Din aceeasi categorie
|
Hieronymus Bosch 283 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Caderea ingerilor rebeli 913 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nebunia artei renascentiste 466 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pieter Bruegel cel Batran 1 1.401 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Albrecht Durer partea a-II-a 1.549 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pieter Brueghel cel Batran (1525-1569), pictor flamand 4.520 vizite - 0 comentarii adaugat de oana |
||||||||||||||||||
|
Gil Vicente - primul mare dramaturg portughez 1.268 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pablo Picasso 1.875 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Paolo Veronese: 591 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Theodore-Agrippa d’Aubigne 1.019 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Hieronymus Bosch
| Adaugat de Cozana | 29.03.2019 |  Adauga
la favorite |
1.483 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteBosch, Hieronimus nascut Jerome Van Aeken sau Aquen sau Aken numit si Jeroen Anthoniszoon (cca 1450, ‘s Hertogenbosch, Brabant, azi Olanda – 09.08.1516, ‘s Hertogenbosch). Stralucit si original pictor nord-european al Evului Mediu tarziu a carui opera dezvaluie neobisnuita iconografie a unui stil complex si individual. Desi initial recunoscut drept un foarte imaginativ „creator de diavoli" si un puternic inventator de aparent nonsens plin de conotatii satirice, Bosch a demonstrat o excelenta intelegere a abisurilor mintii, cat si capacitatea de a evoca simboluri ale vietii si creatiei.
Bosch a fost un moralist sever si pesimist, care nu avea nici iluzii despre rationalitatea naturii umane, nici incredere in bunavointa unei lumi care a fost corupta de prezenta omului. Picturile sale sunt predici, destinate, de multe ori, initiatilor si, in consecinta, dificil de interpretat. Incapabili sa descifreze misterul operelor artistului, criticii au crezut, initial, ca ar fi fost afiliat unor organizatii secrete. Cu toate ca tematica operei sale era de natura religioasa, optiunea pentru simboluri care sa reprezinte tentatia si eventuala incatusare a omului de relele pamantesti i-a determinat pe multi critici sa-l priveasca pe Bosch ca pe un practicant al artelor oculte. Abordari mai recente ale specialistilor in domeniu ni-l prezinta pe Bosch drept un artist talentat care poseda o profunda cunoastere a caracterului uman si drept unul dintre primii artisti care au reprezentat concepte abstracte prin creatia lor. In ultimii ani au fost propuse mai multe interpretari exhaustive ale operei lui Bosch, insa multe detalii raman obscure.
O cronologie exacta a operei lui Bosch, care a supravietuit vremurilor, este dificila intrucat, din cele cca 35-40 de picturi atribuite lui, doar sapte sunt semnate si nici una datata. Exista putine informatii documentare despre tineretea artistului, in afara de faptul ca era fiul si nepotul unor pictori realizati. Numele lui apare in registrul Confreriei Notre Dame (Lieve-Vrouwe Broederschap), situata in orasul sau natal, si este mentionat in arhive oficiale din 1486 pana in anul mortii, cand a fost elogiat drept Insignis pictor (in lat., pictor distins). Pe langa pictura, a efectuat lucrari decorative, picturi de altar si a conceput modele pentru vitralii.
Operele atribuite perioadei de tinerete lasa sa se intrevada o anumita stangacie in desen si compozitie, iar tehnica picturala e oarecum limitata in posibilitati. Picturi ca Leacul Nebuniei (De keisnijding), Rastignirea (Calvaria), Adoratia magilor (Aanbidding der koningen), Cele sapte pacate (Zeven Hoofdzonden), Nunta din Cana (De Bruiloft van Kana), Ecce Homo, Scamatorul (De goochelaar) sunt reprezentative pentru aceasta perioada. Prezenta anumitor motive, extinsa in lucrarile mai sofisticate din perioada medie a artistului, si o tehnica limitata, nesigura, dar cutezatoare, furnizeaza un punct incipient din care sa privim originile artistice ale lui Bosch. Intre prima pictura a acestui grup timpuriu, Leacul Nebuniei, si ultima, Scamatorul, se intrevede un progres constant. Iconografia celei din urma este mai complexa, iar temele caracteristice care au capatat expresivitate deplina in capodoperele perioadei sale tarzii au inceput sa iasa la iveala.
