Charles de Gaulle 1969 - Un mare francez demis de popor.
In primavara anului 1969, un renumit presedinte renunta de bunavoie la functia sa, dupa ce poporul sau respingea un referendum pe care acesta il sustinuse in mod activ. Este vorba, bineinteles, de generalul de Gaulle, aflat pe atunci de 10 ani la conducerea Frantei.
Intrebarea este urmatoarea :in conditiile in care sursele arata ca generalul era aproape sigur ca referendumul va fi respins, de ce a declarat in public ca isi va da demisia daca francezii vor vota „nu", stiind astfel ca va fi nevoit sa renunte la functie?
Consilierii sai il avertizasera ca, potrivit sondajelor, oamenii vor respinge referendumul. Cu o saptamana inainte, de Gaulle declara chiar in fata familiei ca se asteapta sa piarda. De aceea daduse ordin ca anumite colectii de documente sa fie luate de la Palatul Elysee si, inainte de a pleca de la Paris in acea seara de vineri, a lasat un plic sigilat Secretarului General al Palatului, Bernard Tricot. De asemenea, potrivit unei anecdote, cand a ajuns la casa din Colombey, a salutat-o pe bucatareasa spunandu-i ca „ne-am intors, si de data asta ne-am intors definitiv".
Context epoca.Ideile marxiste, atragatoare pentru studentii francezi.
Sub aspectul acestor idei, capitalismul si societatea de consum erau contestate, considerandu-se ca denatureaza natura umana prin simplul fapt ca aceasta nu se mai afla in centrul societatii, chiar daca in urma aparitiei societatii de consum omul este cel care beneficiaza de nenumarateavantaje.
Chiar daca acest lucru este unanim acceptat, contestatarii sustineau ca satisfactia spirituala si morala a oamenilor, la fel ca si cele sexuale, civile si sociale cad pe locul secund, energia umana fiind indreptata catre consumul de bunuri, consum care, in fond, ofera o falsa satisfactie si reprezinta doar niste false nevoi. Aceasta era constatarea unui intelectual german, idee care s-a bucurat de succes in epoca .
Chiar daca suntem constransi sa credem ca aceste revolte au izbucnit pe fondul unor puternice idei ideologice si revendicari de acest fel, nemultumirile erau unele locale si nu reprezentau intr-o masura considerabila principalele frustrari ale societatii acelei perioade, chiar daca studentii care au creat baricadele in noptile de 10 spre 11 mai si 24 spre 25 mai 1968 erau condusi de catre Tineretul Comunist Revolutionar.
25 aprilie, 1969.Duminica seara a fost anuntat ca reformele propuse la referendum au fost respinse cu o majoritate de 53.2%. Atunci, Generalul i-a spus lui Bernard Tricot sa faca public mesajul scris in plicul pe care i-l lasase cu doua zile in urma. Imediat dupa miezul noptii, pe 28 aprilie 1969, comunicatul a fost transmis la radio si la televizor. Mesajul era simplu si scurt:„Je cesse d'exercer mes fonctions de President de la Republique. Cette decision prend effet aujourd'hui a midi."
De Gaulle a fost fara indoiala un foarte abil politician (desi el nu dorea sa fie vazut ca atare). Din ofiterul izolat, sarac, lipsit de putere, care a ajuns la Londra in iunie 1940, el a ajuns liderul unei Frante care si-a reluat (intr-o anumita masura) pozitia de putere mondiala dupa razboi.
Istoricii studiaza azi in detaliu negocierile purtate de de Gaulle cu Jean Moulin si alti lideri ai rezistentei, restabilirea republicii in 1944, intoarcerea la putere din mai 1968 si alte episoade importante din cariera generalului. Si concluzia la care ajung este ca de Gaulle a a putut mereu sa identifice este esenta unei probleme si ca, inainte de toate, a fost mereu un clarvazator.
Sursa:Historia.ro