al Moldovei, Chirio Chir Veniamin Costache, si prin osardia si sarguinta surorii Preasfintiei Sale maica Elisabeta schimonahia, stareta acestei sfinte manastiri, s-au meremetisit si s-au tencuit, atat inauntru cat si inafara si s-au si acoperit din veniturile manastirii si ajutorul crestinilor. Drept aceasta, spre vesnica pomenire a acelor ce s-au ostenit si au ajutat si spre aducerea aminte de primejdia ce s-au intamplat, s-au insemnat pe aceasta piatra, anul 1823, iunie 30."
Lucrarile din anii urmatori au refacut complexul monahal si a fost suprainaltat turnul clopotnita.
In anul 1847, pe latura de sud a incintei, la etaj, a fost amenajat un paraclis cu hramul Nasterea Maicii Domnului si Duminica Tuturor Sfintilor. Paraclisul a fost sfintit la 31 august 1847, iar catapeteasma sa a fost adusa de domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) de la Manastirea Bisericani.
Intre anii 1858-1862, in timpul staretiei maicii Tavefta Ursache, s-au efectuat lucrari de reparatii si de extindere a bisericii: au fost desfiintate zidurile interioare dintre naos si pronaos si dintre pridvor si pronaos, s-au marit golurile ferestrelor, au fost adaugate la sudul altarului un diaconicon si la nordul altarului un proscomidiar, iar in partea de vest a fost prelungit pridvorul incoronat de un fronton in stil clasic. Biserica a avut de atunci trei turle: s-au adaugat cate o turla deasupra pridvorului inchis si a altarului, alaturi de cea a Pantocratorului.[6]
Maica Tavefta l-a adus pe pictorul Nicolae Grigorescu, pe atunci in varsta de numai 20 ani, pentru a picta peretii interiori ai bisericii (1858-1861). Cu ocazia acestor reparatii, biserica a fost inzestrata cu mobilier innoit, lucrat la Viena si Paris.[7] Biserica a fost resfintita la 25 ianuarie 1862 de catre arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos.
Cu acel prilej, pe peretele vestic al pronaosului a fost pictata o lunga inscriptie:
"Asa cum istoria acestei S:Monastiri Agapia incredinteaza: Ca biserica dela Agapia Vechie, este zidita pe la Anul 7095 [1583] de Domnul PETRU IV. V:V:D. celu zisu schiopul. Cu tote aceste din Documente putine insa ce sar mai pute afla in archiva Monastirei, din cauza a mai multe triste evenemente ce sau petrecutu, precum: resbelu, revolutii si mai cu osebire la Anul 1821, cand a arsu Monastirea, sa intamplatu insemnata pierdere din Documente si odorale Monastirei; Totusi se stie fara indoiala ca Monastirea Agapia este fondata in timpurile cele mai antice a infiintarei Tagmei monahicesci.
57 de Ani dupa ce a fostu zidita Biserica din dealu Agapia vechie, sau inceputu zidirea Bisericei acesteia Cathedrala care sa vede si astadi in Monastirea Agapia din vale de Hatmanul GAVRIIL fratele lui VASILIE LUPU V:V:D. si Domna LILIANA cu hramul S:Voevozi Mihail si Gavriil. Savirsindu zidirei acestei Biserici au sfintito la Anul 7151 [1644] Septemvrie in 3 zile, precum incredinteda Inscriptia aflatore pe fatada despre Miaza zi [in litere Sarbesci], zidindu chilii de lacuinta in jurul Bisericei, incunjurind Monastirea cu zidu, au inzestrato si cu mosii spre inlesnirea vietuirei monahiloru. Au petrecutu monahi in acesta monastire pana la Anul 1805, cand au esitu Monachi [calugari] si sau inlocuitu cu Monahii [Calugarite], facanduse acesta schimbare prin hrisovul Domnului ALESSANDRU MORUZ V:V:D. La Anul 1821 Septemvrie acesta Biserica si Monastirea au suferitu gre intamplare cu arderea focului despre Turci, reparanduse dupa aceia Biserica si chiliile la Anul 1825, precum se arata prin Inscriptia fatadei despre Miaza nopte.
