Corneliu Baba - Documentar ( partea a III-a)

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

24.07.2018

Adauga la favorite

1.979 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Desi a avut o relatie nu prea usoara cu autoritatile comuniste, care il denuntau ca fiind formalist, Baba a reusit sa se impuna ca un ilustrator si artist. Pe distanta unui deceniu (1940-1950), intr-un moment cand isi cauta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de inghetare a limbajului in formele neoacademice, conventionale. A avut o scurta perioada in care a pictat in stilul realismului socialist, otelari si tablouri cu tarani, dar si-a revenit repede. Baba depaseste contradictia simplificatoare a acestui climat. Solutia sa se bazeaza pe apelul la valorile marii traditii a picturii, numit de obicei spatiu al clasicitatii. Se refugiaza in tablourile cu tarani si picteaza foarte multe scene din timpul rascoalei din 1907. Pictorul redescopera chipul si universul taranului roman, conferindu-le simbolul permanentei , din aceasta epoca dateaza panzele Intoarcerea de la sapa, 1943; Tarani, 1953; Odihna pe camp, 1954; Oameni odihnindu-se. In 1955 i-a fost permisa o plecare in Rusia (pe atunci Uniunea Sovietica) si apoi a castigat o medalie de aur la o expozitie internationala la Varsovia. In 1956, Baba a insotit Jucatorul de sah si alte doua picturi la o expozitie din Venetia, apoi a calatorit impreuna cu tablourile la expozitii din Moscova, Leningrad si Praga. A desenat ilustratii pentru romanul cu tarani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.

Odihna pe camp, ulei pe panza (1956)
In 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictura la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucuresti si a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritatile comuniste par sa dispara. In urmatoarea decada, el si cu tablourile sale vor calatori in toata lumea participand la expozitii in locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena si New Delhi, culminand cu o expozitie personala avuta la Bruxelles in 1964. In 1962, guvernul roman ii va acorda titlul de Artistul poporului, anul urmator devenind membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.
Premiile si expozitiile au continuat sa se acumuleze, conducandu-l spre o expozitie personala la New York in 1970 si aducandu-i decoratia Steaua Rosie in 1971. In timp ce devenise cunoscut in Romania si putin in fostul bloc comunist, nu a avut o faima comparabila in Vest.
In 1988, pictorul s-a ranit grav intr-o cazatura in atelierul lui si a fost imobilizat mai multe luni. Desi ultimii ani ai sai nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totusi calibrul operei sale ramane ridicat. Cu putin timp inainte de moartea sa in 1997, Baba si-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelenta al Fundatiei Culturale Romane.

Corneliu Baba - Documentar ( partea a III-a)

Semnaleaza o problema