In aceste prime picturi, Bosch a pornit sa infatiseze vulnerabilitatea omenirii la ispita raului, farmecul inselator al pacatului si atractia obsesiva exercitata de pofte, erezie si obscenitate. Intr-un decor calm si prozaic, grupuri de oameni reprezinta credulitatea, ignoranta si absurditatile rasei umane. Totusi, imagistica acestor opere timpurii este inca relativ conventionala, si doar ocazional se interfereaza imagini bizare sub forma vreunui demon la panda sau a unui magician straniu imbracat.
Prolificei perioade mijlocii a lui Bosch ii apartin marile tripticuri panoramice precum Carul cu fan (De Hooiwagen), Ispitele Sfantului Anton (De verzoeking van de Heilige Antonius) si Gradina desfatarilor (Tuin der lusten). Imaginile sale sunt gratioase, iar culorile subtile si sigure, totul fiind in miscare in aceste opere ambitioase si foarte complexe. Picturile sunt marcate de o eruptie de fantezie, exprimate in scene monstruoase, apocaliptice, scene de haos si cosmar, in contrast sau juxtapuse cu portretizari idilice ale omenirii la varsta inocentei,
In acesta etapa artistica, Bosch si-a elaborat ideile incipiente, iar cele cateva picturi care supravietuiesc din acea perioada stabilesc evolutia gandirii sale. Amalgamul tulburator de fantezie si realitate este dezvoltat mai departe in Carul cu fan, prin voleurile exterioare, de care aduc aminte scenele din Cele sapte pacate. Stilul cursiv pe care l-a intrebuintat pentru triptic seamana picturii in acuarela. In panoul central, o transpunere a proverbului flamand „lumea este o capita de fan din care fiecare ia ce poate", Bosch ne prezinta siretlicul demonului care indruma procesiunea de oameni de la paradisul terestru reprezentat in voleul stang al tripticului spre ororile iadului aratat in cel din dreapta.
Tripticul Ispitele Sfantului Anton ilustreaza maturitatea stilistica. Miscarile pensulei sunt mai ascutite si mai clare, cu mult mai multa stapanire decat inainte. Compozitia devine mai fluida, iar spatiul este modulat la incidentele si creaturile asupra carora privitorul isi indreapta atentia. Maiestria sa in caligrafia in varf de pensula, ce-i permite nuante subtile de contur si miscare, este pe deplin evidenta. In Sfantul Anton, una dintre cele mai bune chei spre iconografia personala a artistului, Bosch portretizeaza inclestarea omului cu ispita, cat si omniprezenta diavolului. Sfantul sihastru reprezinta in opera de fata simbolul eroic al omului. In voleul central, Sfantul Anton este haituit de o multime de demoni grotesti, trupurile lor terifiante fiind genial infatisate ca o amalgamare de bucati umane, animale, vegetale si obiecte neinsufletite. Pe fundal, un peisaj infernal, fantastic de bizar, este pictat cu detalii minutioase. Dezvoltarea la Bosch a temei sarlatanului care insala omul si-l priveaza de mantuire isi gaseste deplina expresie in Ispitele Sfantului Anton ca o condamnare a ereziei si a seductiei falselor doctrine.
Gradina desfatarilor, reprezentativa pentru maturitatea artistica a lui Bosch, infatiseaza paradisul pamantesc, crearea femeii, prima ispita si alungarea din gradina Edenului. Frumoasele si tulburatoarele imagini de senzualitate ale picturii si visurile care-i chinuie pe cei care traiesc intr-o lume a placerii exprima originalitatea iconografica a lui Bosch cu teribila forta. Principala caracteristica a operei sale este probabil dimensiunea sa onirica; o multitudine de trupuri omenesti nude, pasari enorme si cai se zbat si zburda in peisajul nepamantesc, incantator de neverosimil, si toate elementele se aduna pentru a forma un intreg perfect, armonios.
Operele tarzii ale lui Bosch sunt diferite in mod fundamental. Proportiile se schimba radical si, in loc de pajisti sau peisaje infernale locuite de sute de mici fiinte, el picteaza grupuri compacte de figuri de dimensiuni medii care se afla foarte aproape de fundal, si el restrans ca dimensiuni. In aceste dramatice prim-planuri, dintre care Incoronarea cu spini (De doornenkroning van Christus) si Purtarea Crucii (De Kruisdraging) sunt reprezentative, spectatorul este atat de aproape de evenimentul portretizat incat pare sa participe la el atat fizic, cat si psihic.
