Aflat la conducerea Angliei intre 1760-1820, Geroge al III lea a ramas celebru pentru 3 lucruri: pierderea Americii, incercarea fara succes de a reinstala autoritatea regala asupra parlamentului englez si ca s-a presupus ca suferea de nebunie.
Timp de 150 de ani dupa moartea sa, istoricii l-au considerat nebun. Insa adevarul era cu totul altul.
Cei mai multi medici din anturajul regelui, credeau ca suferea de o boala fizica si nu de una mintala, dar avand in vedere faptul ca medicina era inca primitiva, nu stiau de ce boala sufera. Unii sustineau ca semnele nebuniei lui George al III lea au aparut de timpuriu.
Astfel lordul Wargrove il descria la modul urmator: o anume nefericire in fire, care daca nu era curmata inainte sa se instaleze prea adanc, va fi sursa unor frecvente crize de anxietate. Prima boala a debutat la 1 octombrie 1788, cand George a fost lovit de un atatc biliar, manifestat prin febra, dureri stomacale, greutate la respirat si delorul sub forma vorbirii fara sens.
Aceasta starea regelui a dat si o criza politica, facandu-se presiuni ca regele sa fie declarat nebun si inlocuit. Totusi George isi revine, iar criza politica ia sfarsit. Chiar daca isi va reveni, crizele nu vor inceta, ele reaparand in 1801 si 1804, insa intr-o forma mai usoara.
La sfarsitul anului 1810, la inaltimea popularitatii sale[29], dar deja aproape orb, cu cataracta si cu dureri reumatice, George al III-lea a devenit periculos de bolnav. In opinia sa, boala a fost declansata de stresul suferit la moartea fiicei sale preferate, Printesa Amelia.[El a acceptat ca este nevoie de Actul de Regenta din 1811 iar Printul de Wales a fost regent pentru restul vietii regelui George al III-lea. La sfarsitul anului 1811, George al III-lea a devenit nebun permanent si a trait in izolare la Castelul Windsor pana la moartea sa.
Spencer Perceval a fost asasinat in 1812 (singurul prim ministru britanic care a avut o astfel de soarta) si a fost inlocuit de Lordul Liverpool. Liverpool a supervizat victoria britanica in razboaiele napoleoniene. Congresul de la Viena a dus la castiguri semnificative teritoriale pentru Hanovra, care a fost ridicat de la rangul de electorat la cel de regat.
In acest timp sanatatea lui George s-a deteriorat. A suferit de dementa, a devenit orb si surd. Era incapabil sa stie sau sa inteleaga ca a fost declarat rege al Hanovrei in 1814 sau ca sotia sa a murit in 1818Dupa Craciunul din 1819 a vorbit fara sens timp de 58 de ore iar ultimele cateva saptamani din viata sa nu a putut sa mearga.[34] A murit la Castelul Windsor la 8:38 p.m. la 29 ianuarie 1820, la sase zile dupa moartea celui de-al patrulea fiu al sau, Ducele de Kent.
Fiul sau favorit, Frederic, Duce de York, a fost langa el. George al III-lea a fost inmormantat la 16 februarie la Castelul Windsor.
Pshiatrii britanici Ida Macalpine si Richard Hunterau efectuat in anii 1960, o serie de cercetari asupra bolii lui George al III lea. Ei au ajuns la concluzia ca incapacitatea mentala a regelui se datora unei tulburari a sistemului nervos, numita porfirie. Aceasta boala este cauzata de acumularea anormala de substante chimice in organism. Totusi George al III lea nu a fost otravit ci a mostenit aceasta boala care se transmite ereditar.
Sursa: Robert Stewart, Mistere ale istoriei