In dimineata zilei de 24 august 79 d.Hr., locuitorii orasului Pompei, situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimtit un cutremur violent, au auzit un tunet asurzitor si au vazut strafulgerari de foc. La ora 10.00 dimineata, Vezuviul a erupt, in varful muntelui ridicandu-se un nor urias de fum care avea forma unui pin. Pe strazi au inceput sa cada pietre albite de caldura, apoi cenusa, orbind oamenii si intrandu-le in gura si in plamani.
Totul s-a petrecut fulgerator de repede, lumea neavand timp suficient sa fuga. Pe pantele muntelui s-au prelins gaze fierbinti si toxice, oamenii murind in cateva minute, sufocati. Nu s-a scurs lava, dar cenusa a continuat sa cada, acoperind cadavrele, blocand caile de acces si ajungand pana la nivelul ferestrelor. La putin timp dupa aceea a acoperit si casele, iar in jurul orei 13.00 intregul oras era deja ingropat sub cativa metri de cenusa si piatra ponce. Au fost putini supravietuitori, iar Pompei, impreuna cu miile sale de locuitori (dintre care aproape jumatate erau sclavi) disparuse de pe fata pamantului. Oamenii, loviti si ucisi in mijlocul activitatilor lor zilnice, au fost conservati fidel in resturile vulcanice. Pompei, in acea dimineata calduroasa de vara, fusese oprit definitiv din drumul sau.
Cu 17 ani inainte se mai inregistrase un cutremur care provocase pagube insemnate orasului, dar vulcanul propriu-zis fusese inactiv de cel putin un mileniu. In anul 79 d.Hr., eruptia a fost cu totul surprinzatoare. Totusi, de atunci au mai avut loc multe alte eruptii, vulcanul nestingandu-se complet niciodata.
Orasul ingropat, acoperit cu pamant, vita-de-vie si duzi, nu a fost descoperit decat in 1594, in secolul XVIII facandu-se excavatii serioase. Cadavrele din cenusa solidificata au putut fi modelate turnandu-se ipsos lichid printr-un mic orificiu pana cand se umplea intreaga cavitate. In prezent, vizitatorii orasului Pompei pot observa detalii din viata cotidiana a romanilor. S-au pastrat casele, o tablita la intrarea intr-o casa pe care scria „Atentie, caine rau“, paini proaspat coapte in cuptorul brutarului, baracile gladiatorilor – vizitatorul are senzatia intalnirii nemijlocite cu antichitatea. Se pastreaza, de asemenea, si scene tragice din dimineata fatala, ca de exemplu membrii unei familii adunati sub un acoperis pentru a scapa de ploaia de pietre incandescente. Una dintre femei cazuse in genunchi si isi tinea in dreptul gurii un prosop pentru a se apara de gazele letale si de cenusa, iar sotul sau, mort in apropiere, isi tinea copilul de mana.
Povestea orasului Pompei a fascinat generatii intregi de scriitori, printre care Goethe, Stendhal, Mark Twain si Charles Dickens. Pliniu cel Tanar ne ofera o prezentare directa a fenomenului in scrisorile sale catre Tacit, istoricul latin. El se afla in vizita la unchiul sau, Pliniu cel Batran, comandant al flotei romane stationate in Golful Napoli, care a murit sufocat in timp ce incerca sa observe cu atentie ce se petrecea in jurul sau si-i ajuta pe sateni sa coboare pe pantele vulcanului.
Sursa:
www.istoriiregasite.wordpress.com