Mitologia greaca vorbeste despre Orfeu ca despre unul dintre cei mai mari muzicieni, poeti si profeti pe care i-a avut lumea elena. Se spune ca atunci cand el canta la lira, Soarele se oprea in loc sa-l asculte, florile isi indreptau corolele catre el si pietrele plangeau cu lacrimi adevarate. Zeul Apollo l-a invatat tainele astrologiei si i-a insotit pe marii eroi in calatoriile lor legendare.
Sotia lui era Euridice, nimfa unui stejar. Frumusetea femeii a ispitit insa un satir, o fiinta cu picioare de animal si trup de om. Fidela sotului sau, Euridice a vrut sa fuga de adeptul lui Dionis. Iarba era insa inalta si nu a vazut vipera pe care a calcat. Animalul a muscat-o iar nimfa si-a gasit sfarsitul.
Atunci cand Orfeu i-a gasit trupul neinsufletit, si-a luat lira si a plecat in lumea celor morti pentru a-i aduce sufletul inapoi. Cu talentul sau, l-a induplecat pe luntrasul Charon sa il treaca pana pe partea cealalta si l-a imblanzit pe Cerber, cainele cu 3 capete. Harpiile l-au lasat sa treaca nevatamat si a ajuns astfel in fata lui Hades si a sotiei acestuia, Persefona.
Fermecata de muzica lui si induiosata de dragostea celor doi soti, regina Taramului Subteran si-a induplecat sotul sa elibereze sufletul nimfei
Acesta a avut insa o conditie. Euridice il va urma pe Orfeu inapoi in lumea pamanteana mergam in spatele lui iar acesta nu trebuie sa intoarca privirea spre ea.
Indragostitul a acceptat si Charon i-a trecut inapoi peste Styx. Aproape de iesire, Orfeu nu a mai rezistat si a intors capul ca sa se asigure de prezenta femeii pe care o iubeste. A avut timp doar sa-i zambeasca si sa vada cum sufletul ei e tras inapoi in lumea umbrelor.
Zadarnic s-a rugat de luntras, a plans si a cantat. Acesta a ramas surd la suferinta lui iar Orfeu a fost izgonit. Orbit de durere, el a ratacit pe dealurile din imprejurimi, fara sa isi dea seama ca a calcat una dintre colinele sfinte ale lui Dionis, fara sa i se inchie zeului. Furioase, menadele bete care faceau parte din cortegiul zeului l-au ucis pe Orfeu.