Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin sunt poate mai bizare decat cele despre viata sa neobisnuita. Odata ce au decis ca influenta lui Rasputin asupra tarinei il facea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta in palatul conducatorului complotistilor, Printul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospatat cu prajituri si cu vin in care fusese pusa o anumita cantitate de cianura. Conform povestilor spuse dupa moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otrava, (cantitatea de cianura folosita fiind suficienta pentru uciderea a sase persoane). Hotarat sa-si duca la indeplinire planul, Iusupov s-a dus dupa un revolver, cu care l-a impuscat pe Rasputin in piept, acesta din urma cazand la pamant. Dupa o jumatate de ora, cand Iusupov a revenit sa verifice cadavrul, (sau dupa alte versiuni, cand a venit sa-si ia haina din camera), Rasputin a sarit in picioare si l-a atacat pe print, care a fugit sa-si anunte prietenii despre incident.
Rasputin s-a repezit impleticit catre poarta palatului, amenintand ca-i va denunta tarinei pe toti conspiratorii. Un alt glont l-a nimerit pe fugar, care s-a prabusit in zapada. Conspiratorii l-au lovit cu batele, dupa care l-au aruncat in raul Neva, uitandu-se la el cum se scufunda, satisfacuti ca, pana la urma, "Inamicul Statului" era mort.
Dupa trei zile, trupul lui Rasputin – otravit, impuscat de doua ori si batut – a fost pescuit din rau si autopsiat. Cauza mortii a fost stabilita ca a fost inecul. Bratele lui au fost gasite in pozitie verticala, ca si cum ar fi incercat sa se elibereze de legaturile cu care fusese imobilizat.
Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin sunt poate mai bizare decat cele despre viata sa neobisnuita. Odata ce au decis ca influenta lui Rasputin asupra tarinei il facea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta in palatul conducatorului complotistilor, Printul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospatat cu prajituri si cu vin in care fusese pusa o anumita cantitate de cianura. Conform povestilor spuse dupa moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otrava, (cantitatea de cianura folosita fiind suficienta pentru uciderea a sase persoane). Hotarat sa-si duca la indeplinire planul, Iusupov s-a dus dupa un revolver, cu care l-a impuscat pe Rasputin in piept, acesta din urma cazand la pamant. Dupa o jumatate de ora, cand Iusupov a revenit sa verifice cadavrul, (sau dupa alte versiuni, cand a venit sa-si ia haina din camera), Rasputin a sarit in picioare si l-a atacat pe print, care a fugit sa-si anunte prietenii despre incident.
Rasputin s-a repezit impleticit catre poarta palatului, amenintand ca-i va denunta tarinei pe toti conspiratorii. Un alt glont l-a nimerit pe fugar, care s-a prabusit in zapada. Conspiratorii l-au lovit cu batele, dupa care l-au aruncat in raul Neva, uitandu-se la el cum se scufunda, satisfacuti ca, pana la urma, "Inamicul Statului" era mort.
Dupa trei zile, trupul lui Rasputin – otravit, impuscat de doua ori si batut – a fost pescuit din rau si autopsiat. Cauza mortii a fost stabilita ca a fost inecul. Bratele lui au fost gasite in pozitie verticala, ca si cum ar fi incercat sa se elibereze de legaturile cu care fusese imobilizat.
[modificare] Dovezi recenteDetaliile despre asasinat date de Felix Iusupov nu rezista la o examinare mai atenta. Declaratia data la politie pe 16 decembrie, marturisirea facuta cata vreme a fost in exil in Crimeea in 1917, cartea pe care a scris-o in 1927 si depozitiile facuta sub juramant in 1934 si 1965 au fost toate diferite intre ele. Pana de curand, lipsa dovezilor a facut imposibila emiterea unor ipoteze credibile.
In conformitate cu raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov si a reviziilor de mai tarziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993 si a Derrick Pounder din 2004/5, nu a fost gasita otrava activa in stomacul lui Rasputin. Nici concluziile despre faptul ca s-a inecat nu mai par sigure la o a doua cercetare. Cert este ca Rasputin a fost batut in mod sistematic si injunghiat cu o arma cu lama, dar au existat diferente in ceea ce priveste numarul si calibrele revolverelor folosite.
