Orice tanar care isi incepe cariera in medicina trebuie sa depuna „juramantul lui Hipocrate". Hipocrate este considerat parintele medicinei, inamicul superstitiei, pionierul rationalismului si o valoroasa sursa de intelepciune.
Statuile si desenele il infatiseaza ca pe un batran serios, cu fruntea ridata, care pare ca se gandeste constant la noi metode de vindecare a pacientilor. Juramantul lui Hipocrate este unul dintre cele mai faimoase texte medicale din Grecia Antica si prima expresie a standardelor de etica din medicina.
Insa, de fapt, juramantul lui Hipocrate ii este doar atribuit celebrului savant din antichitate, pentru ca autorul textului nu este cunoscut cu certitudine, potrivit The Conversation.
Adevaratul Hipocrate
Adevarul este ca nu doar juramantul, ci si celelalte 60 de tratate pe care le numim Corpus Hippocraticum sunt anonime. Au fost scrise de-a lungul secolelor, in multe dialecte grecesti.
Textele contin idei diferite despre trup si despre vindecare. De aceea, savantii de astazi declara fara echivoc ca nu ar fi putut fi scrise de un singur om. Filosoful Platon ne-a lasat singura relatare privitoare la Hipocrate, relatare aproape contemporana cu acesta.
De la Platon stim ca Hipocrate provenea de pe insula Cos, situata in apropierea coastei Turciei de azi, si ca preda medicina contra unei taxe. Insa nu se stie cu siguranta care erau ideile sale despre vindecare.
Orice alte detalii pe care le-ai putea citi despre Hipocrate sunt rodul imaginatiei, deoarece nu exista fapte consemnate despre existenta sa. Referirile lui Platon il plaseaza pe Hipocrate in jurul anului 430 i.e.n., insa nu cunoastem data exacta a nasterii si mortii sale.
Nu se stie cui apartine cu adevarat juramantul lui Hipocrate
Hipocrate este un exemplu extrem al dorintei oamenilor de a spune povesti si de a stabili fondatori. Diferite parti ale tratatelor de medicina din Grecia Antica au fost compilate pentru a crea personalitatea lui Hipocrate si, mai tarziu, o intreaga biografie.
Oamenii i-au alcatuit arbori genealogici si au speculat despre educatia si caracterul sau, fara vreo dovada. Asa ca ni-l imaginam pe Hipocrate ca fiind o persoana grijulie si atenta, numai fiindca niste tratate din Grecia Antica recomanda observarea atenta a pacientilor.
Tratatul „Despre boala sacra" spune ca crizele de epilepsie nu vin de la zei, ci de la dezechilibrul flegmei din corp. Asa ca ne gandim la Hipocrate ca la un om care respingea toate superstitiile.
Si cum unul dintre tratatele care au supravietuit este juramantul, lui Hipocrate i se aroga si niste standarde morale foarte inalte.
Cea mai mare parte din juramantul lui Hipocrate nu se refera deloc la tratarea pacientilor. In schimb, precizeaza ca medicii ar trebui sa-i instruiasca pe fiii colegilor lor fara plata si sa aiba grija de profesorii lor ajunsi la batranete.
Oricarei comunitati de medici antici i-ar apartine documentul, este clar ca preocuparea sa de capatai a fost identitatea medicilor ca grup. Chiar si randurile celebre despre interzicerea eutanasiei si a avortului sunt mult mai vagi decat am crede.
De fapt, juramantul lui Hipocrate nu interzice eutanasia asa cum o intelegem acum, adica optiunea unei persoane care sufera de o boala incurabila de a muri. Cuvantul este grecesc si inseamna „moarte buna", insa, pentru un grec antic, o moarte buna era cea a unui tanar care murea pe campul de lupta.
Alaturarea acestor documente antice foarte diferite si atribuirea lor lui Hipocrate a avut loc la cateva secole dupa moartea savantului grec. Poate ca ne este mai usor sa ne imaginam la originile medicinei si ale eticii medicale o singura persoana, si nu un comitet anonim.
Hipocrate a devenit o figura idealizata, medicul perfect. In istoria medicinei, am imaginat personajul Hipocrate pentru a se potrivi cu ceea ce noi credem ca doctorii sau medicina insasi ar trebui sa fie.
Iar acum, citeste despre Ignaz Semmelweis, doctorul care salva vieti convingandu-i confratii medici sa se spele pe maini, apoi descopera cazul bizar al lui Mary Toft,