Din aceeasi categorie
|
Tirana -Albania 1.211 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Durresi-Albania 685 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kruja-Albania 208 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Durres-Albania 983 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ksamil, Albania 747 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
00:21
|
Grecia-Corfu insula 2.078 vizite - 0 comentarii adaugat de antonia |
||||||||||||||||||
|
Berat-Albania 600 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regul pentru turistii care viziteaza Albania 425 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
VLORE – Albania 104 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Shkodra_Albania 325 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Albania - Tirana
| Adaugat de Cozana | 29.07.2016 |  Adauga
la favorite |
696 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAlbania (in albaneza Shqiperi/Shqiperia), oficial denumita Republica Albania (in albaneza Republika e Shqiperise, pronuntat ɾɛpuˈblika ɛ ʃcipəˈɾiːs; in dialectul Gheg: Republika e Shqipnise), este un stat suveran din sud-estul Europei. Se invecineaza cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia la est si cu Grecia la sud si sud-est. Are iesire la Marea Adriatica spre vest, si la Marea Ionica spre sud-vest. Se afla la mai putin de 72 km de Italia, de care o desparte stramtoarea Otranto ce leaga Marea Adriatica de Marea Ionica. Albania este membra a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizatiei Mondiale a Comertului, a Organizatiei pentru Cooperare Islamica si unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei. Albania este recunoscuta din ianuarie 2003 drept potential candidat pentru aderarea la Uniunea Europeana, si si-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009
Albania este o democratie parlamentara, cu economie in tranzitie catre economia de piata. Capitala Albaniei, Tirana, este locuita de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori. Reformele economice au deschis tara catre investitiile straine, in special in domeniul dezvoltarii energetice si a infrastructurii de transport. Albania a fost clasata pe locul 1 in lista efectuata de Lonely Planet cu primele 10 tari de vizitat in 2011.
Numele de Albania este numele tarii in latina medievala. In limba vorbita de localnici, tara se numeste Shqiperi. In greaca medievala, tara se numeste Albania (greaca Ἀλβανία), existand si variantele Albanitia, Arbanitia.
Numele provine probabil de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful si astronomul din Alexandria care a alcatuit o harta in 150 e.n.[14] care arata orasul Albanopolis[15] (aflat la nord-est de Durres).
Numele poate fi o continuare a numelui unei asezari medievale denumite Albanon si Arbanon, desi nu este sigur ca este vorba despre acelasi loc.[16] In Istoria sa scrisa in 1079–1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanti la o revolta impotriva Constantinopolului in 1043 si pe Arbanitai ca supusi ai ducelui de Dyrrachium.[17] In Evul Mediu, albanezii si-au denumit tara Arber sau Arben, iar pe ei insisi Arberesh sau Arbnesh.
Inca din secolul al XVI-lea, toponimul Shqiperia si etnonimul Shqiptare au inlocuit treptat Arberia si Arberesh. Desi cei doi termeni sunt interpretati popular ca insemnand „tara vulturilor" si respectiv „copiii vulturilor", ei de fapt provin de la adverbul shqip, care inseamna „in intelegere".
Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnauti (oficial, Arnavutlar). Acesti termeni sunt inca utilizati in limba turca si in documentele oficiale ale Turciei.[20] Cuvantul este considerat a fi o metateza din cuvantul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi.
Istoria Albaniei a iesit din etapa preistorica in secolul al IV-lea i.e.n., odata cu primele atestarii ale denumirii de Iliria in istoriografia greco-romana. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent in antichitate, el fiind cuprins in provinciile romane Dalmatia, Macedonia (si anume Epirus Nova), si Moesia Superior. Teritoriul a ramas sub control roman (bizantin) pana la migratiile slave din secolul al VII-lea, si a fost integrata in Imperiul Bulgar in secolul al IX-lea.
Nucleul teritorial al statului albanez s-a format in evul mediu, sub numele de Principatul Arber si apoi Regatul Albaniei. Primele mentionari ale poporului albanez ca etnie distincta dateaza din aceeasi perioada. In secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntari intre albanezii condusi de Skanderbeg si Imperiul Otoman aflat in expansiune. La scurt timp dupa moartea lui Skanderbeg, dupa victoria otomana in asediul din 1478 Shkoderului, rezistenta albaneza organizata a incetat si tara a devenit pasalac turcesc. A ramas sub control otoman ca parte a provinciei Rumelia pana in 1912, cand a fost proclamata independenta primului stat independent albanez. Formarea constiintei nationale albaneze dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea si se inscrie in fenomenul mai larg de formare a natiunilor pe terioriul Imperiului Otoman.