Toate aceste descoperiri au facut sa se schimbe in mod semnificativ raportul cu privire la moartea lui Rasputin. Rapoarte ale serviciilor britanice de informatii din 1916 arata ca britanicii erau profund preocupati de inlocuirea de catre Rasputin a ministrilor filoenglezi din guvernul Rusiei, dar mai mult decat atat, de insistentele lui de retragere a trupelor rusesti din razboi. Aceasta retragere ar fi permis Germaniei sa-si mute trupele de pe frontul de rasarit pe cel de vest, astfel depasind numeric armatele aliatilor, ceea ce ar fi dus la o victorie aproape sigura a Puterilor Centrale. Indiferent daca Rasputin pleda doar pentru cauza incetarii razboiului sau chiar ar fi putut sa o determine, este clar ca britanicii erau profund ingrijorati de o asemenea activitate defetista.
Conform afirmatiilor profesorului Pounder, dintre cele trei gloante de pistol, cel de-al treilea, care i-a strapuns fruntea, a avut un efect fatal instantaneu. Acest al treilea foc de arma aduce si anumite dovezi neasteptate. In viziunea lui Pounder, sprijinita de raportul departamentului de arme de foc al Muzeului Imperial al Razboiului, al treilea glont difera de celelalte doua care i-au provocat rani in piept. "Calibrul si proeminenta marginilor lustruite" sugereaza existenta unui glont necamasuit din plumb. La acea data, majoritatea armelor foloseau gloante camasuite cu metal dur, doar britanicii folosind pentru revolverele ofiteresti Webley cartuse cu gloante necamasuite. Pounder a ajuns la concluzia ca glontul care a provocat rana fatala a fost un glont rotund necamasuit Webley 0,455 inch.
Chiar martorii la asasinat au marturisit ca singurul om care a avut asupra sa un revolver Webley a fost locotenentul Richard Dewdney, un ofiter britanic atasat statiei SIS din Petrograd. Aceasta afirmatie a fost mai apoi sprijinita in timpul unei audiente a ambasadorului britanic Sir George Buchanan la tar, cand Nicolae al II-lea a afirmat ca suspecteaza pe un ofiter englez tanar, fost coleg de scoala cu Iusupov. Intr-adevar, Dewdney il cunoscuse pe Iusopov la Universitatea Oxford. Un alt ofiter englez, capitanul Chappers, se nascuse chiar in palatul Iusupov in 1876, intre cele doua familii existand legaturi extrem de stranse.
Confirmarea faptului ca Dewdney, impreuna cu un alt ofiter, capitanul David Sharp, s-a intalnit cu Iusupov in saptamanile premergatoare asasinatului, poate fi gasita in jurnalul soferului englezilor, Kyle Mason. Ultima insemnare a fost facuta exact in noaptea de dinainte de crima. Mason a afirmat ca "este un fapt putin cunoscut ca Rasputin nu a fost impuscat de un rus, ci de un englez". El a indicat ca cel vinovat a fost un avocat din aceeasi parte a tarii ca Mason insusi. Dewdney era nascut la cam zece mile de locul de nastere al soferului, toata viata descriindu-se ca "avocat pledant", in ciuda faptului ca nu a practicat niciodata aceasta meserie.
Dovezi ca asasinatul nu a decurs conform planului pot fi gasite in scrisoarea trimisa de Chappers lui Scale, opt zile mai tarziu: "Desi chestiunile nu au decurs in totalitate conform planului, obiectivul nostru a fost atins in mod clar ... cateva intrebari stanjenitoare au fost deja puse despre o implicare mai larga. Dewdney incearca sa scape si nu va va face probleme".
La reintoarcerea in Anglia, Richard Dewdney a aratat intregii familii un cartus pe care a pretins ca l-a avut de la scena crimei.
Nimic dintre toate acestea nu este o dovada hotaratoare pentru a afla adevarul despre ce s-a intamplat in noaptea de 16/17 decembrie, dar prezinta dovezi mai logice legate de faptul care s-a intamplat. Dewdney si-a ars toate insemnarile inainte de moartea sa din 1961, iar fiul lui a murit si el patru ani mai tarziu, fara sa clarifice in vreun fel problema mortii lui Rasputin.