AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Camille Corot se naste pe 16 iulie, 1796 la ora unu si jumatate, la Paris ca fiul lui Louis-Jacques Corot si al Mariei- Francoise Oberson, proprietari ai unei case de moda.
Pe 15 decembrie 1806 Corot obtine o bursa nationala, care ii asigura intrarea la liceul din Rouen in aprilie 1807. La 29 iunie 1812 parintii il retrag de la colegiu pentru a-l inscrie intr-un pension din Poissy. Elevul Corot, silitor in cursul primar, vadeste uninteres tot mai scazut pentru invatatura. In anul 1814 revine la Paris si este angajat functionar in pravalia negustorului Ratier. In 1815 trece in serviciul domnului Delalain, postavar in strada St. Honore. ("Nu vei avea niciodata geniul afacerilor" , ii va spune patronul sau.)
La 26 de ani, a abandonat o promitatoare cariera de comerciant in favoarea artei, aratand de la inceput o vocatie puternica pentru peisaj. Domnul Corot, desi foarte sceptic in privinta talentului lui Camille, ii face o renta anuala de 1500 de franci, ingaduindui astfel sa se ocupe in liniste de pictura. In acelasi an Camille intra in atelierul lui Achille Michallon, discipol al lui David. Mai tarziu, referindu-se la un studiu lucrat sub supravegherea acestuia, pictorul va spune:"E mai mult un studiu de supunere, decat unul de pictura". Curand insa, Michallon moare si Corot e primit de profesorul defunctului, Victor Bertin, adept statornic al peisajului istoric, antichizant. Corot nu-i va impartasi maniera de a picta.
In noiembrie 1825, Camille Corot face prima calatorie in Italia : Roma si imprejurimile (Viterbo, Narni). In 1827 trimite de la Roma la Salonul anual din Paris doua peisaje. In primavara lui 1828 Corot viziteaza Neapole, Ischia, Capri si se intoarce in Franta prin Venetia.
In anul 1831 la Expozitia de la Luvru, Corot prezinta patru panze pe care critica le califica drept plate.
In 1833, expune Magdalena in rugaciune pentru care este medaliat. Philippe Burty considera ca aceasta lucrare marcheaza ruptura definitiva cu peisajul istoric si apogeul primului stil al lui Corot. Anul urmator expune la Salonul anual trei panze. In 1834 intrepinde o a doua calatorie in Italia (Genova, Pisa, Volterra, Florenta, Venetia si lacurile italiene). Continua sa expuna la toate Saloanele anuale. In 1839 , la Salonul anual, Corot expune Seara, care avea sa-i inspire Lui Theophile Gautier versurile:
Dar iata ca amurgul din inaltimi coboara; Si umbra, tot mai deasa, prin vai se desfasoara; Se pierd in tonuri calde seninurile clare. Cu ochii grei, apusul se duce la culcare. Tac greierii; strabate, prin linistea adanca Numai suspinul apei calatorind prin lunca. Tot universul doarme, iar orele tacerii Tes plete umezite de lacrimile serii; In coltul cel mai sumbru, sub raza ce se stinge, Corot, modestu-ti nume, abia se mai distinge.
In 1842 Corot prezinta salonului cinci panze, dintre care Juriul admite numai doua.
In mai - august 1843 intrepinde a treia calatorie si ultima in Italia, la Roma si imprejurimi.
Pentru Vedere din padurea Fontainbleu primeste Crucea Legiunii de Onoare (1846). In anul 1848 Salonul ii primeste de data asta toate cele noua lucrari propuse. E ales chiar in Juriu (al noualea cu 353 voturi).
In anul 1851 viziteaza Anglia. La galeria ducelui de Westminster se arata deosebit de impresionat de Rafael si Hobbema. Se pare ca in urma acelei vizite, pictorul s-a decis sa coboare linia orizontului in peisajele sale.
In 1855 Salonul anual se confunda cu Expozitia Universala. Corot este unul din cei 34 de membri ai Juriului, numiti de insusi Napoleon al III-lea.
In anul 1858, un misit, domnul Boussaton, ii propune sa faca o vanzare de tablouri pentru a sonda preferintele publicului. Corot ezita (nu obisnuia sa-si vanda lucrarile, iar cand era constrans s-o faca, le recupera cu prima ocazie). In cele din urma accepta. Vinde 38 de panze cu 14.233 de franci. Misitul e departe de a fi multumit, dar lui Corot suma i se pare uriasa.
In 1861 Corot ilustreaza in acvaforte poemele pe care Edmond Roche i le dedicase inainte de a muri .In 1865 e vorba sa primeasca o medalie de onuare, dar cadidatura ii este respinsa pentru ca nu este "peintre d'histoire", asa cum cerea gustul oficialitatiilor. Acest esec il intristeaza mai putin decat moartea, survenita in acelasi an, a prietenului sau Dutilleux, primul sau cumparator, care i-a fost si elev. In 1866 expune la salon doua tablouri si o acvaforte. Se imbolnaveste de guta.
In 1867 participa la Expozitia Universala.este medaliat, dar cu medalia secunda, in schimb primeste titlul deOfiter al Legiunii de Onuare. De aici inainte Corot se va bucura de o tot mai larga popularitate.
In 1870 izbucneste razboiul franco-prusac. Corot vrea sa plece pe front; isi cumpara chiar arme. Varsta inaintata il tintuieste insa locului. Munceste totusi pentru a face rost de banii necesari ajutorarii trupelor. Doneaza o suma importanta " pentru confectionarea tunurilor trebuincioase alungarii prusacilor din Ville D'Avray" - localitatea la care tinuse mult dintotdeauna.
In 11 iulie 1872, Corot este sarbatorit; face o calatorie prin tara. In anul 1874 e vorba sa primeasca din nou o medalie de onuare. O primeste insa, in locul lui, un oarecare Gerome. Batranul se intristeaza. Admiratorii ii organizeaza un banchet. La 22 februarie 1875 , la ora 11 si jumatate seara Corot moare. Doua zile mai tarziu au loc funerariile la cimitirul Pere-Lachaise. Dupa messa - relateaza L. Roger-Miles - in cadrul careia s-a cantat Requiemul prozodiat, dupa dorinta defunctului, pe cunoscutul "andante" din Simfonia in la a lui Beethoven, domnul de Chennvieres, director la ecole des Beaux-Arts, a tinut un foarte elocvent discurs. dar cu mult mai semnificativ a fost "discursul" unei femei din popor: pe drumul de la casa din Faubourg-Poissoniere, la biserica St. Laurent, cineva intreaba a cui este imormantarea si i se raspunde:"nu stiu cum il cheama, dar e un om de bine".
La Ecole des Beaux-Arts se organizeaza o expozitie comemorativa (se expun 128 de lucrari). In perioada mai - iunie are loc licitatia postuma a tablourilor sale. se vand 600 de lucrari cu 2.000.000 de franci