Din aceeasi categorie
|
Amelie de Orleans - Regina Portugaliei 1.513 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria clatitei 868 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Carlos "Sacalul" - Bucuresti,strict secret 1.253 vizite - 0 comentarii adaugat de hannah |
||||||||||||||||||
|
Edward al VII-lea al Marii Britanii „Unchiul Europei" 2 882 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Edward al VII-lea al Marii Britanii „Unchiul Europei" 1 824 vizite - 0 comentarii adaugat de TUDOR |
||||||||||||||||||
|
Grupul Bilderberg 708 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Eduard al VII-lea,Rege al Regatului si imparat al Indiei 1.535 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Eduard al VII-lea,Rege al Regatului si imparat al Indiei 1.308 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevarul despre Robin Hood 926 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hirohito - Personalitati care au marcat istoria lumii 1.419 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Don Carlos, printul debil al Spaniei
| Adaugat de Cozana | 17.10.2016 |  Adauga
la favorite |
789 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteUn fiu rebel, indragostit de tanara sotie a tatalui sau, stapanul despotic a jumatate din lume, vinovat de moartea mostenitorului sau — aceasta este imaginea cea mai cunoscuta a printului Don Carlos si a regelui Filip al Il-lea al Spaniei. Faptele, insa, spun altceva.
La 18 ianuarie 1568, spre miezul noptii, Filip al II-lea, regele Spaniei, mergea in fruntea unui cortegiu care inainta discret pe coridoarele intunecate ale palatului sau din Madrid, indreptandu-se spre apartamentele fiului si mostenitorului sau, printul Don Carlos. Zavoarele de la usi fusesera scoase in prealabil, iar armele pe care printul le tinea la capul patului inlaturate.
Filip al II-lea
Filip al II-lea al Spaniei
Avandu-i ca martori pe membrii consiliului de coroana, Filip si-a trezit fiul si i-a vorbit nu ca tata, ci ca rege. Don Carlos era pus sub arest. Ferestrele au fost batute in cuie, usile incuiate si garzi plasate la usi. Dupa ce a dat ordin ca nimeni sa nu mai vorbeasca cu printul sau sa ii aduca scrisori, regele a plecat. Nefericitul monarh si unicul sau fiu nu aveau sa se mai intalneasca vreodata.
Arestarea nocturna si detentia mostenitorului coroanei, in varsta de 22 de ani, precum si moartea sa in captivitate sase luni mai tarziu au facut valva nu numai la Curtea Spaniei, dar au constituit si subiect de zvonuri si cleveteli in intreaga Europa.
Pentru contemporanii sai, Filip al II-lea parea „sa stea calare pe lumea devenita prea mica, asemeni unui Colos“, in afara de Spania, el stapanea Tarile de Jos, parti din Franta, cea mai mare parte a Italiei, Sardiniei, Siciliei si — cu exceptia Braziliei portugheze — Lumea Noua la sud de Rio Grande. Adaugand diferite alte posesiuni in Africa de Nord si Insulele Filipine (numite dupa el) in Asia, Filip domnea peste un imperiu in care — aproape ca se putea spune — soarele nu apunea niciodata.
O sotie de 38 de ani, alta de 14
Prima sotie a lui Filip, Maria de Portugalia, a murit in 1545, la scurt timp dupa ce i-a dat nastere lui Don Carlos. Noua ani mai tarziu, la dorinta lui Carol Quintul, Filip a luat-o de sotie pe Maria I Tudor, regina Angliei — o casatorie lipsita de dragoste. El avea 27 de ani; ea, 38. Cand Maria a murit patru ani mai tarziu, in 1558, fara a da Angliei un mostenitor la tron, Filip s-a casatorit din nou. Aleasa a fost Elisabeta de Valois, fiica regelui Frantei, in varsta de 14 ani.
