Jean Giraudoux (n. 29 octombrie 1882, Bellac, Haute-Vienne, Limousin, Franta - d. 31 ianuarie 1944, Paris, Franta) a fost un scriitor (romancier, eseist, dramaturg) si un diplomat francez.
Dictionarele ne spun ca localitatea Bellac „poseda o biserica din secolul al XII-lea – secolul al XIV-lea si ca este patria lui Jean Giraudoux". Jean, ca si La Fontaine, cum spunea el in gluma[3], s-a nascut la 29 octombrie 1882, la Bellac, intr-o familie modesta. Era fiul perceptorului[Leger Giraudoux si a sotiei acestuia, Anne, nascuta Lacoste. La botez a primit numele de Hippolyte-Jean.
Calatoreste in Germania (profesor la o curte princiara), in America (lector la Universitatea Harvard), frecventeaza mediile literare pariziene. In anul 1909, publica primul sau roman, Les Provinciales.
In anul 1910, imbratiseaza cariera diplomatica, in urma unui concurs primeste functia de viceconsul. Jean Giraudoux activeaza in cadrul Ministerului de Externe. In aceasta perioada a publicat o singura cartte: L’Ecole des Indifferents, in anul 1911.
In anul 1914, la izbucnirea Primului Razboi Mondial, este mobilizat cu gradul de sergent, iar pe front este ranit in doua randuri, fiind citat prin ordine de zi. Primeste Legiunea de Onoare. In anul 1916, este trimis in Portugalia si in Statele Unite ale Americii, in calitate de instructor militar. Amintirile din razboi ii inspira scrierea a trei opere, in aparenta usoare, dar, mai ales, pudice: Lecture pour une Ombre (1917), Amica America (1919) si Adorable Clio (1920).
In 1918, se casatoreste, iar in anul 1919, isi reia cariera diplomatica, accedand la Quai d’Orsay[6],in posturi inalte.
In privinta scrierilor literare, in anul 1919 vede lumina tiparului lucrarea eroi-comica Elpenor, in care se nareaza razboiul troian[7] vazut prin ochii unui soldat obisnuit. In Amica America, Giraudoux isi nareaza impresiile despre continentul american. In Adorable Clio, sunt redate amintiri din razboiul abia incheiat.[8]
In 1921, ii apare romanul Suzanne et le Pacifique, iar in anul 1922, romanul Siegfried et le Limousin. Din romanul Siegfried et le Limousin, ulterior extrage o piesa, care este net superioara romanului: Siegfried. Juliette au pays des hommes (1924), Bella (1926), roman inspirat din realitate, Simon le Pathetique (1926), Eglantine (1927) sunt romanele pe care Jean Giraudoux le-a publicat, in continuare.
In 1928, leaga o stransa prietenie cu actorul Louis Jouvet, care va deveni sfatuitorul sau in domeniul teatrului. De atunci inainte, Jouvet va monta si va juca, aproape in fiecare an o noua piesa scrisa de Giraudoux. Intre 1928 si 1939, Jean Giraudoux scrie mai multe piese pentru Compania teatrala Jouvet: Siegfried (1928), Amphytrion 38, piesa inspirata din mitologia greaca, aparuta in 1929, Judith, piesa inspirata din Vechiul Testament, aparuta in 1931, Intermezzo (1933), unde Giraudoux scoate in evidenta poezia vietii de fiecare zi, Tessa, o adaptare a romanului scriitoarei engleze Margaret Kennedy, aparuta in 1934, Supplement au voyage de Cook (1935), La Guerre de Troie n’aura pas lieu (1935), pledoarie convingatoare contra razboiului, Electre (1937), tragedie, in care autorul trateaza conflictul dintre Electra, doritoare a unei dreptati absolute si regele Egist, care doreste sa se faca dreptate, tinand seama de contingente. Autorul isi manifesta solidaritatea fata de toti oamenii care lupta impotriva fatalitatii. In anul 1939, apare piesa Ondine, inspirata din miturile nordice.