Teritoriul de astazi al Bulgariei este locuit inca din cele mai vechi timpuri istorice - epoca de piatra, descoperiri arheologice datand acea perioada au fost facute langa Karlovo, in regiunea Nova Zagora, Veliko Tarnovo, Vidin, Sofia, Teteven, Troyan si in Rodopi. Din acea perioada dateaza si cea mai veche comoara de aur din lume, descoperita in apropiere de Varna.
In epoca de bronz aici se stabilesc tracii, fapt mentionat pentru prima data de Homer. Principalele lor ocupatii sunt agricultura si cresterea animalelor, lasand dovezi de o cultura bogata (Tezaurul Vulchitrun). In secolul XI-VI i.Hr. apar primele formatiuni de stat a tracilor, perioada infloritoare a carora fiind in secolul al VII-VI i.Hr. In secolul I i.Hr. teritoriile lor au fost cucerite de Roma, iar din secolul V sunt incluse in Bizant. Treptat, tracii au disparut fiind inclocuiti de slavi care s-au stabilit pe Peninsula Balcanica in perioada secolului VI.
In a doua jumatate a secolului al VII pe teritoriul actual al Bulgariei de nord-est s-au stabilit si stra-bulgarii. In alianta cu slavii au format statul bulgar, recunoscut de Bizant in anul 681, seful statului fiind ales conducatorul stra-bulgarilor - Han Asparuh, iar ca capitala a fost declarata Pliska.
Sub conducerea lui Han Tervel (anii 700-718), Bulgaria isi extinde teritoriul sau si devine o forta politica majora. In perioada lui Han Krum (anii 803-814), Bulgaria, margineste la vest imperiul lui Carol cel Mare si la est trupele bulgare ajung pana la zidurile Constantinopolului, capitala Bizantului.
In 864, in timpul domniei Printului Boris I Mihail (852-889), bulgarii au adoptat crestinismul ca religie oficiala, aceasta pentru a elimina diferentele etnice intre bulgari si slavi, si incepe construirea unei natiuni unificate bulgare.
La sfarsitul secolului al IX fratii Chiril (Constantin Filozof) si Metodiu au creat si au raspandit alfabetul chirilic. Slavona din Bulgaria s-a raspandit astfel si in alte tari slave, cum ar fi Serbia si Rusia. Ohrid si Pliska, iar mai tarziu si noua capitala Preslav au devenit centre a culturii bulgare, si in general a culturii slave.
Pe timpul lui Tar Simeon (893-927) se stabileste "Epoca de Aur a culturii bulgare" si granitele tarii ajung la Marea Neagra, Marea Alba si Marea Egee.
In 1018, dupa razboaie continue, Bulgaria a fost cucerita de Bizant. In timpul revolutiei din 1186, condusa de fratii boieri Asen si Peter, puterea Bizantului este respinsa. Se intemeiaza al doilea Regat bulgar si Veliko Tarnovo devine capitala.
Puterea anterioara a Bulgariei a fost restaurata in timpul domniei fratelui cel mai mic al lui Asen si Peter - Kaloyan (1197-1207), iar in timpul domniei tarului Ivan Asen II (1218 -1241) cel de-al doilea regat bulgar isi atinge apogeul - se obtine stabilitate politica in sud-estul Europei, granitele se extind pana la Marea Neagra, Egee si Marea Adriatica, se dezvolta enorm economia si cultura. Bulgaria a atins un nou varf al dezvoltarii sale, care dureaza pana la sfarsitul celui de-al doilea Regat bulgar (anii 1186 - 1396).
Dezacorduri create intre unii dintre boieri duce la divizarea tarii in doua regate - Vidin si Tarnovo. Acest lucru a slabit tara si ea a fost cucerita de Imperiul Otoman in 1396. Pentru aproape cinci secole Bulgaria a fost sub conducerea otomana.
Inceputul miscarii revolutionare organizate pentru eliberarea de sub dominatia otomana este asociat cu activitatea lui Georgi Sava Rakovski (1821-1867) - scriitor si publicist, fondator si ideolog al miscarii liberale de eliberare nationala.
De semnificatie majora in miscarea de eliberare nationala a fost activitatea lui Vasil Levski, Liuben Karavelov, Hristo Botev si multi alti bulgari.
In 1876 are loc Revoltia Apriliana - prima si marea incercare organizata pentru eliberarea de sub dominatia otomana. Revolta a fost zdrobita cu brutalitate si inecata in sange, dar a reusit sa atraga atentia unor tari europene la problemele nationale bulgare. In 1878, in urma razboiului ruso-turc (1877-1878), statul bulgar a fost restaurat, dar nu s-a putut obtine unitatea nationala. Fostele teritorii bulgare au fost impartite in trei - este proclamat Principatul Bulgariei cu printul Alexandru Battenberg, Rumelia de Est cu un guvernator crestin numit de sultan si Tracia si Macedonia au ramas sub stapanirea Imperiului Otoman.