Cele mai pasnice si senine dintre operele de maturitate ale lui Bosch ilustreaza diversi sfinti in contemplatie sau repaus. Printre aceste lucrari enumeram Sfantul Ion Evanghelistul in Patmos (Johannes de Evangelist op Patmos) si Sfantul Ieronim in rugaciune (De Heilige Hieronymus in gebed).
Desi preocupat in multe dintre operele sale de relele lumii, Bosch nu si-a refuzat contemplarea unei lumi pline de frumusete. Capacitatea lui de a manui armoniile culorilor si de a crea profunde opere imaginative este mai mult decat evidenta. Desi o multime de imitatori au incercat sa-i preia stilul vizual, unicitatea acestuia a impiedicat aparitia vreunui discipol autentic.
Bosch a fost un moralist sever si pesimist, care nu avea nici iluzii despre rationalitatea naturii umane, nici incredere in bunavointa unei lumi care a fost corupta de prezenta omului. Picturile sale sunt predici, destinate, de multe ori, initiatilor si, in consecinta, dificil de interpretat. Incapabili sa descifreze misterul operelor artistului, criticii au crezut, initial, ca ar fi fost afiliat unor organizatii secrete. Cu toate ca tematica operei sale era de natura religioasa, optiunea pentru simboluri care sa reprezinte tentatia si eventuala incatusare a omului de relele pamantesti i-a determinat pe multi critici sa-l priveasca pe Bosch ca pe un practicant al artelor oculte. Abordari mai recente ale specialistilor in domeniu ni-l prezinta pe Bosch drept un artist talentat care poseda o profunda cunoastere a caracterului uman si drept unul dintre primii artisti care au reprezentat concepte abstracte prin creatia lor. In ultimii ani au fost propuse mai multe interpretari exhaustive ale operei lui Bosch, insa multe detalii raman obscure.
O cronologie exacta a operei lui Bosch, care a supravietuit vremurilor, este dificila intrucat, din cele cca 35-40 de picturi atribuite lui, doar sapte sunt semnate si nici una datata. Exista putine informatii documentare despre tineretea artistului, in afara de faptul ca era fiul si nepotul unor pictori realizati. Numele lui apare in registrul Confreriei Notre Dame (Lieve-Vrouwe Broederschap), situata in orasul sau natal, si este mentionat in arhive oficiale din 1486 pana in anul mortii, cand a fost elogiat drept Insignis pictor (in lat., pictor distins). Pe langa pictura, a efectuat lucrari decorative, picturi de altar si a conceput modele pentru vitralii.
Operele atribuite perioadei de tinerete lasa sa se intrevada o anumita stangacie in desen si compozitie, iar tehnica picturala e oarecum limitata in posibilitati. Picturi ca Leacul Nebuniei (De keisnijding), Rastignirea (Calvaria), Adoratia magilor (Aanbidding der koningen), Cele sapte pacate (Zeven Hoofdzonden), Nunta din Cana (De Bruiloft van Kana), Ecce Homo, Scamatorul (De goochelaar) sunt reprezentative pentru aceasta perioada. Prezenta anumitor motive, extinsa in lucrarile mai sofisticate din perioada medie a artistului, si o tehnica limitata, nesigura, dar cutezatoare, furnizeaza un punct incipient din care sa privim originile artistice ale lui Bosch. Intre prima pictura a acestui grup timpuriu, Leacul Nebuniei, si ultima, Scamatorul, se intrevede un progres constant. Iconografia celei din urma este mai complexa, iar temele caracteristice care au capatat expresivitate deplina in capodoperele perioadei sale tarzii au inceput sa iasa la iveala.
In aceste prime picturi, Bosch a pornit sa infatiseze vulnerabilitatea omenirii la ispita raului, farmecul inselator al pacatului si atractia obsesiva exercitata de pofte, erezie si obscenitate. Intr-un decor calm si prozaic, grupuri de oameni reprezinta credulitatea, ignoranta si absurditatile rasei umane. Totusi, imagistica acestor opere timpurii este inca relativ conventionala, si doar ocazional se interfereaza imagini bizare sub forma vreunui demon la panda sau a unui magician straniu imbracat.
