Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon[*], Basingstoke and Deane, Regatul Unit[1][5][2] – d. 18 iulie 1817,[Winchester, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei[ a fost o romanciera engleza din perioada romantica pre-victoriana. Datorita viziunii sale complex-realiste a vietii interioare a femeilor, a maiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice si burlesti, Austen a devenit fara indoiala cea mai notabila scriitoare a epocii sale, cu o influenta deosebita asupra tuturor cititorilor sai, chiar daca, in timpul vietii, nu a avut prea mult succes.
Nascuta ca cel de-al saptelea copil din opt (a avut cinci frati si o sora mai in varsta, respectiv un frate mai tanar) intr-o familie mare si unita, aflata la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane si-a trait toata viata inconjurata de familia sa. La inceput, educatia si-a primit-o de la tatal si de la fratii ei, dar si prin intermediul cititului. Educatia sa formala a luat sfarsit cand a parasit scoala Manastirii din Reading dupa un an si jumatate, cu putin inainte de a implini unsprezece ani. Cam pe atunci a inceput sa scrie ceea ce tatal ei numea „Povestiri intr-un stil cu totul nou". Cand avea optsprezece sau nouasprezece ani a scris primul sau roman, Elinor si Marianne. Apoi s-a indragostit.
Jane l-a intalnit pe Tom Lefroy la Hampshire, in timpul vacantei de Craciun din anul 1795. La jumatatea lunii ianuarie, el a plecat la Londra pentru a studia dreptul. Jane l-a vazut din nou la Londra in august, insa nu se mai cunoaste nimic despre relatia lor pana in toamna lui 1798 cand se dovedeste ca aceasta nu a avut niciun rezultat. (Unica sora a lui Jane a ars multe dintre scrisorile acesteia, nemairamanand niciuna datata intre 18 septembrie 1796 si octombrie 1798.) Acesti doi ani s-au numarat printre cei mai fructuosi din viata lui Jane. Dupa ce s-a intors de la Londra, a scris Mandrie si Prejudecata, apoi a rescris Elinor si Marianne sub titlul de Ratiune si Simtire si, in final, Manastirea Northanger, pe care l-a terminat in 1799. Nu a mai scris nici un roman timp de peste zece ani.
Dezamagirea sa in dragoste poate fi, in parte, motivul tacerii sale, insa un eveniment si mai devastator a fost plecarea din Steventon a familiei sale in 1801, cand tatal sau s-a pensionat, pentru a trai in Bath, un loc pe care Jane il ura. In decembrie 1802 un tanar bogat o cere de sotie pe Jane si ea accepta; totusi, a doua zi, isi retrage acceptul. Cateva luni mai tarziu vinde Manastirea Northanger unui editor pentru 10 £, dar asteapta in zadar publicarea cartii.
Tatal ei a murit in 1805, iar in anul urmator Jane, impreuna cu mama si cu sora sa, s-au mutat in Southampton unde au ramas pana in vara anului 1809, cand se muta in Chawton, satul Hampshire din care Jane Austen si-a lansat, in sfarsit, cariera de romanciera. A terminat Persuasiune cam cu un an inainte de moartea sa, provocata de boala Addison, pe 18 iulie 1817.
Suportul stabil al familiei sale a fost esential in dezvoltarea lui Austen ca scriitor profesionist. Perioada in care Jane si-a dezvoltat capacitatile artistice a inceput in adolescenta si a durat pana la varsta de treizeci si cinci de ani. In aceasta perioada, ea a scris trei romane importante si l-a inceput pe al patrulea. Din 1811 pana in 1815, prin aparitia romanelor „Ratiune si Simtire"(1811), „Mandrie si Prejudecata"(1813), „Parcul Mansfield" (1814) si „Emma"(1815), ea a avut succes ca scriitor. A mai scris alte doua romane, „Manastirea Northanger" (scris intre anii 1798 - 1799 si revizuit mai tarziu) si „Persuasiune", ambele publicate dupa moartea sa in 1817, si l-a inceput pe un al treilea (denumit eventual „Sanditon"), dar a decedat inaintea finalizarii sale.