Cristofor Columb este o personalitate istorica a carei viata este definita, pentru cei mai multi, prin cuvinte precum curaj, impetuozitate si tarie de caracter. Este adevarat ca exploratorul a avut curajul sa se aventureze acolo unde putini au indraznit, dar acest lucru nu poate sterge din istorie cruzimea si lacomia de care Cristofor Columb a dat dovada.
Povestea oficiala despre expeditiile lui Cristofor Columb in America – de altfel, cea pe care o invatam la scoala – este plina de jumatati de adevar si fapte cosmetizate, care-i confera exploratorului o aura de glorie. In acest articol iti prezentam cateva lucruri mai putin cunoscute, care iti vor arata latura inumana, adeseori ignorata, a acestui faimos explorator.Desigur, Cristofor Columb era un navigator extrem de priceput si curajos, dar misiunea in care a pornit in 1492 nu a avut nicidecum un scop umanitar. Cu binecuvantarea reginei Isabela I a Castilliei, Columb a pornit spre vest in cautarea de bogatii si resurse.
In contractul semnat cu familia regala spaniola se mentiona ca Cristofor Columb urma sa devina vicerege asupra oricaror teritorii descoperite. In plus, navigatorul avea sa primeasca 10% din toate metalele pretioase descoperite sub jurisdictia sa.
Nimeni nu stia ca, din dorinta de a se imbogati, Columb avea sa comita acte de o cruzime inimaginabila asupra bastinasilor pe care-i va intalni. Ca avea sa-i foloseasca drept sclavi, sa oblige femeile sa se prostitueze si sa jefuiasca tot ce-i statea in cale.
Cristofor Columb a fost un om brutal, chiar si pentru standardele vremurilor sale. Comportamentul sau l-a determinat pe Bartolome de las Casas, care l-a insotit in expeditii, sa relateze:
„Am fost martor la aceste acte, de o cruzime si violenta nemaiintalnite. Ochii mei au vazut fapte atat de straine de natura umana incat si acum, cand scriu aceste memorii, tremur…" – Bartolome de las Casas, Istoria Indiilor.
Asadar, sosirea lui Cristofor Columb in Lumea Noua, pe 12 octombrie 1492, n-a fost de bun augur pentru oamenii care, pana atunci, traisera in liniste si pace. Cand a ajuns in insulele Bahamas, exploratorul si echipa sa au intalnit primul popor indigen, denumit arawak.
Nenorocirile ce aveau sa urmeze au fost prefatate, cumva, chiar de Cristofor Columb, in jurnalul sau:
„Nu au arme si nici macar nu cunosc armele, pentru ca le-am aratat o sabie, pe care au apucat-o de tais si s-au ranit, atat de ignoranti sunt. Nu au fier. Sulitele lor sunt facute din ratan. Ar fi servitori foarte buni. Cu cincizeci de oameni am putea sa-i subjugam si sa-i punem sa faca ce vrem noi", scria Columb.
In calitate de „antreprenor" independent, Cristofor Columb a recunoscut imediat potentialul economic nelimitat al teritoriului pe care-l descoperise.
Acesta a fost momentul in care curajul exploratorului a inceput sa se transforme in brutalitate. Tranzitia lui Cristofor Columb este reflectata in mai multe scrisori pe care le-a transmis regelui si reginei Spaniei
Intr-una dintre aceste scrisori, navigatorul le promitea monarhilor „oricat aur este nevoie si oricati sclavi veti cere".
Vazand ca cei din populatia arawak sunt „atat de naivi si darnici", dar si ca aveau o cantitate considerabila de aur, Columb a profitat. Le-a cerut bastinasilor sa-l duca la locul de unde au aurul si asa a ajuns in Cuba si Haiti.
Aici au descoperit aur, insa nu atat de mult cat se astepta navigatorul. Totusi, el a scris in Spania, spunand ca „aici exista multe condimente si mine pline de aur si de alte metale".
Datorita acestui raport, lui Columb i-a fost finantata o a doua calatorie, de data aceasta cu 13 nave si 1.200 de oameni. Desi n-a reusit sa umple navele cu aur, Cristofor Columb le-a umplut cu alta „moneda" de schimb – sclavi.
In 1495, Columb s-a intors in Lumea Noua si a luat imediat 1.500 de prizonieri din randul populatiei arawak. Din acestia, a ales 500 , pe care i-a trimis in Spania, ca sclavi (aproape 200 au murit in timpul calatoriei), punand bazele comertului transatlantic cu sclavi.
.Pe restul i-a pus la munca, fortandu-i sa gaseasca aur. Potrivit istoricului Howard Zinn, toate persoanele de peste 14 ani erau obligate sa atinga o cota de aur. Daca nu gaseau suficient, li se taiau mainile.
Intr-un tarziu, dandu-si seama ca in regiune nu se gaseste prea mult aur, Cristofor Columb i-a pus pe sclavi sa lucreze pe domeniile nou-construite pentru spanioli.
Multi bastinasi au murit, iar populatia a scazut masiv. In secolul al XV-lea, existau aproximativ 300.000 de Arawak, iar la inceputul secolului al XVI-lea mai existau doar 50.000. In 1531, populatia scazuse la 600 de persoane, iar un secol mai tarziu ea a disparut cu totul.
Modul in care Cristofor Columb si oamenii sau au tratat femeile si copiii acestor populatii a fost si mai rau. Pentru a-si recompensa locotenentii, Columb ii lasa sa violeze bastinasele.
Si, cum nu uita niciodata de bani, exploratorul obisnuia sa vanda femei traficantilor de carne vie. Ulteror, acestea erau obligate sa se prostitueze.
Actiunile barbare ale lui Cristofor Columb au ajuns, totusi, la urechile regelui si reginei Spaniei. Ingrijorati, monarhii l-au insarcinat pe Francisco Bobadilla sa-l ancheteze pe explorator.
Un raport al lui Bobadilla, recent descoperit in arhivele spaniole, mentioneaza modul brutal in care se purta Columb cu bastinasii. O femeie care a insultat familia lui Columb a fost dezbracata si plimbata prin colonie calare pe un magar.
Dupa aceea, Bartolome, fratele lui Columb, i-a taiat limba, fiind felicitat de explorator pentru ca a aparat onoarea familiei.
Zeci de astfel de fapte l-au determinat pe anchetator sa-l indeparteze pe Cristofor Columb de la putere si sa-l trimita inapoi in Spania in lanturi.
Din pacate, dupa indepartarea lui Columb, spaniolii au continuat violentele si sclavia, distrugand aproape complet populatiile bastinase, incapabile sa se apere. Exista multiple scrieri si cercetari istorice care demonstreaza un singur lucru: dupa ce a pus piciorul in Lumea Noua, Cristofor Columb s-a schimbat radical, devenind un om demn de tot dispretul.
Desigur, nimeni nu este perfect si nimeni nu poate contesta abilitatile si curajul lui Columb. Dar istoria nu trebuie sa uite nici ca acest om, manat de dorinta de a se imbogati, a fost cel care a dat startul catastrofelor din Lumea Noua.