Parcurg peste 3,5 kilometri pe sub nisipurile desertului din jurul orasului Benson si au fost in totalitate separate de suprafata timp de aproape 200.000 de ani, pana intr-o zi din 1974, atunci cand Randy Tufts si Gary Tenen au devenit primele fiinte umane care au pasit in galeriile grotelor Kartchner. Sistemul de pesteri, desemnat parc statal in 1999, este extrem de fragil, iar existenta sa a fost ocultata pentru cei mai multi oameni, inainte ca o garda adecvata sa fie instalata spre a proteja formatiunile de exceptie din interiorul cavernelor. Impresionante si inedite in cazul acestei pesterii sunt formatiunile fusiforme ce coboara din tavane, denumite "paie de suc", niste tuburi goale, lungi si subtiri, care picura constant apa calcaroasa. Fiecare picatura depoziteaza o cantitate minuscula de minerale la capatul "paiului" inainte sa cada pe podeaua pesterii. Avand in vedere ca fiecare "coloana" coboara cu aproximativ 2,5 milimetri pe secol, iar cea mai lunga masoara un pic peste 6,4 metri, este usor de dedus ca Pestera Kartchner s-a"dezvoltat", nederanjata, timp de sute de mii de ani.