Adam si Eva au fost, conform Bibliei, primii oameni creati de Dumnezeu. Facerea lor este descrisa in Biblie in primele 3 capitole din Cartea Genezei. In urma pacatului si neascultarii lui Dumnezeu, Adam si Eva sunt izgoniti din Gradina Raiului
In Biblie scrie de doua ori :„Dumnezeu a creat omul si femeia dupa chipul si asemanarea Sa." Au existat oameni inaintea lui Adam, ori Adam a avut doua sotii? Din modul de prezentare biblic reiese ca Adam a fost creat intai, iar Eva, mai tarziu, dintr-o coasta a lui Adam. Aceasta dubla creatie a omului, barbat si femeie, este istorisita in doua capitole diferite ale Genezei, fapt ce i-a condus pe unii cercetatori sa presupuna ca este vorba de doua istorii si doua creatii diferite. O legenda evreiasca din Cabala, povesteste ca dupa ce Adam a fost creat din lut, tot din lut a creat Dumnezeu o femeie, ce se numea Lilith. Acestia se iubeau, pana cand un conflict a facut-o pe Lilith sa se certe cu Adam, sa-l paraseasca pe el si Gradina Raiului si sa se uneasca cu diavolul. Mai tarziu, probabil ca ea a ademenit-o pe Eva (a doua sotie a lui Adam) cu fructul interzis, razbunandu-se. Dupa ce a fost parasit de Lilith, Adam se simtea singur, iar Dumnezeu l-a adormit, creand o noua nevasta, pe care o chema Eva.
Adam si Eva (protoparintii) au pacatuit in paradis, incalcand porunca Divina. Naratiunea biblica privind pacatul protoparintilor este cuprinsa in Gn 2, 17 si 3, 1 si urm. Ideile care se desprind de aici sunt:
Dumnezeu i-a dat primului om o porunca, pentru a-i pune la incercare obedienta;
Adam a incalcat porunca, lasandu-se ispitit de sarpe;
Adam si Eva au fost exclusi din Rai, din starea originara de nevinovatie.
Ca incadrare morala, primul pacat a fost unul de neascultare, savarsit din trufie (cf. Tob 4, 14: „din mandrie izvoraste pieire“; Sir 10, 15: „Inceputul pacatului este trufia“). Textul biblic nu mentioneaza o greseala sexuala (de ex., porunca de a se inmulti, Gn 1, 28 si ideea ca barbatul va fi un singur trup cu femeia, Gn 2, 24, apar inainte de pacat).
Urmarile pacatului stramosesc sunt pierderea harului sfintitor si atragerea asupra lor a maniei lui Dumnezeu. Conform teologiei crestine, Adam si Eva au ajuns prada domniei diavolului, spre deosebire de iudaism, care nu acorda mare pondere sfintitor si diavolului.
Apoi, pacatul lui Adam a trecut asupra tuturor urmasilor lui, asupra tuturor oamenilor, nu prin imitare, ci in mod ereditar.
Ramane echivoca problema fructului „pomului cunoasterii binelui si raului", care nu a fost specificat in Biblie. In contradictie cu varianta marului, acceptata unanim in crestinismul european, este mai plauzibil ca Adam si Eva nu au mancat un mar - atunci nu cresteau mere in Orient - ci alt fruct, posibil smochine (Adam si Eva si-au infasurat «rusinea» in frunze de smochin). Marul a ramas totusi, fructul preferat in arta si in mentalitatea ubicuitara, cu aluzii la pacatul trupesc:
„...Iar ale Evei fiice dau buzna in livadadin merele oprite sa faca marmelada" (Topirceanu)
Conform lui Leibniz, anticii numeau pacatul lui Adam drept felix culpa, adica o greseala din care a izvorat actul cel mai nobil cu putinta, sacrificiul lui Isus Hristos.[6] El argumenteaza acest punct de vedere citand tezele Sfantului Augustin, care sublinia in repetate randuri ca Dumnezeu a permis raul doar pentru a produce un bine cat mai maresi ale Sfantului Toma, care arata ca permiterea raului lucreaza spre binele universului.