Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main) a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „vointei" in sfera reprezentarii lumii si in comportamentul uman.
Biografie
Arthur Schopenhauer s-a nascut in 1788 la Danzig (astazi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care il destinase si pe fiul sau negustoriei. Impreuna cu tatal, face numeroase calatorii prin Europa. Dupa moartea acestuia in 1809, incepe mai intai studiul medicinei la Universitatea din Gottingen, la care renunta pentru a se dedica studiului filozofiei. In 1811 pleaca la Berlin, unde audiaza cursurile lui Friedrich Schleiermacher si ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transfera la Jena si, in 1813, obtine titlul de Doctor in Filozofie cu dizertatia "Cu privire la radacina cvadrupla a principiului ratiunii suficiente" (Uber die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). In acelasi an intalneste la Weimar pe Goethe, cu care discuta teoria acestuia asupra culorilor. In lucrarea aparuta dupa aceea, "Despre vedere si culori" (Uber das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa conceptie in acest domeniu, in contradictie cu opiniile lui Goethe.
In 1819, primeste insarcinarea de a tine cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda si Hegel, care era in acel timp figura dominanta a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera principala a lui Schopenhauer, "Lumea ca vointa si reprezentare" (Die Welt als Wille und Vorstellung, 1819) apare in acelasi an. Preda ca docent la Universitatea din Berlin pana in anul 1831, cand, din cauza unei epidemii de holera, a carei victima a fost Hegel, se refugiaza la Frankfurt am Main, unde va trai retras pana la sfarsitul vietii ca filozof liber. Aici incepe studiul filozofiei budiste si hinduiste precum si al misticilor crestinismului primitiv, fiind influentat in special de Meister Eckhart si Jakob Bohme. In acest timp ii apar lucrarile "Vointa in natura" (Uber den Willen in der Natur, 1836), "Cele doua probleme de baza ale eticii" (Die beiden Grundprobleme der Ethik, 1841), aforismele grupate in Parerga und Paralipomena (1851).
Schopenhauer moare in Frankfurt la 21 septembrie 1860.
Opera filozofica:Lumea ca vointa si reprezentare.
Sub influenta lui Platon si a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situeaza in problema teoriei cunoasterii pe pozitia idealismului. Dar in cadrul acestei conceptii, Schopenhauer isi sustine propriile sale vederi si combate filozofia lui Hegel. Bazat pe achizitiile stiintelor naturale, dezvolta un punct de vedere original asupra fiziologiei perceptiei. Dupa Schopenhauer, lumea exterioara exista numai in masura in care este perceputa si prezenta in constiinta omului, deci ca reprezentare. El nu este totusi intru totul de acord cu Kant, care considera ca "lucrul in sine" (das Ding an sich) ar fi mai presus de orice experienta senzoriala si in consecinta nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer sustine ca Vointa sta la baza reprezentarii lumii, avand o puternica forta lipsita de ratiune si de scop. Spre deosebire de Hegel, considera ca lumea si istoria sunt lipsite de sens si de o tinta finala. Vointa sta nu numai la baza actiunilor omului, ci determina intreaga realitate, organica sau anorganica. Vointa se manifesta in lumea animala ca forta vitala si ca impuls spre procreare.
Aceasta teorie asupra "primatului vointei" reprezinta ideea centrala a filozofiei lui Schopenhauer si a avut, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea pana in actualitate, o influenta crescanda asupra gandirii filozofice.
Estetismul
Conceptiile lui Schopenhauer asupra literaturii si artei sunt o consecinta directa a pesimismului sau si a influentei filozofiei budiste. Vointa este un impuls existential care nu da nici o satisfactie, dimpotriva, creand permanent noi necesitati ce nu pot fi in intregime satisfacute, devine o sursa de suferinta.
De aceea nu poate exista o fericire de durata; viata este o vale a plangerii, plina de dureri. La un nivel superior, insa, omul se poate sustrage dictatului Vointei, reusind sa se elibereze. Eliberarea de suferinta se realizeaza prin negarea Vointei, care poate fi obtinuta prin contemplatia artistica sau prin asceza, renuntare si meditatie. Prin arta, omul scapa de sub dominatia Vointei si devine un "subiect pur si pasiv al cunoasterii".El a fost numit al doi-lea Budha.
Conceptii asupra moralei
In timp ce omul se poate elibera doar temporar de catusele Vointei prin contemplatia artistica, conceptia etica a lui Schopenhauer da solutia negarii durabile a Vointei. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazeaza pe ratiune si pe legile morale; el vede in "mila" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compatimire si intelegerea suferintei lumii, omul isi depaseste egoismul si se identifica cu semenii sai (Uber die Grundlage der Moral, 1840). Metafizica lui Schopenhauer poarta eticheta budismului; tot astfel etica sa este impregnata de conceptia budista asupra lumii si de misticismul crestin.
Sursa:Wiki.ro