Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles - d. 21 ianuarie 1793, decapitat in Paris) a fost rege al Frantei si al Navarei din 1774 si pana in 1789, rege al francezilor din 1789 si pana in 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului si o victima a Revolutiei Franceze.
Ducele de Berry a avut o copilarie dificila pentru ca parintii sai l-au neglijat in favoarea frumosului sau frate mai mare, Ludovic, duce de Bourgogne, care a murit la varsta de noua ani, in 1761. Indurerati, parintii nu i-au oferit lui Ludovic atentia si afectiunea de care el avea nevoie. Copil puternic si sanatos, cu toate ca era foarte timid, Ludovic a excelat in studiile sale, dovedind inclinare pentru latina, istorie, geografie si astronomie. Vorbea fluent italiana si engleza.
La moartea tatalui sau, care a murit de tuberculoza la 20 decembrie 1765, Ludovic-Auguste, in varsta de 11 ani, devine noul Delfin. Mama sa, care nu si-a revenit niciodata dupa pierderea sotului sau, a murit la 13 martie 1767 tot de tuberculoza. Educatia stricta si conservatoare pe care Ludovic a primit-o de la preceptorul sau, ducele de La Vauguyon Paul Francois de Quelen, nu l-a pregatit pentru tronul pe care l-a mostenit in 1774 la moartea bunicului sau.
Cand Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Frantei avea nouasprezece ani. Avea o enorma responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resentimentele fata de monarhia despotica erau in crestere. A cautat sa castige dragostea poporului sau reinstaland parlamentul. In timp ce nimeni nu se indoia de capacitatea intelectuala a lui Ludovic de a guverna Franta, a fost destul de clar faptul ca, desi crescut ca un Delfin al Frantei, era indecis si nu suficient de ferm pentru domnie.[2] Ludovic l-a numit consilier pe experimentatul Jean-Frederic Phelypeaux conte de Maurepas, care, pana la moartea sa in 1781, a fost cel care a luat cele mai importante decizii.
Reformele financiare radicale ale lui Turgot si Malesherbes au infuriat nobilii care le-au blocat in parlament insistand asupra faptului ca regele nu are dreptul sa perceapa noile taxe. Turgot a fost eliberat din functie in 1776 iar Malesherbes a demisionat in acelasi an fiind inlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revolutia americana si a preferat sa faca mari imprumuturi externe decat sa creasca taxele interne. Cand politica sa a esuat, Ludovic l-a demis si l-a inlocuit in 1783 cu Charles Alexandre de Calonne care a crescut cheltuielile publice pentru a scoate tara din datorii. Si aceasta metoda a esuat, asa incat Ludovic a convocat Assemblee des notables in 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propusa de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste esecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul ca si-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie.
Au existat apeluri din ce in ce mai puternice ca regele sa convoace Starile Generale lucru pe care l-a facut in mai 1789. In iunie 1789 a inceput Revolutia Franceza. Incercarile lui Ludovic de-a o controla au avut ca rezultat Serment du jeu de paume (20 iunie) si declaratia Adunarii Constituiente de la 9 iulie. In trei luni, autoritatea executiva a regelui a trecut la reprezentantii poporului. Caderea Bastiliei de la 14 iulie a servit la intarirea acestei schimbari radicale din mintea maselor.
Ludovic a fost arestat la 13 august si inchis in Templul din Paris. La 21 septembrie Adunarea Nationala a declarat Franta republica si a abolit monarhia.
La 11 decembrie, regele detronat a fost adus din Templu pe strazile aglomerate si tacute sa stea in fata Conventiei si sa auda acuzatia de inalta tradare si crime impotriva statului.
La 15 ianuarie 1793, Conventia, compusa din 721 de deputati, a votat verdictul. Avand in vedere dovezi incontestabile de complicitate a lui Ludovic cu invadatorii, 693 de deputati au votat pentru vinovatie, nici unul pentru achitare si 23 s-au abtinut. A doua zi, un vot prin apel nominal a fost efectuat pentru a decide soarta regelui, iar rezultatul a fost, aproape neplacut pentru o astfel de decizie dramatica. 288 de deputati au votat impotriva mortii si pentru alte alternative, in principal, inchisoare sau exil, 72 de deputati au votat pentru pedeapsa cu moartea, dar sub rezerva unor conditii si 361 de deputati au votat pentru moartea imediata a lui Ludovic.
A doua zi, o motiune la condamnarea la moarte a lui Ludovic a fost votata in felul urmator: 310 deputati au solicitat mila iar 380 deputati au votat pentru executarea imediata a pedepsei cu moartea. Aceasta decizie va fi definitiva. Luni, 21 ianuarie 1793, deposedat de toate titlurile si toate onorurile de catre guvernul republican, Citoyen Louis Capet a fost decapitat prin ghilotinare in ceea ce este astazi Place de la Concorde. Calaul, Charles Henri Sanson, a depus marturie ca fostul rege si-a infruntat cu curaj soarta.