Din aceeasi categorie
|
George Toparceanu 171 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pasiuni violente (SUA 1984) Drama / 95 minute 594 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Valentino ( SUA 1951 ) Biografie,drama 102min 540 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jacqueline Bouvier Kennedy (SUA 1981) Biografic 1981 281 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Arunca o umbra lunga SUA 1959 westerm 82 min 154 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea lui Beatrix Potter (Anglia 1983) Familie 66 m 199 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Star! (SUA 1968) Comedie muzicala 176 min 597 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ecaterina cea Mare - Inceputul domniei (SUA 1934) 93 min 2.279 vizite - 0 comentarii adaugat de maria |
||||||||||||||||||
|
"Casanova" de Federico Fellini | Entomologie | 1.479 vizite - 0 comentarii adaugat de goldi |
||||||||||||||||||
|
"Casanova" de Federico Fellini | Saltimbancii 1.566 vizite - 0 comentarii adaugat de goldi |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Filme complete
Hortensia Papadat-Bengescu-Biografie
| Adaugat de Cozana | 24.07.2019 |  Adauga
la favorite |
186 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDebuteaza in presa culturala cu articole in limba franceza (1912). Scrie si poezii in aceasta limba.
In anul 1913 publica la revista Viata romaneasca, formarea sa ca scriitoare fiind marcata de personalitatea lui Garabet Ibraileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adanci", laudat de Garabet Ibraileanu. In timpul Primului Razboi Mondial lucreaza ca infirmiera voluntara la Crucea Rosie, experienta fiind apoi relatata in romanul Balaurul.
Din anul 1919 incepe sa colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu si sa publice in revista acestuia, Sburatorul. De acum, rolul hotarator in orientarea prozatoarei spre romanul european modern, il are Eugen Lovinescu, unul din putinii sustinatori ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite intai in cenaclu si apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a carui metoda de creatie o regasim, mai mult sau mai putin, si in romanele ei. Autoarea scrie si publica mai multe volume de nuvele. A fost supranumita "Marea Europeana", o recunoastere a meritelor ei evidente in modernizarea romanului romanesc si sincronizarea lui cu cel european.
La indemnul lui Eugen Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini). Din 1933, se stabileste in capitala. Scrie Logodnicul (1933), si, in 1946, obtine Premiul National pentru proza. Restul proiectelor de romane raman nefinalizate.
Interzisa de regimul comunist si traind la batranete fara mijloace de subzistenta, Hortensia Papadat-Bengescu a murit data complet uitarii de colegi si de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucuresti, la varsta de 79 de ani. Dupa 1965 a fost treptat reintegrata in circuitul literar si academic.
Inceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborarii cu revista Viata romaneasca, se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Prozatoarea suplineste „un deficit colosal de existenta" (Femei, intre ele) urmarind atent „perpetua miscare interioara a gandului in mers". Scrieri precum Ape adanci, Femeia in fata oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectiva care se apropie de o minutioasa notare a senzatiilor, „extazul lent al miracolului de a exista".
Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului Sburatorul, caruia ii si dedica de altfel primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.
Investigatia psihologica se adanceste in romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini si se intregeste cu o incisiva prezentare a mediului social. Criticul Sburatorului, Eugen Lovinescu, vedea in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti, dublata de cea de la rural la urban, notand totodata „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vanturile pasiunilor neostoite".
Opera scriitoarei ilustreaza si un alt principiu lovinescian, acela al inspiratiei citadine. Marele oras este mediul in care evolueaza cu naturalete personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. Cetatea vie, cum numeste Bucurestii Mini, personajul romanului „Fecioarele despletite", nu mai reprezinta, ca pentru literatura de inspiratie samanatorista a inceputului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viata. G. Calinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume" din proza sa.
Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns si Radacini alcatuiesc ciclul Hallipilor, numit astfel dupa familia ai carei reprezentanti se afla in centrul actiunii care cuprinde si alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Draganescu sau Maxentiu. Aceasta creatie a scriitoarei reprezinta cel de-al doilea ciclu de romane din literatura romana dupa Ciclul Comanestenilor de Duiliu Zamfirescu.
Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipilor sunt in majoritate imbogatiti de data recenta care isi pun intreaga energie nu in slujba dobandirii de avere, ci in serviciul parvenirii in ierarhia sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in societatea inalta. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident in cazul unor personaje ca Ada Razu si Coca-Aimee.
Viziunea lipsita de iluzii, adesea grotesca, a acestei lumi pe care o ofera romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijina pe modalitati narative moderne ce adancesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor si a personajelor de catre narator alterneaza cu introspectia (analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusi) si cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiasi situatii. Apar si personajele-reflector, Mini si Nory, din perspectiva carora sunt prezentate o mare parte din evenimente si personaje; cititorul afla despre situatia din familia Rim sau despre cauza suferintei Lenorei, de exemplu, pe masura ce Mini si Nory iau ele insele cunostinta de aceste lucruri. „La domnia sa lumea si viata stau pe loc, pe cand scriitorul isi schimba neincetat unghiul de observatie" (L. Rebreanu).