Elisabeta de Valois
Au existat speculatii conform carora Don Carlos ar fi fost indragostit de Elisabeta de Valois
Se spune ca la prima lor intalnire din ianuarie 1560, inteligenta si atragatoarea tanara l-ar fi tintuit cu privirea pe mirele regal, cu 19 ani mai in varsta decat ea. Elisabeta ii fusese fagaduita initial lui Don Carlos, cu care era de aceeasi varsta — aceasta constituind baza povestii despre dragostea tainica dintre cei doi.
Dar sustinerea de catre Filip a credintei catolice avea sa-i fie greu pusa la incercare de Tarile de Jos. In vederea inabusirii unei rascoale a supusilor sai protestanti de aici, Filip a trimis in vara lui 1567 o armata de 20 000 de oameni sub comanda ducelui de Alba. Don Carlos, care aderase in taina la protestantism, s-a hotarat sa se alature rasculatilor, un plan pe care in mod nechibzuit l-a divulgat unchiului sau, Don Juan de Austria, la 23 decembrie 1567. Cand Filip a aflat de tradarea fiului sau, a ordonat ca printul sa fie arestat, intemnitat si mai tarziu — dupa toate probabilitatile — ucis. Cel putin, aceasta era acuzatia adusa de dusmanii lui Filip.
Ca infatisare, Don Carlos era mic de statura (la 18 ani nu cantarea decat 35 de kilograme), cu un umar mai ridicat care ii dadea un aspect de cocosat si un defect de vorbire care a trebuit sa fie remediat taindu-i-se ligamentul limbii, este putin probabil ca printul sa fi fost indragit de vioaia Elisabeta de Valois. Intr-adevar, exista multe dovezi care atesta devotamentul acesteia fata de sotul ei, Filip. Nu incape indoiala ca si regele era extrem de multumit de casatoria contractata, exprimandu-si dragostea deosebita pentru cele doua fiice ale lor, Isabella si Catalina, si deplangand din toata inima moartea Elisabetei, survenita in septembrie 1568, in urma nasterii celei de-a treia lor fiice.
Nu doar in privinta atributelor fizice Don Carlos nu era un urmas adecvat la tronul lui Filip. De fapt, exista dovezi clare care atesta debilitatea sa psihica, daca nu chiar o incapacitate mentala. Copil fiind, ii placea sa arda iepuri de vii, iar odata, intr-un acces de cruzime, a orbit caii din grajdul regal. La varsta de 11 ani, a ordonat biciuirea unei fetite pentru simplul sau amuzament sadic — un abuz pentru care a fost silit sa plateasca daune tatalui ei. In 1562, la Universitatea din Alcala, printul de 16 ani a cazut in cap pe scari fugind dupa o slujnica. In operatia efectuata pentru a-i vindeca rana de la cap, medicii i-au scos un fragment de craniu, pentru a drena fluidele ce ii periclitau viata.
Don Carlos nu ar fi fost capabil sa conduca un imperiu
Dupa interventie, comportamentul lui Don Carlos a devenit inca si mai dezordonat si bizar. A inceput sa cutreiere strazile Madridului, sarutand la intamplare fetele dragute si strigand obscenitati femeilor respectabile. Cand un cizmar i-a livrat o pereche de cizme de marime gresita, Don Carlos le-a taiat in bucati si l-a obligat pe nefericitul meserias sa le inghita. Cand a fost numit de tatal sau in consiliul de coroana, printul ii insulta sau chiar ii ataca fizic pe ceilalti membri si dezvaluia de bunavoie secrete de stat oricui ar fi vrut sa-l asculte.
O ranchiuna veche
In ceea ce priveste simpatiile protestante ale printului, nimic nu atesta ca Don Carlos ar fi sprijinit rascoala din Tarile de Jos. Intr-adevar, mai probabil voia sa preia conducerea trupelor trimise de Filip in nord doar pentru a inabusi rascoala. Cu toate acestea, se poate ca dorinta lui sa fi avut mai mult de-a face cu o mai veche ranchiuna pe care i-o purta ducelui de Alba decat cu devotamentul pentru cauza catolicismului sau sperantele de glorie militara.
