Migrarea pasarilor

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

10.02.2017

Adauga la favorite

1.483 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Migrarea pasarilor reprezinta mutarea in masa a acestora, din unele tinuturi in altele, in anumite epoci ale anului, in vederea reproducerii si in cautarea unor conditii prielnice de trai.
Latitudinea sudica ofera pasarilor o vreme mai buna in timpul iernii. De asemenea acolo se poate gasi hrana mai multa pentru pasarile insectivore si frugivore, hrana ce nu este prezenta in latitudinea nordica in timpul iernii. De ce insa pasarile nu raman definitiv la tropice? In timpul verii, la tropice ziua dureaza 12 ore, pe cand in latitudinile nordice, pana la 16 ore, sau chiar mai mult. Astfel, pasarile au mai mult timp sa construiasca cuiburile si sa stranga hrana pentru puii lor, hrana ce trebuie sa asigure o crestere de 15 ori a masei puiului in 3 saptamani. Astfel, verile nordice ofera pasarilor conditii mai bune de reproducere si mai multa hrana, de aceea migrarea inapoi catre nord se mai numeste migrare de reproducere.
Migrarea catre sud este conditionata de hormonii eliberati in timpul toamnei. Eliberarea acestor hormoni este conditionata de mai multi factori. Astfel, fotoperidiocitatea, scaderea temperaturii, aparitia maselor de aer rece afecteaza sistemul nervos simpatic al pasarii si hipotalamusul elibereaza o serie de hormoni, ce alerteaza ceasul intern al pasarii si ii spune ca e timpul sa migreze spre sud
Cauzele, care determina migrarea spre nord, sunt mai complicate. Deoarece zilele au aceeasi lungime si aceeasi temperatura la sud, cauzele migrarii catre nord nu sunt aceleasi ca si pentru migrarea la sud. Sunt mai multe ipoteze in privinta motivelor migrarii. Cea mai plauzibila sustine ca ceasul intern al pasarii, la o anumita perioada de timp dupa migrarea in sud, este alertat de prezenta unor hormoni sexuali si pasarea se duce la nord in vederea reproducerii.
Principalele motive ale migrarii pasarilor sunt:oferta de hrana variata cu anotimpurile,cautarea celui mai potrivit loc pentru cuibarit, fuga din fata inamicilor naturali si evitarea suprapopularii. Durata si distanta parcursa cu ocazia migrarii este insa diferita. Unele pasari migreaza zilnic: noptile si le petrec in centrul orasului, unde este mai cald decat la periferie.Alte pasari,care cuibaresc in emisfera nordica, observa ca toamna zilele devin mai scurte si mai reci, scade ritmul de crestere al plantelor si oferta de hrana. De aceea migreaza spre Sud. Primavara, in locurile de iernat temperatura creste si scade umiditatea, astfel incat pasarile doresc sa se intoarca in regiunile mai reci. Daca gasesc un teritoriu cu clima potrivita si hrana suficienta,clocesc acolo,iar toamna urmatoare migreaza din nou spre Sud.

Multe pasari migreaza in stoluri si se presupune ca pasarile mai in varsta si mai experimentate zboara in fata,aratandu-le drumul celor mai tinere. Astfel cunostintele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit,intr-o oarecare masura, din generatie in generatie. Unele pasari migreaza insa singure. Ele oare de unde stiu incotro trebuie sa se indrepte si cum sa ajunga acolo? Se poate concluziona,ca unele pasari se nasc cu un fel de instinct ce le indica in ce directie sa zboare. In navigatie, multa vreme omul s-a ghidat dupa soare si stele.Pasarile care se ghideaza dupa soare,trebuie sa-si modifice permanent ceasul intern in functie de pozitia acestuia, pentru a stabili cu exactitate directia de urmat. Bineinteles, in acest sistem de orientare trebuie sa ia in consideratie si miscarea soarelui. Pasarile care zboara noaptea folosesc in acelasi fel stelele, drept urmare bolta cereasca le serveste drept harta. In afara de aceasta, pasarile se folosesc si de campul magnetic al Pamantului in stabilirea directiei. Daca o pasare isi foloseste in timpul zborului busola interna,mai tarziu isi va aduce aminte din ce directie a sosit si este capabila sa se intoarca exact in acelasi loc. Probabil recunoaste si anumite puncte de reper de pe uscat,cu ajutorul carora isi formeaza un fel de harta proprie. Este posibil ca unele pasari sa se poata orienta si cu ajutorul mirosului: mirosurile receptionate din diferite directii le pot aduce in legatura cu locurile lor de trai. Este posibil si ca sunetele neobisnuite sa le fie de folos. Majoritatea pasarilor se orienteaza combinand aceste posibilitati.

Se presupune ca randunica este cea mai cunoscuta pasare calatoare.De regula este privita ca vestitorul primaverii, cand revine din regiunile sudice ale Africii in Europa Centrala. Pana la venirea toamnei,cand pleaca din nou spre Sud, randunelele cresc doua generatii de pui. Asemeni rudei sale, lastunul de casa, randunica este capabila sa zboare pe distante mari datorita corpului aerodinamic,suplu si aripilor inguste si arcuite. Pasarile mai grele, cum ar fi berzele, trebuie sa depuna un efort mai mare pentru acest zbor. Tocmai din acest motiv, se straduiesc ca in timpul migratiei sa parcurga distante cat mai mari prin planare. In timpul zborului de toamna, dinspre Europa spre Africa, prin intermediul curentilor ascendenti calzi se pot ridica usor,din ce in ce mai sus. Pentru multe pasari, Europa Centrala reprezinta cel mai sudic punct al migrarii.Lebada pitica de exemplu, migreaza din zonele de clocit ale Siberiei de Nord, pana la malul Marii Nordice. Pasarile migratoare nu le intalnim doar in emisfera nordica,dar deoarece la Sud de Ecuator suprafata uscata este mult mai mica, numarul lor este redus, fiindca au mai putine locuri pentru clocit. Cel mai departe pe linia malului migreaza chira arctica. Cuibareste la Polul Nord si ierneaza in Africa de Sud, America de Sud si Antarctica; aceasta inseamna ca parcurge anual 35 de mii de kilometri.

Inainte de migrare, pasarile isi maresc masa. Unele pasari mici chiar isi dubleaza masa. Pasarile depoziteaza atata grasime, incat sa fie indeajuns pentru zboruri neintrerupte de cateva zile. La pasarile mici se arde cate 0.5 grame pe ora de zbor

Migrarea pasarilor

Semnaleaza o problema