Filozoful Constantin Noica a fost unul dintre discipolii lui Nae Ionescu. Avea deschidere si catre semnul crestin al existentei, asa cum se poate observa din „Jurnal de idei". In anul 1943 a participat la Cernauti, alaturi de personalitati ca Anton Dumitriu, Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Benedict Ghius la o retragere spirituala sub binecuvantarea mitroplitului Bucovinei, Tit Simedrea, desfasurata in saptamana praznicului Transfigurarii, unde a sustinut o conferinta intitulata „Patos si patmos".
Noica nu a participat la intanirile grupului Rugul Aprins, desi ii cunostea pe multi dintre membrii acestuia, dar a trebuit sa ispaseasca si el ani de inchisoare, dupa o perioada de domiciliu obligatoriu la Campulung Muscel, din cauza adeziunii la miscarea legionara in anii ‘40, cand a fost prim redactor al oficiosului „Buna Vestire" . In anul 1958, Securitatea si regimul comunist au inscenat un proces unui grup de intelectuali din Romania, cunoscut generic sub denumirea de lotul Noica- Pillat.
Dupa eliberarea din inchisoare a fost angajat la Centrul de logica si la sfarsitul anilor ‘70 s-a retras la Paltinis, unde a organizat o scoala de gandire cu discipoli de forta si anvergura lui Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu.
In filmul realizat sub genericul „Semne", acestia evoca personalitatea magistrului lor si pariul acestuia pentru valorile spiritului in determinarile datului existential finit. Fara echivoc insa, Noica scria in anii senectutii ca „nu cunosc al divin decat Iisus Hristos". Fiul sau biologic , Razvan, intrase intre timp in cinul monahal ortodox la manastirea Essex din Anglia, sub numele Rafail.