Prolificei perioade mijlocii a lui Bosch ii apartin marile tripticuri panoramice precum Carul cu fan (De Hooiwagen), Ispitele Sfantului Anton (De verzoeking van de Heilige Antonius) si Gradina desfatarilor (Tuin der lusten). Imaginile sale sunt gratioase, iar culorile subtile si sigure, totul fiind in miscare in aceste opere ambitioase si foarte complexe. Picturile sunt marcate de o eruptie de fantezie, exprimate in scene monstruoase, apocaliptice, scene de haos si cosmar, in contrast sau juxtapuse cu portretizari idilice ale omenirii la varsta inocentei,
In acesta etapa artistica, Bosch si-a elaborat ideile incipiente, iar cele cateva picturi care supravietuiesc din acea perioada stabilesc evolutia gandirii sale. Amalgamul tulburator de fantezie si realitate este dezvoltat mai departe in Carul cu fan, prin voleurile exterioare, de care aduc aminte scenele din Cele sapte pacate. Stilul cursiv pe care l-a intrebuintat pentru triptic seamana picturii in acuarela. In panoul central, o transpunere a proverbului flamand „lumea este o capita de fan din care fiecare ia ce poate", Bosch ne prezinta siretlicul demonului care indruma procesiunea de oameni de la paradisul terestru reprezentat in voleul stang al tripticului spre ororile iadului aratat in cel din dreapta.
Tripticul Ispitele Sfantului Anton ilustreaza maturitatea stilistica. Miscarile pensulei sunt mai ascutite si mai clare, cu mult mai multa stapanire decat inainte. Compozitia devine mai fluida, iar spatiul este modulat la incidentele si creaturile asupra carora privitorul isi indreapta atentia. Maiestria sa in caligrafia in varf de pensula, ce-i permite nuante subtile de contur si miscare, este pe deplin evidenta. In Sfantul Anton, una dintre cele mai bune chei spre iconografia personala a artistului, Bosch portretizeaza inclestarea omului cu ispita, cat si omniprezenta diavolului. Sfantul sihastru reprezinta in opera de fata simbolul eroic al omului. In voleul central, Sfantul Anton este haituit de o multime de demoni grotesti, trupurile lor terifiante fiind genial infatisate ca o amalgamare de bucati umane, animale, vegetale si obiecte neinsufletite. Pe fundal, un peisaj infernal, fantastic de bizar, este pictat cu detalii minutioase. Dezvoltarea la Bosch a temei sarlatanului care insala omul si-l priveaza de mantuire isi gaseste deplina expresie in Ispitele Sfantului Anton ca o condamnare a ereziei si a seductiei falselor doctrine.
Gradina desfatarilor, reprezentativa pentru maturitatea artistica a lui Bosch, infatiseaza paradisul pamantesc, crearea femeii, prima ispita si alungarea din gradina Edenului. Frumoasele si tulburatoarele imagini de senzualitate ale picturii si visurile care-i chinuie pe cei care traiesc intr-o lume a placerii exprima originalitatea iconografica a lui Bosch cu teribila forta. Principala caracteristica a operei sale este probabil dimensiunea sa onirica; o multitudine de trupuri omenesti nude, pasari enorme si cai se zbat si zburda in peisajul nepamantesc, incantator de neverosimil, si toate elementele se aduna pentru a forma un intreg perfect, armonios.
Operele tarzii ale lui Bosch sunt diferite in mod fundamental. Proportiile se schimba radical si, in loc de pajisti sau peisaje infernale locuite de sute de mici fiinte, el picteaza grupuri compacte de figuri de dimensiuni medii care se afla foarte aproape de fundal, si el restrans ca dimensiuni. In aceste dramatice prim-planuri, dintre care Incoronarea cu spini (De doornenkroning van Christus) si Purtarea Crucii (De Kruisdraging) sunt reprezentative, spectatorul este atat de aproape de evenimentul portretizat incat pare sa participe la el atat fizic, cat si psihic.
Cele mai pasnice si senine dintre operele de maturitate ale lui Bosch ilustreaza diversi sfinti in contemplatie sau repaus. Printre aceste lucrari enumeram Sfantul Ion Evanghelistul in Patmos (Johannes de Evangelist op Patmos) si Sfantul Ieronim in rugaciune (De Heilige Hieronymus in gebed).
Desi preocupat in multe dintre operele sale de relele lumii, Bosch nu si-a refuzat contemplarea unei lumi pline de frumusete. Capacitatea lui de a manui armoniile culorilor si de a crea profunde opere imaginative este mai mult decat evidenta. Desi o multime de imitatori au incercat sa-i preia stilul vizual, unicitatea acestuia a impiedicat aparitia vreunui discipol autentic.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.