Anticul oras Pompeii ne ofera un spectacol artistic surprinzator si controversat, diferit de multe altele prin indrazneala uneori dusa la extrem a iconografiei care nu vrea sa ascunda nimic din natura umana. Caci arta pompeiana este prin excelenta o arta erotica. Explorand picturile uneori foarte explicite, care nu se feresc nici de orgii, nici de varii pozitii sexuale, putem accesa moralitatea romana. Dar putem afla cu exactitate ce inseamna, de pilda, desenele din peristylum care ne arata un grup de pigmei intretinand relatii intime in fata unui banchet intreg?
Pare extraordinar ca astfel de imagini impanzeau zidurile caselor celor bogati, dar si locurile publice din oras, indicand un comportament sexual foarte deschis. Dar chiar asa sa fie? Cert este ca avem de-a face cu un fetis pentru arta erotica. Scopurile sale sunt ceva mai putin clare. Fie sunt o copie a obiceiurilor reale ale romanilor, fie sunt doar o forma de amuzament cu o functie sociala bine definita. Descriind vechiul Pompeii, cercetatorul Michael Grant accentueaza statutul sau de oras al luxului si desfraului intr-un cadru al elitelor sociale. Activitati de genul celor reprezentate probabil ca s-au desfasurat, pentru ca se potrivesc celor povestite in Satyricon. John Clarke atrage atentia ca informatiile artistice sunt coroborate de alte exemple, precum fresce, bijuterii, mobila, care la randul lor au tenta erotica, dar si sociala. Romanii nu ne impartaseau conceptia asupra sexualitatii, iar semnificatia reprezentarilor este prin urmare si ea diferita.
Sexualitatea era o parte fundamentala a vietii sociale, care nu se limita la mediul privat. Nu era nimic imoral in expunerea afectiunii sau instinctului dincolo de acesta. Imaginile de la Pompeii intaresc ideea ca actul sexual era unul public, iar promiscuitatea normala. O varianta de comportament sexual public era cea din piesele de teatru. Actorii nu de putine ori isi duceau rolul pana la capat, teatrul de altfel jucand rolul de dezinhibator. Se dezinhiba si publicul? Daca ne gandim ca Augustus, angoasat de pierderea moralitatii, decide ca femeile si barbatii sa ia loc separat in amfiteatre, atunci poate ca aveau loc destule spectacole erotice si in public. Teatrul poate fi perceput drept o ocazie de a trai povestea din piesa, iar publicul se poate manifesta in pielea personajelor. Este adevarat ca o functie principala a aluziilor erotice era aceea de amuzament si cultivare a comincului, dar daca n-ar fi fost vorba si de o provocare a publicului, nu ar fi existat reactia lui Augustus.