In calitate de mare maresal al Curtii, Alba prezidase ceremonia din 1560 in cadrul careia Don Carlos fusese proclamat in mod oficial mostenitor al tronului. Jurandu-i credinta printului, ducele a omis sa ingenuncheze si sa-i sarute mana — un evident afront, care l-a maniat pe acesta. Desi Alba si-a cerut scuze, Don Carlos nu l-a iertat niciodata pe batranul comandant.
Auzind ca armata programata sa plece in Tarile de Jos avea sa fie condusa de Alba, Don Carlos nu a mai stat pe ganduri si a cautat sa preia el comanda. Cand parlamentul Spaniei a cerut sa fie retinut acasa, printul i-a amenintat cu moartea pe toti cei care vor vota pentru. In cele din urma, l-a atacat pe Alba cu un pumnal cand ducele a venit sa-si ia ramas-bun. Ceea ce a precipitat arestarea printului si intemnitarea lui o luna mai tarziu, la 18 ianuarie 1568, a fost tocmai marturisirea pe care i-a facut-o lui Don Juan de Austria, cum ca intentiona sa o porneasca spre Tarile de Jos impotriva vointei tatalui sau.
Filip era constient de faptul ca masurile luate impotriva fiului sau vor starni critici chiar si din partea propriilor sustinatori, precum si indignarea dusmanilor sai. Cu toate acestea, toate stradaniile de a-l aduce pe drumul cel bun pe Don Carlos au dat gres, iar ce ii ramanea de facut era spre binele tarii. Poporul a primit vestea arestarii cu atata intelegere.
Reactia printului oscila intre disperare muta si accese de furie, intre greve ale foamei si bulimie. Ani de zile Don Carlos suferise de puseuri repetate de febra, iar arestul in apartamentele princiare din palatul de la Madrid nu a facut decat sa ii agraveze starea sanatatii. In vara lui 1568, se ajunsese la un moment de criza. Dupa ce postise timp de trei zile, Don Carlos a mancat enorm. Ca sa-si potoleasca setea, a baut extrem de multa apa, ceea ce i-a provocat o diaree puternica, varsaturi si incapacitatea de a mai retine mancarea.
Cand medicii i-au comunicat lui Filip ca nu mai era nici o speranta pentru fiul sau, regele a cerut sa il vada. L-a vizitat pe print, dar dupa ce acesta si-a pierdut cunostinta, l-a binecuvantat si s-a retras asteptand deznodamantul final.
Moartea lui Filip a fost urmata la scurt timp de cea a Elisabetei de Valois.
La 18 ianuarie 1568, spre miezul noptii, Filip al II-lea, regele Spaniei, mergea in fruntea unui cortegiu care inainta discret pe coridoarele intunecate ale palatului sau din Madrid, indreptandu-se spre apartamentele fiului si mostenitorului sau, printul Don Carlos. Zavoarele de la usi fusesera scoase in prealabil, iar armele pe care printul le tinea la capul patului inlaturate.
Filip al II-lea
Filip al II-lea al Spaniei
Avandu-i ca martori pe membrii consiliului de coroana, Filip si-a trezit fiul si i-a vorbit nu ca tata, ci ca rege. Don Carlos era pus sub arest. Ferestrele au fost batute in cuie, usile incuiate si garzi plasate la usi. Dupa ce a dat ordin ca nimeni sa nu mai vorbeasca cu printul sau sa ii aduca scrisori, regele a plecat. Nefericitul monarh si unicul sau fiu nu aveau sa se mai intalneasca vreodata.
Arestarea nocturna si detentia mostenitorului coroanei, in varsta de 22 de ani, precum si moartea sa in captivitate sase luni mai tarziu au facut valva nu numai la Curtea Spaniei, dar au constituit si subiect de zvonuri si cleveteli in intreaga Europa.