Boala ocupa, programatic, un loc important in opera scriitoarei. Intr-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arata mirata ca boala nu apare in aceeasi masura, ca tema centrala, la toti romancierii, ea reprezentand „compromisul firesc dintre viata si moarte". De asemenea, scriitoarea acorda atentie problemelor ereditatii, interesata constant de detectarea si definirea „trupului sufletesc".
Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observatiei si prin complexitatea tehnicilor de analiza, printre primele realizari de prestigiu ale prozei psihologice romanesti.
In anul 1913 publica la revista Viata romaneasca, formarea sa ca scriitoare fiind marcata de personalitatea lui Garabet Ibraileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adanci", laudat de Garabet Ibraileanu. In timpul Primului Razboi Mondial lucreaza ca infirmiera voluntara la Crucea Rosie, experienta fiind apoi relatata in romanul Balaurul.
Din anul 1919 incepe sa colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu si sa publice in revista acestuia, Sburatorul. De acum, rolul hotarator in orientarea prozatoarei spre romanul european modern, il are Eugen Lovinescu, unul din putinii sustinatori ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite intai in cenaclu si apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a carui metoda de creatie o regasim, mai mult sau mai putin, si in romanele ei. Autoarea scrie si publica mai multe volume de nuvele. A fost supranumita "Marea Europeana", o recunoastere a meritelor ei evidente in modernizarea romanului romanesc si sincronizarea lui cu cel european.
La indemnul lui Eugen Lovinescu, evolueaza spre o proza "obiectiva", asa cum se va vedea in ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini). Din 1933, se stabileste in capitala. Scrie Logodnicul (1933), si, in 1946, obtine Premiul National pentru proza. Restul proiectelor de romane raman nefinalizate.
Interzisa de regimul comunist si traind la batranete fara mijloace de subzistenta, Hortensia Papadat-Bengescu a murit data complet uitarii de colegi si de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la Bucuresti, la varsta de 79 de ani. Dupa 1965 a fost treptat reintegrata in circuitul literar si academic.
Inceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborarii cu revista Viata romaneasca, se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Prozatoarea suplineste „un deficit colosal de existenta" (Femei, intre ele) urmarind atent „perpetua miscare interioara a gandului in mers". Scrieri precum Ape adanci, Femeia in fata oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectiva care se apropie de o minutioasa notare a senzatiilor, „extazul lent al miracolului de a exista".
Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului Sburatorul, caruia ii si dedica de altfel primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.
Investigatia psihologica se adanceste in romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini si se intregeste cu o incisiva prezentare a mediului social. Criticul Sburatorului, Eugen Lovinescu, vedea in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti, dublata de cea de la rural la urban, notand totodata „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vanturile pasiunilor neostoite".
Opera scriitoarei ilustreaza si un alt principiu lovinescian, acela al inspiratiei citadine. Marele oras este mediul in care evolueaza cu naturalete personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. Cetatea vie, cum numeste Bucurestii Mini, personajul romanului „Fecioarele despletite", nu mai reprezinta, ca pentru literatura de inspiratie samanatorista a inceputului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru normal de viata. G. Calinescu admira „lunga, fina, inteligenta clevetire de femeie de lume" din proza sa.
Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns si Radacini alcatuiesc ciclul Hallipilor, numit astfel dupa familia ai carei reprezentanti se afla in centrul actiunii care cuprinde si alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interes, precum Rim, Draganescu sau Maxentiu. Aceasta creatie a scriitoarei reprezinta cel de-al doilea ciclu de romane din literatura romana dupa Ciclul Comanestenilor de Duiliu Zamfirescu.
Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipilor sunt in majoritate imbogatiti de data recenta care isi pun intreaga energie nu in slujba dobandirii de avere, ci in serviciul parvenirii in ierarhia sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in societatea inalta. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident in cazul unor personaje ca Ada Razu si Coca-Aimee.
Viziunea lipsita de iluzii, adesea grotesca, a acestei lumi pe care o ofera romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijina pe modalitati narative moderne ce adancesc perspectiva. Astfel, prezentarea evenimentelor si a personajelor de catre narator alterneaza cu introspectia (analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusi) si cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiasi situatii. Apar si personajele-reflector, Mini si Nory, din perspectiva carora sunt prezentate o mare parte din evenimente si personaje; cititorul afla despre situatia din familia Rim sau despre cauza suferintei Lenorei, de exemplu, pe masura ce Mini si Nory iau ele insele cunostinta de aceste lucruri. „La domnia sa lumea si viata stau pe loc, pe cand scriitorul isi schimba neincetat unghiul de observatie" (L. Rebreanu).
Boala ocupa, programatic, un loc important in opera scriitoarei. Intr-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arata mirata ca boala nu apare in aceeasi masura, ca tema centrala, la toti romancierii, ea reprezentand „compromisul firesc dintre viata si moarte". De asemenea, scriitoarea acorda atentie problemelor ereditatii, interesata constant de detectarea si definirea „trupului sufletesc".
Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observatiei si prin complexitatea tehnicilor de analiza, printre primele realizari de prestigiu ale prozei psihologice romanesti.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.