Din aceeasi categorie
|
Pablo Picasso - Visul 1.012 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Femeia plangatoare -Pablo Picasso 191 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Guernica de pictorul spaniol Pablo Picasso. 489 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Raiders of the Lost Art | Episode 4 432 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pablo Picasso: O colectie de 855 de lucrari 700 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Yousuf Karsh 749 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Andre Derain: o colectie de 194 picturi 114 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Cele mai mari picturi din lume - S01 EP04 -Picasso 152 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mario Tozzi: O colectie de 46 de lucrari (HD) 220 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce inseamna arta moderna? 264 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Pablo Neruda
| Adaugat de Cozana | 25.11.2016 |  Adauga
la favorite |
1.080 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteLa 12 iulie 1904 se naste Neftali Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oras aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul donei Rosa Basoalto de Reyes, invatatoare, si al lui Jose del Carmen Reyes Morales, lucrator la caile ferate. In luna august mama sa moare. In 1906 Jose del Carmen se muta la Temuco impreuna cu fiul sau, recasatorindu-se cu dona Trinidad Candia Marverde. In 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de baieti din Temuco, pe care il absolva in 1920. La 18 iulie 1917 in ziarul La Manana, din Temuco, se publica articolul intitulat "Entuziasm si perseverenta" sub semnatura lui Neftali Reyes. Este primul material publicat de poet. La 30 noiembrie 1918 publica poemul "Ochii mei" in reviata Corre-Vuela din Santiago, nr. 566. In cursul aceluiasi an publica alte trei poezii in aceeasi revista. Colaboreaza la Selva Austral din Temuco, publica in reviste din orasele Chillan si Valdiva. Foloseste diferite pseudonime. Ia parte la jocurile florale de la Maule cu poemul "Ideal nocturn", obtinand premiul al treilea. In 1920 adopta definitiv pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obtine premiul intai la sarbatoarea primaverii din Temuco. In acelasi an devine presedinte al Ateneului literar al liceului din Temuco si secretar adjunct al Asociatiei elevilor din orasul Cautin. Pregateste doua carti - Insulele ciudate si Osteneli zadarnice - pe care nu le publica. O parte din acestea vor constitui material pentru lucrarea Crepuscular.
La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapaca si Antofagasta. Se editeaza brosura Salut Nordul si Stalingradul. Obtine Premiul National pentru Literatura in patria sa. La 30 mai rosteste primul sau discurs in Senat, editat apoi in Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembu din Sao Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al Academiei Braziliene de Literatura din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzales la presedintie, este numit sef al sectorului de propaganda nationala. La 28 decembrie, printr-o sedinta a tribunalului, numele sau oficial devine Pablo Neruda. In 1947 face o calatorie in regiunea Stramtorii Magellan. La 27 noiembrie publica in El Nacional din Caracas (in Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intima adresata unor milioane de oameni, motiv pentru care presedintele Republicii Chile ii intenteaza un proces politic. La 6 februarie 1948 rosteste un discurs in Senat, publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3 februarie, Curtea Suprema aproba destituirea lui Neruda din functia de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotaraste arestarea sa. Incepand de la aceasta data traieste ascuns in Chile, scriind Cant general.
La 24 februarie 1949 pleaca din Chile traversand muntii, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul Congres Mondial al Partizanilor Pacii, prilej cu care isi dezvaluie ascunzatoarea. Este numit membru al Consiliului Mondial al Pacii. In iunie face o prima calatorie in Uniunea Sovietica, unde asista la festivitatile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nasterea lui Puskin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.In iulie viziteaza Polonia si Ungaria, in august Mexicul, impreuna cu Paul Eluard, iar in septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor Pacii, desfasurat in Mexic, tara in care ramane pana la sfarsitul anului grav bolnav. I se editeaza operele sau selectii din poemele sale in Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA, Uniunea Sovietica, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 ii expira permisul constitutional de a absenta din tara, eliberat de presedintele Senatului, don Arturo Alessandri. Viziteaza praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusa in hindusa, urdu si bengaleza. In perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Pacii, care are loc la Varsovia. La 22 noiembrie primeste impreuna cu Picasso si alti oameni de arta, Premiul International pentru Pace pentru poemul sau Sa se trezeasca padurarul.
La 10 februarie 1952, la Capri, incepe sa scrie volumul Strugurii si vinul. In lunile iulie si august calatoreste in Berlin si Danemarca. In Chile este revocat ordinul de arestare emis impotriva lui Pablo Neruda in urma cu trei ani si cateva luni. La 12 august se inapoiaza la Santiago de Chile, unde este intampinat cu mari manifestatii omagiale de bun venit. Se instaleaza in locuinta de pe bulevardul Lynch. Viziteaza Tamuco si alte localitati din Chile. In decembrie face o vizita in Uniunea Sovietica in calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului International pentru Pace.
