A fost unul dintre acei oameni care a valorat pe ambele planuri. A lasat in urma o opera consistenta – romane, nuvele, piese de teatru, povesti pentru copii, cronici si articole in presa vremii – ramanand in acelasi timp in amintirile celor care au cunoscut-o ca prietena de nadejde, un om care a iubit si s-a daruit cu bucurie oamenilor pentru ca ea „credea mai mult in viata decat in gloria operei!".
La mai bine de 40 de ani de la moartea ei, pentru ca amintirile au prostul obicei de a pali ca niste poze sepia, intervine acest proiect de recolorare a personajului Sidonia Dragusanu, femeia si scriitoarea. Reeditarea operei ei – care incepe acum cu romanul de debut „Intr-o gara mica", volumul de nuvele „Doamna cu ochelari negri" si culegerea de povesti „Moata, Creata si Grasu’ la bal" – ne ofera prilejul sa ne intrebam si cine a fost Sidonia Dragusanu? Cine a fost tanara premiata in 1934 de Editura Cugetarea pentru cel mai frumos roman de adolescenta, Intr-o gara mica? Cine a fost jurnalista care alerga de la o publicatie la alta, cu articolele ei, in timpul razboiului, cautand un ziar mai putin corupt care sa i le publice? Cine a fost confidenta care s-a ascuns o vreme sub pseudonimul Catrinel si a descalcit itele sufletesti ale femeilor care i se adresau in emisiunile radio-TV sau in revistele pentru femei? Cine a fost scriitoarea de o frumusete rubensiana de care era indragostit fara speranta simbolistul Ion Vinea? Cine a fost autoarea celor mai jucate comedii dramatice din teatrele romanesti, din anii 60 pana dupa moartea ei, in anii 80? Cine a fost femeia care, desi nu a avut copii, a stiut sa scrie atat de dulce si poznas despre si pentru cei mici? Cine a fost femeia care l-a iubit pe Miron Radu Paraschivescu si i-a ramas prieten credincios pana la moartea care i-a despartit numai cateva luni?
Inainte de orice, Sidonia Dragusanu a fost fiica lui Leon si a Matildei (foto). S-a nascut la 4 august 1908 in familia lui Leon Draguseanu, un respectabil, dar cam in varsta, administrator de spital bucurestean. Cand a nascut-o pe Sidonia, Matilda avea 22 de ani si o inima zburdalnica. Inima i-a dat ghes sa divorteze de Leon, dupa ce a mai avut-o si pe Margareta (Uca), sora mai mica a Sidoniei, si sa-si orienteze palpitatiile spre tanarul ofiter Puiu Dumitrescu, in fata caruia poza adesea, din foisorul familiei, cu ghergheful de brodat in brate. Tarziu s-a aflat ca Tilda, cum aveau s-o alinte nepotii, nu stiuse nici macar sa coasa o butoniera.
Viata celor trei (mama divortata si fiicele ei) a sfidat meandrele istoriei interbelice. Partener de tenis pentru zvapaiatul Carol al II-lea – in vremea cand era „exilat"de familia Regala la Bistrita Nasaud, dupa casatoria cu Zizi Lambrino – Puiu Dumitrescu, a ajuns mai tarziu pana la gradul de general. Iar asta a facut-o mai cu seama pe Matilda „generaleasa", rol ce i-a venit manusa si l-a purtat pana la batranete. Greu de spus cat le-o fi afectat divortul parintilor pe micutele Sidi si Uca. Multe din romanele, piesele, articolele Sidoniei contin povesti in care dragostea nu tine, cunoaste triumfuri palide si vremelnice, barbatii insala, femeile sufera, viata merge mai departe.
Sidonia i-a semanat mamei ei, chiar daca ea a fost femeia unei singure iubiri. S-a remarcat inca din adolescenta printr-o fire jucausa, ceea ce avea s-o formeze pe femeia vesela si tonica de mai tarziu. La pensionul Choisy-Mangiru – tinut in epoca de o frantuzoaica si un roman neaos – le juca farse profesoarelor, impreuna cu colegele. Avea 14-15 ani cand a inceput sa scrie piese de teatru care se jucau chiar acolo, in scoala. Romanul ei de debut si multe din scrierile publicate mai tarziu aveau sa contina personaje si intamplari din perioada pensionatelor de fete, o epoca in care femeia nu era crescuta pentru cariera, ci pentru iubit. Sau gatit