Pentru contemporanii sai, Filip al II-lea parea „sa stea calare pe lumea devenita prea mica, asemeni unui Colos“, in afara de Spania, el stapanea Tarile de Jos, parti din Franta, cea mai mare parte a Italiei, Sardiniei, Siciliei si — cu exceptia Braziliei portugheze — Lumea Noua la sud de Rio Grande. Adaugand diferite alte posesiuni in Africa de Nord si Insulele Filipine (numite dupa el) in Asia, Filip domnea peste un imperiu in care — aproape ca se putea spune — soarele nu apunea niciodata.
O sotie de 38 de ani, alta de 14
Prima sotie a lui Filip, Maria de Portugalia, a murit in 1545, la scurt timp dupa ce i-a dat nastere lui Don Carlos. Noua ani mai tarziu, la dorinta lui Carol Quintul, Filip a luat-o de sotie pe Maria I Tudor, regina Angliei — o casatorie lipsita de dragoste. El avea 27 de ani; ea, 38. Cand Maria a murit patru ani mai tarziu, in 1558, fara a da Angliei un mostenitor la tron, Filip s-a casatorit din nou. Aleasa a fost Elisabeta de Valois, fiica regelui Frantei, in varsta de 14 ani.
Elisabeta de Valois
Au existat speculatii conform carora Don Carlos ar fi fost indragostit de Elisabeta de Valois
Se spune ca la prima lor intalnire din ianuarie 1560, inteligenta si atragatoarea tanara l-ar fi tintuit cu privirea pe mirele regal, cu 19 ani mai in varsta decat ea. Elisabeta ii fusese fagaduita initial lui Don Carlos, cu care era de aceeasi varsta — aceasta constituind baza povestii despre dragostea tainica dintre cei doi.
Dar sustinerea de catre Filip a credintei catolice avea sa-i fie greu pusa la incercare de Tarile de Jos. In vederea inabusirii unei rascoale a supusilor sai protestanti de aici, Filip a trimis in vara lui 1567 o armata de 20 000 de oameni sub comanda ducelui de Alba. Don Carlos, care aderase in taina la protestantism, s-a hotarat sa se alature rasculatilor, un plan pe care in mod nechibzuit l-a divulgat unchiului sau, Don Juan de Austria, la 23 decembrie 1567. Cand Filip a aflat de tradarea fiului sau, a ordonat ca printul sa fie arestat, intemnitat si mai tarziu — dupa toate probabilitatile — ucis. Cel putin, aceasta era acuzatia adusa de dusmanii lui Filip.
Ca infatisare, Don Carlos era mic de statura (la 18 ani nu cantarea decat 35 de kilograme), cu un umar mai ridicat care ii dadea un aspect de cocosat si un defect de vorbire care a trebuit sa fie remediat taindu-i-se ligamentul limbii, este putin probabil ca printul sa fi fost indragit de vioaia Elisabeta de Valois. Intr-adevar, exista multe dovezi care atesta devotamentul acesteia fata de sotul ei, Filip. Nu incape indoiala ca si regele era extrem de multumit de casatoria contractata, exprimandu-si dragostea deosebita pentru cele doua fiice ale lor, Isabella si Catalina, si deplangand din toata inima moartea Elisabetei, survenita in septembrie 1568, in urma nasterii celei de-a treia lor fiice.
Nu doar in privinta atributelor fizice Don Carlos nu era un urmas adecvat la tronul lui Filip. De fapt, exista dovezi clare care atesta debilitatea sa psihica, daca nu chiar o incapacitate mentala. Copil fiind, ii placea sa arda iepuri de vii, iar odata, intr-un acces de cruzime, a orbit caii din grajdul regal. La varsta de 11 ani, a ordonat biciuirea unei fetite pentru simplul sau amuzament sadic — un abuz pentru care a fost silit sa plateasca daune tatalui ei. In 1562, la Universitatea din Alcala, printul de 16 ani a cazut in cap pe scari fugind dupa o slujnica. In operatia efectuata pentru a-i vindeca rana de la cap, medicii i-au scos un fragment de craniu, pentru a drena fluidele ce ii periclitau viata.
