Mircea Cartarescu (n. 1 iunie 1956 in Bucuresti) este un poet, prozator, critic literar si publicist roman.
Despre copilaria sa, el va afirma ca ea „reprezinta principala sa experienta existentiala si singura pe care a trait-o atent". Face parte din grupul poetilor optzecisti care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar in timpul studentiei a participat si la sedintele cenaclului „Junimea", conduse de Ovid S. Crohmalniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, el va urma cursurile Facultatii de Limba si Literatura Romana. [5] In 1980prezinta teza de licenta despre imaginarul poetic eminescian din poezia postuma, care s-a transformat in volumul "Visul chimeric", reeditat in anul 2011. In anul 1999 obtine doctoratul in literatura romana cu o teza despre Postmodernismul romanesc, coordonata de profesorul Paul Cornea, publicata in acelasi an la editura Humanitas, de asemenea reeditata.
Mircea Cartarescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni si in Romania Literara in anul 1978 [8], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, si in volum in antologia Aer cu diamante, dar a citit si proza la Cenaclul de proza "Junimea" condus de Ovid S. Crohmalniceanu. De altfel a publicat o proza in antologia Desant'83. A debutat in volumul individual Faruri, vitrine, fotografiila editura Cartea Romaneasca in anul 1980. A continuat sa scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarca Poeme de amor sau Totul.
Activitatea literara[modificare | modificare sursa]
Un proiect unic in felul sau este Levantul, o epopee eroicomica dar si un periplu prin istoria literaturii romane. Procedeul a fost utilizat si de scriitorul irlandez James Joyce in capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul recicleaza toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stanescu. Insa nu toti scriitorii si criticii contemporani apreciaza felul in care a fost scris Levantul. Criticul Virgil Diaconu, in revista Actualitatea literara[9], considera ca: „Volumul Levantul se naste prin imitarea poeziei poetilor predecesori, romani sau straini, pe care Mircea Cartarescu i-a citit cu intentia expresa de a extrage din ei propria poezie".
Mircea Cartarescu este considerat un teoretician important al postmodernismului romanesc si un autor contemporan de succes, apreciat atat in tara cat si in strainatate. Intr-un interviu realizat de Marius Chivu[10], scriitorul Gheorghe Craciun considera ca: „la Mircea Cartarescu noutatea de viziune e evidenta. Corpul e reprezentat de el ca o masina vie, mecanica, producatoare de halucinatii, fantasme si care se instituie de multe ori ca o prezenta tutelara a oricarui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare..."
Este un prozator si romancier care practica speciile literaturii fantastice (fantasy) in volumul Visul (reluat intr-o forma usor diferita sub titlul Nostalgia). Ultimul sau mare proiect editorial, trilogia romanesca Orbitor, are forma unui fluture, si contine trei volume, Aripa stanga, Corpul si Aripa dreapta, ultimul fiind editat in luna iulie 2007. Cartea a fost scrisa sub influenta lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influenta recunoscuta deschis de autor in interviurile sale. Operele sale au fost traduse in limbile engleza, italiana, franceza, spaniola, poloneza, suedeza, bulgara, maghiara etc.
Intre anii 1980 si 1989 a fost profesor de limba romana la o scoala generala, apoi functionar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii romane a Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti. Din anul 2004 este conferentiar la aceeasi catedra