Despre ce mai din urma reparatie a acestei Biserici.
La Anul 1858 sa facutu o reparatie radicala in launtrul Bisericei si anume: Sau maritu ferestrele in proportia ce se vedu, sa facutu de iznova din temelie Proscomedia, sa inaltatu vesminteria vechia in proportia Bisericei, sa deschis colona ca sa vede formanduse pe 4 stilpi de piatra cu legaturi de fieru, luanduse pridvorul vechiu inlauntrul Bisericei, sa facutu mormintul Ctitoriloru - de piatra sculpata, sa facut din nou pridvorul [antretul Bisericei] desupra caruia vesmintaria noa, sau tencuitu din nou paretii inlaintru si pe din afara imitanduse in forma de piatra sculpata, iara inlaintru sa zugravitu peste totu [colore lucrate in oleiu] cu ornamente si tablouri religiose din Istoria, sfinta de catra Pictorul N:GRIGORESCU. Asemene Catapetesma din nou sau facutu poleita si zugravita, Stranele si parchetul din nou, Strana pentru S:Icona de fieru si poleita, precum si Anvonul de fieru poleitu parti si alte amenuntimi de inbunatatire in launtrul Bisericei, care tote sau facutu cu cheltuiala din venitul Monastirei. Osebire: Sculpatul Catapetesmei. Strana Sfintei Icone, Anvonul, Policandrul cel mare comisionatu la Viena calitate de fieru lucratu cu auru in focu si inbracatu cu cristalu, Candelabrele dela Icoanele imperatesci de bronzu lucrate in focu comisionate la Paris, Argintarii si alte obiecte objecte de inbunatatire si infrumsetare au contribuitu mai multe Persone ce se vedu in condica facatorelor de bine. Facanduse acesta radicala reparatie si objectele prescrise mai susu, prin rivna si osirdia SFINTIEI SALE SHIMONAHIA, TAVIFTA URSACHE, ARHIMANDRITA si STARITA Sfintei Monastiri Agapia. Incepanduse zisa reparatie la Annul 1858, in vremea caimacamiei Printului Vogoridi, si Innaltu Pre Sfintitului Mitropolitu al Moldaviei D:D: Sofronie Miclesco. Terminanduse reparatia la Anul 1862, in zilele Innaltimei Sale Domnitorului, ALESSANDRU IOAN I, CUZA V:V:D. Fiind vacantu Scaunul Sfintei Mitropolii a Moldaviei, iara Loco-tiitoriu Archiereul Chesarie Sinadon. Facanduse innoirea Bisericei de PREA SFINTITUL ARCHIEREU CALINIC MICLESCO HARIOPOLEOS, La Anul 1862 Januariu in 25 zile."
De asemenea, au fost renovate chiliile din incinta si biserica Manastirii Agapia Veche. In manastire au fost organizate o scoala de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare si broderii, precum si o scoala de pictura bisericeasca unde a predat Nicolae Grigorescu. In anul 1873, stareta Tavefta a imbracat icoanele din catapeteasma in argint, precum si icoana Maicii Domnului facatoare de minuni.
La 23 iulie 1903, un nou incendiu a produs pagube manastirii: au ars chiliile din incinta, clopotnita, acoperisul bisericii mari si 16 case din afara incintei. Biserica a fost reparata la inceputul secolului al XX-lea, dar i s-a pastrat numai turla de pe Pantocrator, celelalte doua turle nemaifiind reconstruite.[6] Paraclisul a fost refacut pe cheltuiala printesei Raluca Sturza. Pictura bisericii a fost acoperita de fum si funingine si astfel, in octombrie 1928, profesorul I.D. Stefanescu, ajutat de ieromonahii Vichentie Malau si Ghervasie Hulubariu, a curatat picturile lui Nicolae Grigorescu.