La 22 ianuarie 1953, se intoarce din calatoria in Uniunea Sovietica si organizeaza Congresul Continental al Culturii, care isi desfasoara lucrarile in aprilie, in Santiago de Chile, si la care iau parte mari personalitati din America, ca Diego Rivera, Nicolas Guillen, Jorge Amado si altii. La 20 decembrie i se inmaneaza Premiul Stalin pentru Pace. Incepe sa-si construiasca resedinta numita "La Chascona". In 1954 Pablo Neruda isi doneaza biblioteca si alte bunuri universitatii din Chile, iar aceasta hotaraste la randul ei sa finanteze Fundatia Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.
In 1955, se desparte de Delia del Carril. Termina de construit locuinta numita "La Chascona", unde se muta impreuna cu actuala sa sotie, Matilde Urrutia. Infiinteaza si conduce revista La Gaceta de Chile. Se publica un volum de poezii alese in limba persana. Cant general apare la Bucuresti, Romania[1]. Face un voiaj in Uniunea Sovietica, China si alte tari socialiste, precum si in Italia si Franta. Intorcandu-se in America, prezinta recitaluri de poezie in Brazilia si la Montevideo, apoi isi petrece vacanta la Totoral, regiunea Cordoba, republica Argentina.
In 1958, activeaza in cadrul companiei politice in vederea alegerii presedintului Republicii Chile. Face turnee si organizeaza adunari populare. In 1959, Pablo Neruda incepe sa-si construiasca la Valparaiso resedinta numita "La Sebastiana".
Porneste intr-o calatorie in jurul lumii, trecand si prin tara noastra, participa activ la viata politica a timpului sau, prin opere militante puse in slujba demnitatii umane. Calatorii, conferinte, premii si titluri academice, editarea in tiraje impresionante a operelor sale in spaniola si in numeroase alte limbi marcheaza recunoasterea marii valori a poeziei sale, care culmineaza cu dercenarea Premiului Nobel pentru literatura in octombrie 1971. Nu mai putin stralucita este activitatea politica din ultimii ani ai vietii. In 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la presdentia Republicii Chile si in aceasta calitate strabate intreaga tara si ia parte la tratativel care conduc la formarea Unitatii Populare. Ulterior se retrage in favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat candidat unic. In 1970 ia parte activa la campania electorala a lui Allende. Dupa victoria Unitatii Populare, cand Allende devine presedintele tarii, Neruda este numit ambasador in Franta.
In 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde tine discursul de deschidere si protesteaza impotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supusesera tara sa. Incepe sa-si scrie Memoriile. Renunta la functia de ambasador la Paris si se intoarce in Chile, prilej cu care guvernul organizeaza in cinstea lui o mare adunare populara pe stadionul national din Santiago. La mijlocul anului 1973, adreseaza o chemare intelectualilor latino-americani si europeni pentru evitarea razboiului civil in Chile. La 11 septembrie, un puci militar rastoarna guvernul Unitatii Populare, iar presedintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la cateva zile dupa rasturnarea guvernului Unitatii Populare de catre fortele armate reactionare. Opinia publica internationala a luat cunostinta cu profunda indignare de faptul ca, dupa puciul militar, locuinta sa din Valparaiso, precum si cea din Santiago, unde se tinea priveghiul pentru cel disparut, au fost devastate si distruse de fascistii chilieni
La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapaca si Antofagasta. Se editeaza brosura Salut Nordul si Stalingradul. Obtine Premiul National pentru Literatura in patria sa. La 30 mai rosteste primul sau discurs in Senat, editat apoi in Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembu din Sao Paulo ia parte la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al Academiei Braziliene de Literatura din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira. La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul candidaturii lui Gabriel Gonzales la presedintie, este numit sef al sectorului de propaganda nationala. La 28 decembrie, printr-o sedinta a tribunalului, numele sau oficial devine Pablo Neruda. In 1947 face o calatorie in regiunea Stramtorii Magellan. La 27 noiembrie publica in El Nacional din Caracas (in Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intima adresata unor milioane de oameni, motiv pentru care presedintele Republicii Chile ii intenteaza un proces politic. La 6 februarie 1948 rosteste un discurs in Senat, publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3 februarie, Curtea Suprema aproba destituirea lui Neruda din functia de senator al Republicii. La 5 februarie tribunalul hotaraste arestarea sa. Incepand de la aceasta data traieste ascuns in Chile, scriind Cant general.