Don Carlos nu ar fi fost capabil sa conduca un imperiu
Dupa interventie, comportamentul lui Don Carlos a devenit inca si mai dezordonat si bizar. A inceput sa cutreiere strazile Madridului, sarutand la intamplare fetele dragute si strigand obscenitati femeilor respectabile. Cand un cizmar i-a livrat o pereche de cizme de marime gresita, Don Carlos le-a taiat in bucati si l-a obligat pe nefericitul meserias sa le inghita. Cand a fost numit de tatal sau in consiliul de coroana, printul ii insulta sau chiar ii ataca fizic pe ceilalti membri si dezvaluia de bunavoie secrete de stat oricui ar fi vrut sa-l asculte.
O ranchiuna veche
In ceea ce priveste simpatiile protestante ale printului, nimic nu atesta ca Don Carlos ar fi sprijinit rascoala din Tarile de Jos. Intr-adevar, mai probabil voia sa preia conducerea trupelor trimise de Filip in nord doar pentru a inabusi rascoala. Cu toate acestea, se poate ca dorinta lui sa fi avut mai mult de-a face cu o mai veche ranchiuna pe care i-o purta ducelui de Alba decat cu devotamentul pentru cauza catolicismului sau sperantele de glorie militara.
In calitate de mare maresal al Curtii, Alba prezidase ceremonia din 1560 in cadrul careia Don Carlos fusese proclamat in mod oficial mostenitor al tronului. Jurandu-i credinta printului, ducele a omis sa ingenuncheze si sa-i sarute mana — un evident afront, care l-a maniat pe acesta. Desi Alba si-a cerut scuze, Don Carlos nu l-a iertat niciodata pe batranul comandant.
Auzind ca armata programata sa plece in Tarile de Jos avea sa fie condusa de Alba, Don Carlos nu a mai stat pe ganduri si a cautat sa preia el comanda. Cand parlamentul Spaniei a cerut sa fie retinut acasa, printul i-a amenintat cu moartea pe toti cei care vor vota pentru. In cele din urma, l-a atacat pe Alba cu un pumnal cand ducele a venit sa-si ia ramas-bun. Ceea ce a precipitat arestarea printului si intemnitarea lui o luna mai tarziu, la 18 ianuarie 1568, a fost tocmai marturisirea pe care i-a facut-o lui Don Juan de Austria, cum ca intentiona sa o porneasca spre Tarile de Jos impotriva vointei tatalui sau.
Filip era constient de faptul ca masurile luate impotriva fiului sau vor starni critici chiar si din partea propriilor sustinatori, precum si indignarea dusmanilor sai. Cu toate acestea, toate stradaniile de a-l aduce pe drumul cel bun pe Don Carlos au dat gres, iar ce ii ramanea de facut era spre binele tarii. Poporul a primit vestea arestarii cu atata intelegere.
Reactia printului oscila intre disperare muta si accese de furie, intre greve ale foamei si bulimie. Ani de zile Don Carlos suferise de puseuri repetate de febra, iar arestul in apartamentele princiare din palatul de la Madrid nu a facut decat sa ii agraveze starea sanatatii. In vara lui 1568, se ajunsese la un moment de criza. Dupa ce postise timp de trei zile, Don Carlos a mancat enorm. Ca sa-si potoleasca setea, a baut extrem de multa apa, ceea ce i-a provocat o diaree puternica, varsaturi si incapacitatea de a mai retine mancarea.
Cand medicii i-au comunicat lui Filip ca nu mai era nici o speranta pentru fiul sau, regele a cerut sa il vada. L-a vizitat pe print, dar dupa ce acesta si-a pierdut cunostinta, l-a binecuvantat si s-a retras asteptand deznodamantul final.
Moartea lui Filip a fost urmata la scurt timp de cea a Elisabetei de Valois.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.