Romania este plina de blocuri vechi construite in anii comunismului. Acestea pot fi gasite peste tot, reprezinta cel mai vizibil semn lasat in urma de fostul regim si arata modul de gandire al liderilor comunisti. In acei ani a fost pus in practica un program masiv de constructie de apartamente, care e a creat cartiere noi in majoritatea oraselor tarii (in Bucuresti: Titan, Militari, Drumul Taberei, Berceni) sau a „injectat" cladiri de acest tip in zone cu specific urbanistic total diferit.
Romanul pornit intr-o calatorie prin emisfera nordica, de la Vladivostok sau Ulan Bator la Berlin si chiar dincolo de Rin, pana la Atlantic, va intalni din loc in loc peisaje arhitectonice familiare, ca forme cel putin, cu diferente legate de finisaje si proportii. Nu vorbim despre cladirile medievale, clasice sau despre cele ale epocii industriale, ci de blocurile de locuinte standardizate, care, ce-i drept, in Estul fost comunist au devenit aproape o regula in modul de a construi si a trai.
Aceasta mostenire, buna sau rea – conteaza mai putin, este o preocupare nu doar pentru noi, romanii. Intalnim asemenea blocuri, deseori grupate in cartiere care uneori pot fi vazute ca orase propriu-zise (ca exemplu, cartierul Titan din Bucuresti are aproape jumatate de milion de locuitori!), in toata Europa de Est care a cunoscut sistematizarea comunista si chiar in tarile mai bogate ale Occidentului, care au vazut in aceste constructii o solutie pentru iesirea din criza de locuinte de dupa Al Doilea Razboi Mondial – in Germania, 20% dintre locuinte erau distruse si alte 25% avariate.
A existat tot in acea perioada si preocuparea de a evita o dezvoltare urbana haotica, avand in vedere aparitia sau evolutia anumitor categorii sociale (muncitori saraci, imigranti, stramutati din mediul rural), caracterul insalubru al unor periferii sau chiar zone centrale care nu mai faceau fata exigentelor de confort modern.
Pentru tarile comuniste, simplitatea solutiei a fost deosebit de atractiva: blocuri din panouri prefabricate de beton precomprimat, prevazute sau nu cu un strat interior termoizolant, montate pe structuri din beton sau constituind ele insele structura constructiei. Erau concepte de locuinte ieftine, cu executie rapida, ridicate cu o tehnologie care permitea replicarea pe scara larga, conform planurilor de dezvoltare avand la baza ideologia specifica. Aceste blocuri au primit in fiecare tara comunista cate o denumire populara, mai mult sau mai putin colocviala: hrusciovka in Rusia (dupa numele liderului Nikita Hrusciov, cel care le-a impus in anii 1960), panelak in Cehoslovacia, panelhaz in Ungaria, plattenbau in Germania de Est, ugsarmal in Mongolia si… „cutii de chibrituri" in Romania. (surse: 1, 2)