S-a nascut intr-o veche familie de boieri carturari din Ramnicu Valcea la 1 iunie 1838. Cunostintele elementare le-a capatat in casa parinteasca de la un invatator angajat numai pentru el. A fost trimis la Bucuresti sa invete la pensionul Schewitz, un liceu particular la care aveau acces copiii proveniti din familiile bogate.
A fost trimis de parintii lui in Germania (1855) si a studiat la Heidelberg si la Scoala Politehnica din Karlsruhe, unde a obtinut diploma de inginer.
Dupa ce s-a intors in tara, in 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrarilor Publice si dupa un timp a trecut ca inginer in cadrul Postelor si Telegrafului, unde a devenit director general in 1873, post pe care l-a detinut pana in 1876. In cadrul Postelor si Telegrafului a luat o serie de masuri organizatorice deosebit de importante pentru acele timpuri. In 1874 a participat la Primul Congres International al Postelor si Telegrafului si a incheiat o serie de conventii postale cu mai multe state din Europa. Lahovari este acela care a introdus pentru prima data in cadrul serviciilor postale romanesti mandatul postal si cartea postala. Tot el a organizat distribuirea corespondentei de la emitent la destinatar in timp foarte scurt. Serviciile postale pe Dunare se faceau de o societate franceza care avea sedii la Galati si Braila, utilizand pentru transport vapoare austriece. Lahovari a initiat si a preluat aceste servicii de la societatile straine pentru a le efectua prin Posta Romana. Sub indrumarea lui s-a intocmit si publicat prima statistica a Postei Romane.
A initiat impreuna cu Alexandru Cantacuzino infiintarea Societatii Geografice Romane, fiind sustinut si incurajat de domnitorul Carol I, care a participat la sedinta de inaugurare ce a avut loc la 15 iulie 1875. Devenind secretar general al societatii la infiintare, a avut o serie de initiative si realizari importante. Sub ingrijirea lui s-a publicat "Buletinul Societatii Geografice Romane". In acest buletin s-au publicat numeroase studii, articole, memorii si comunicari de specialitate care au fost folosite ulterior la alcatuirea unor dictionare geografice pentru diverse regiuni ale Romaniei. In 1888, sub conducerea lui Lahovari s-a publicat Dictionarul geografic al judetului Arges.
In 1893 a fost numit presedinte la Inalta Curte de Conturi; din aceasta functie a condus institutia si a contribuit la elaborarea legilor, dintre care cea mai importanta a fost "Legea contabilitatii statului". Pentru raspandirea culturii in randurile populatiei a infiintat "Societatea pentru Invatatura Poporului Roman", al carei presedinte a fost timp indelungat si care a avut un impact deosebit in public.
O initiativa importanta a inginerului G. Lahovari, ca secretar general al Societatii Geografice, a fost intentia de a publica o serie intitulata DICTIONARELE GEOGRAFICE ALE PROVINCIILOR ROMANE IN AFARA DE REGAT, din care nu a reusit sa publice decat DICTIONARUL GEOGRAFIC AL BASARABIEI. In introducerea la acesta, Lahovari anunta intentia de a intocmi si publica dictionare pentru provinciile romanesti (locuite de romani) din tarile invecinate ca Bulgaria, Serbia, Macedonia, Transilvania, Bucovina.
In colaborare cu generalul C. Bratianu si Grigore Tocilescu, a elaborat si publicat Marele Dictionar Geografic al Romaniei, in cinci volume, care a aparut in Editura Socec intre 1898 - 1902. Pentru aceasta lucrare enciclopedica au fost adunate informatii din judete timp de 15 ani. Aparuta in conditii de executie ireprosabile, lucrarea depaseste lucrari similare publicate in alte tari, care se limiteaza la denumirea unor localitati, munti si cursuri de apa. In acest dictionar complex cu 30.000 de termeni se prezinta informatii statistice, sociale, istorice, etnografice, arheologice care au o deosebita valoare stiintifica. Trebuie mentionata prezenta lui G. Lahovari la conferinte si congrese internationale, unde era primit ca un mare savant roman.
In 1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul Gill in Convorbiri literare, la inceput cu traduceri si apoi cu prezentarea unor fapte istorice sub titluri ca "Harti vechi", "Geneza ostirii romane" (1830, 1893) si cu o serie de povestiri ca Mos Kivu, Saptamana patimilor (1894), Capitanul Radu Negru, Hedwige s.a.
La 25 martie 1909 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.