La 24 februarie 1949 pleaca din Chile traversand muntii, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul Congres Mondial al Partizanilor Pacii, prilej cu care isi dezvaluie ascunzatoarea. Este numit membru al Consiliului Mondial al Pacii. In iunie face o prima calatorie in Uniunea Sovietica, unde asista la festivitatile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nasterea lui Puskin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.In iulie viziteaza Polonia si Ungaria, in august Mexicul, impreuna cu Paul Eluard, iar in septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor Pacii, desfasurat in Mexic, tara in care ramane pana la sfarsitul anului grav bolnav. I se editeaza operele sau selectii din poemele sale in Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA, Uniunea Sovietica, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 ii expira permisul constitutional de a absenta din tara, eliberat de presedintele Senatului, don Arturo Alessandri. Viziteaza praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusa in hindusa, urdu si bengaleza. In perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Pacii, care are loc la Varsovia. La 22 noiembrie primeste impreuna cu Picasso si alti oameni de arta, Premiul International pentru Pace pentru poemul sau Sa se trezeasca padurarul.
La 10 februarie 1952, la Capri, incepe sa scrie volumul Strugurii si vinul. In lunile iulie si august calatoreste in Berlin si Danemarca. In Chile este revocat ordinul de arestare emis impotriva lui Pablo Neruda in urma cu trei ani si cateva luni. La 12 august se inapoiaza la Santiago de Chile, unde este intampinat cu mari manifestatii omagiale de bun venit. Se instaleaza in locuinta de pe bulevardul Lynch. Viziteaza Tamuco si alte localitati din Chile. In decembrie face o vizita in Uniunea Sovietica in calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului International pentru Pace.
La 22 ianuarie 1953, se intoarce din calatoria in Uniunea Sovietica si organizeaza Congresul Continental al Culturii, care isi desfasoara lucrarile in aprilie, in Santiago de Chile, si la care iau parte mari personalitati din America, ca Diego Rivera, Nicolas Guillen, Jorge Amado si altii. La 20 decembrie i se inmaneaza Premiul Stalin pentru Pace. Incepe sa-si construiasca resedinta numita "La Chascona". In 1954 Pablo Neruda isi doneaza biblioteca si alte bunuri universitatii din Chile, iar aceasta hotaraste la randul ei sa finanteze Fundatia Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.
In 1955, se desparte de Delia del Carril. Termina de construit locuinta numita "La Chascona", unde se muta impreuna cu actuala sa sotie, Matilde Urrutia. Infiinteaza si conduce revista La Gaceta de Chile. Se publica un volum de poezii alese in limba persana. Cant general apare la Bucuresti, Romania[1]. Face un voiaj in Uniunea Sovietica, China si alte tari socialiste, precum si in Italia si Franta. Intorcandu-se in America, prezinta recitaluri de poezie in Brazilia si la Montevideo, apoi isi petrece vacanta la Totoral, regiunea Cordoba, republica Argentina.
In 1958, activeaza in cadrul companiei politice in vederea alegerii presedintului Republicii Chile. Face turnee si organizeaza adunari populare. In 1959, Pablo Neruda incepe sa-si construiasca la Valparaiso resedinta numita "La Sebastiana".
Porneste intr-o calatorie in jurul lumii, trecand si prin tara noastra, participa activ la viata politica a timpului sau, prin opere militante puse in slujba demnitatii umane. Calatorii, conferinte, premii si titluri academice, editarea in tiraje impresionante a operelor sale in spaniola si in numeroase alte limbi marcheaza recunoasterea marii valori a poeziei sale, care culmineaza cu dercenarea Premiului Nobel pentru literatura in octombrie 1971. Nu mai putin stralucita este activitatea politica din ultimii ani ai vietii. In 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la presdentia Republicii Chile si in aceasta calitate strabate intreaga tara si ia parte la tratativel care conduc la formarea Unitatii Populare. Ulterior se retrage in favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat candidat unic. In 1970 ia parte activa la campania electorala a lui Allende. Dupa victoria Unitatii Populare, cand Allende devine presedintele tarii, Neruda este numit ambasador in Franta.
In 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde tine discursul de deschidere si protesteaza impotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supusesera tara sa. Incepe sa-si scrie Memoriile. Renunta la functia de ambasador la Paris si se intoarce in Chile, prilej cu care guvernul organizeaza in cinstea lui o mare adunare populara pe stadionul national din Santiago. La mijlocul anului 1973, adreseaza o chemare intelectualilor latino-americani si europeni pentru evitarea razboiului civil in Chile. La 11 septembrie, un puci militar rastoarna guvernul Unitatii Populare, iar presedintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la cateva zile dupa rasturnarea guvernului Unitatii Populare de catre fortele armate reactionare. Opinia publica internationala a luat cunostinta cu profunda indignare de faptul ca, dupa puciul militar, locuinta sa din Valparaiso, precum si cea din Santiago, unde se tinea priveghiul pentru cel disparut, au fost devastate si distruse de fascistii chilieni
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.