Din aceeasi categorie
|
Carol al II-lea / Trei iubiri imposibile 852 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria nestiuta a printului Carol Mircea 487 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Elisabeta a Romaniei/Carmen Sylva. 81 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Carol al II-lea - Refugiul portughez 633 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Carol Davila, un francez pe meleagurile Valahiei 927 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Intoarcerea acasa a Regelui Carol al II-lea 671 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Carol I si Elisabeta – Primii regi ai Romaniei 1.149 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Amorurile lui Carol al II-lea al Romaniei 308 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bucurestenii merita sa cunoasca istoria orasului lor! 832 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestile Pelesului 603 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Carol I
| Adaugat de Cozana | 27.09.2016 |  Adauga
la favorite |
875 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTestamentul lui Carol I Importanta regelui Carol I in istoria Romaniei nu mai trebuie demonstrata. A fost un domnitor vrednic, comandant al ostirii romanesti pe campul de lupta, precum vitejii voievozi din timpurile noastre eroice, un foarte bun gospodar al tarii si un ctitor de mari asezaminte culturale. Testamentul sau din 14/26 februarie 1899, din care prezentam aici cateva fragmente, arata un patriotism profund, un monarh in cautarea perfectiunii, un om de o inalta tinuta morala, pe care, vai, nu o vedem la actualii oameni politici ai Romaniei! Asadar, sa luam aminte! Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mana, la 14/26 februarie 1899, in capitala mea, Bucuresti. // Testamentul meu, scris de mine, in luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin "Monitor" dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate intocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mana, fiind inca voinic si sanatos. Avand aproape 60 de ani, privesc cao datorie, ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea este asa de stranslegata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viul interes pe care le-am avutpentru dansa. Zi si noapte, m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele europene, m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa indeplineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am intalnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei mele, in contra mea, expunandu-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire inainte, pe calea dreapta, avand nemarginita incredere in Dumnezeu si in bunul simt al credinciosului meu popor. Inconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut intotdeauna o adanca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat inzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata inaltele sale aspiratiuni. Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mandru si pe care o va carmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: "Totul pentru tara, nimic pentru mine". Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit in contra mea, cautand a ma calomnia sau a arunca indoieli asupra bunelor mele intentiuni. Trimitand tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare
sa-si aminteasca din cand in cand de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubituluisau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfarsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste in armele Romaniei: "Nihil sine Deo!" Doresc sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua Romaniei si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvantarea corpului meu se va face de un preot catolic, insa doresc ca clerul de amandoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (...) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe campul de lupta si stropit cu sangele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa langa mine, purtata pana la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au falfait pe campiile de bataie vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem,care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de careCerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugand-o a-mi pastra o amintire calda. (...) Prin o buna gospodarie si o severa randuiala in cheltuieli, fara amicsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele Romanii si pentru binefaceri. Am hotarat dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza: 1. La Academia Romana, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni. 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, langa Barlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru intemeierea unui internat de fetede ofiteri in armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamant practic, la Craiova, doua milioane lei. 5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate). Inaltand rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea Romania si sa raspandeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarare a mea. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament, pe doua coale, formand opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu.Carol I
sa-si aminteasca din cand in cand de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubituluisau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfarsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste in armele Romaniei: "Nihil sine Deo!" Doresc sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua Romaniei si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvantarea corpului meu se va face de un preot catolic, insa doresc ca clerul de amandoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (...) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe campul de lupta si stropit cu sangele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa langa mine, purtata pana la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au falfait pe campiile de bataie vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem,care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de careCerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugand-o a-mi pastra o amintire calda. (...) Prin o buna gospodarie si o severa randuiala in cheltuieli, fara amicsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele Romanii si pentru binefaceri. Am hotarat dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza: 1. La Academia Romana, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni. 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul "Ferdinand" din Zorleni, langa Barlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru intemeierea unui internat de fetede ofiteri in armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamant practic, la Craiova, doua milioane lei. 5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate). Inaltand rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea Romania si sa raspandeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarare a mea. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899. //CAROL// Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament, pe doua coale, formand opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu.Carol I
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.