Sfarcitul secolului XIX si inceputul secolului XX se caracterizeaza prin realizari remarcabile in toate artele plastice. Aceasta este perioada de creatie a poetilor si scriitorilor bulgari Ivan Vazov, Aleko Konstantinov, Dimcho Debelyanov, Pencho Slaveykov - singurul bulgar care este mentionat ca candidat pentru Premiul Nobel, Peyo Yavorov. Artistii An. Mitov, Ivan Angelov, Ivan Markvichka, Yar. Veshin B. Schatz au creat unele dintre cele mai remarcabile lucrari ale acestei perioade. Sfarsitul secolului al XIX-lea e marcat de inceputul culturii muzicale profesionale. Primii compozitori bulgari sunt Em. Manolov, D. Hristov, D. Atanasov - Maestro.
Decizia de a diviza Bulgaria, adoptata la Congresul de la Berlin (1878), nu a fost niciodata acceptata de catre poporul bulgar. Ca o consecinta a deciziilor din 1878 a izbucnit revolta Kresna-Razlog (1878-1879), care in 1885 a condus la unificarea Principatului Bulgariei cu Rumelia de Est. Revolutia Ilinden izbucneste in 1903.
Ferdinand de Saxa Koburggotski, printul bulgar din 1887, a proclamat independenta fata de Turcia in 1908 si a devenit rege al poporului bulgar. Bulgaria a participat la razboiul balcanic (1912), impreuna cu Serbia si Grecia s-a luptat pentru libertatea Traciei si Macedoniei. Bulgaria a castigat acest razboi, dar in ultimul razboi balcanic (1913) a fost invinsa de Romania, Turcia si fostii aliati, care desprind de la ea teritorii locuite de bulgari.
Interventia Bulgariei in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Centrale sa incheiat cu o catastrofa nationala. In 1918, regele Ferdinand a abdicat in favoarea fiului sau, Boris III. Tratatul de pace de la Neuilly, din 1919, impune clauze severe asupra Bulgariei - astfel ea pierde iesirea sa la Marea Egee, Tracia de Vest a devenit parte din Grecia, sudul Dobrogei s-a alaturat Romaniei, iar vecinatatile Strumica, Bosilegrad, Tsaribrod si cateva sate din regiunea Kulsko sunt date regatului sarbo-croat-sloven. ( Prin Tratatul bulgaro-roman din 1940 Dobrogea de Sud revine Bulgariei.)
La inceputul anilor '40, Bulgaria urmeaza o politica in interesul Germaniei si fortelor Axei. Mai tarziu, participarea plutoanelor bulgare de cavalerie pe frontul de est a fost intrerupta. Tarul Boris al III-a sprijina presiunea publica si previne deportarea a 50 000 de evrei din Bulgaria.
In august 1943, tarul Boris al III-a moare si domnia ii reviinei tanarului rege Simeon II. La data de 5 septembrie 1944, armata sovietica a intrat in Bulgaria si la 9 septembrie se proclama guvernul Frontului Patriei, in frunte cu Kimon Gheorghiev. In 1946, Bulgaria a fost proclamata Republica. Regina Mama, Regele Simeon II si Principesa Maria Luisa au parasit tara pentru Egipt prin Turcia. Partidul Comunist Bulgar a venit la putere. Partidele politice din afara Frontului Patriei au fost interzise, economia si bancile au fost nationalizate, terenurile arabile prin forta sunt organizate in cooperative. La conducerea tarii se rotesc in mod constant Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov, Valko Tchervenkov, Anton Iugov si Todor Jivkov.
10 noiembrie 1989 a marcat inceputul schimbarilor democratice din Bulgaria. A fost adoptata o noua constitutie (1991), partidele politice au fost restaurate, proprietatile, revocate in 1947, sunt recuperate, incepe procesul de privatizare si intoarcerea pamanturilor proprietarilor sai. In 1990 Zheljo Jelev a devenit presedintele tarii - ales in mod democratic la acest post.
Prioritatile cheie in politica externa a Bulgariei sunt de a deveni membru in Uniunea Europeana si NATO. Ca rezultat al progresului semnificativ al tarii in implementarea criteriilor de aderare la 10 decembrie 1999 Bulgaria a fost invitata sa inceapa negocierile de aderare.
La data de 1 decembrie 2000 Consiliul Ministrilor Justitiei si afacerilor interne a Uniunii Europene a decis sa elimine in mod neconditionat Bulgaria din lista neagra a vizelor.
Republica Bulgaria a aderat la Tratatul Atlanticului de Nord la 29 martie 2004, impreuna cu Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia.
La 1 ianuarie 2007, dupa ce indeplineste criteriile de aderare, Bulgaria a devenit membru al Uniunii Europene.