Prima organizatie care s-a opus divizarii Albaniei si a cerut autonomie sporita a fost Liga de la Prizren, formata la 1 iunie 1878, in Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forta militara pentru a impiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru si Serbia, si sudul Albaniei la Grecia la Congresul de la Berlin. Dupa mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost fortata sa cedeze Ulcinj Muntenegrului, dupa care a fost invinsa de o armata otomana trimisa de sultan pentru a impiedica autonomia Albaniei.[22] Rascoalele din 1910-1912, si infrangerea otomanilor in Primul Razboi Balcanic, in conditiile inaintarii armatelor muntenegrene, sarbe si grecesti in Albania actuala au dus la declararea independentei Albaniei de catre Ismail Qemali la Vlora, in 28 noiembrie 1912. Independenta Albaniei a fost recunoscuta prin Conferinta de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat realitatile demografice ale momentului.[23]
Monarhia de scurta durata (1914–1925) a fost urmata de o prima Republica Albaneza de si mai scurta durata (1925–1928), care a fost inlocuita de o alta monarhie (1928–1939), care a fost anexata de Italia Fascista si apoi apoi de Germania Nazista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Dupa prabusirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populara Socialista Albania, dominata de Enver Hoxha (d. 1985). Mostenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia, a condus tara in perioada dezintegrarii statului hoxhaist in contextul prabusirii blocului comunist in anii 1980.
Regimul comunist albanez a cazut in 1990, iar Republica Albania a fost declarata in 1991. Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, in contextul colapsului economic si al tensiunilor sociale. O criza economica s-a raspandit in 1996 in urma prabusirii unor jocuri piramidale ce au functionat in tara, culminand in 1997 cu lupte armate, care au dus la o emigratie in masa a albanezilor, in principal in Italia, Grecia, Elvetia, Germania si America de Nord.
In 1999, tara a fost afectata de Razboiul din Kosovo, cand multi albanezi din Kosovo s-au refugiat in Albania.
Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO in 2009. Tara a cerut sa devina candidat la aderarea la Uniunea Europeana.
Republica Albania este o democratie parlamentara reglementata de constitutia modificata cel mai recent in 1998. Se tin alegeri legislative o data la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140 de locuri, Adunarea Poporului. In iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales in urma unui compromis in locul presedintelui Rexhep Meidani. Alegerile legislative din iulie 2005 l-au adus pe Sali Berisha, fost membru al Partidului Comunist, inapoi la putere in fruntea Partidului Democrat. Actualul presedinte Bamir Topi a fost ales de parlament in iulie 2007.
Integrarea euro-atlantica a Albaniei este scopul principal urmarit de guvernele post-comuniste. Aderarea Albaniei la UE este considerata si ea una din prioritatile Comisiei Europene.
Albania, impreuna cu Croatia, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea si al 28-lea membru al aliantei
Albania este o democratie parlamentara, cu economie in tranzitie catre economia de piata. Capitala Albaniei, Tirana, este locuita de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori. Reformele economice au deschis tara catre investitiile straine, in special in domeniul dezvoltarii energetice si a infrastructurii de transport. Albania a fost clasata pe locul 1 in lista efectuata de Lonely Planet cu primele 10 tari de vizitat in 2011.
Numele de Albania este numele tarii in latina medievala. In limba vorbita de localnici, tara se numeste Shqiperi. In greaca medievala, tara se numeste Albania (greaca Ἀλβανία), existand si variantele Albanitia, Arbanitia.
Numele provine probabil de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful si astronomul din Alexandria care a alcatuit o harta in 150 e.n.[14] care arata orasul Albanopolis[15] (aflat la nord-est de Durres).
Numele poate fi o continuare a numelui unei asezari medievale denumite Albanon si Arbanon, desi nu este sigur ca este vorba despre acelasi loc.[16] In Istoria sa scrisa in 1079–1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanti la o revolta impotriva Constantinopolului in 1043 si pe Arbanitai ca supusi ai ducelui de Dyrrachium.[17] In Evul Mediu, albanezii si-au denumit tara Arber sau Arben, iar pe ei insisi Arberesh sau Arbnesh.
Inca din secolul al XVI-lea, toponimul Shqiperia si etnonimul Shqiptare au inlocuit treptat Arberia si Arberesh. Desi cei doi termeni sunt interpretati popular ca insemnand „tara vulturilor" si respectiv „copiii vulturilor", ei de fapt provin de la adverbul shqip, care inseamna „in intelegere".
Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnauti (oficial, Arnavutlar). Acesti termeni sunt inca utilizati in limba turca si in documentele oficiale ale Turciei.[20] Cuvantul este considerat a fi o metateza din cuvantul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi.
Istoria Albaniei a iesit din etapa preistorica in secolul al IV-lea i.e.n., odata cu primele atestarii ale denumirii de Iliria in istoriografia greco-romana. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent in antichitate, el fiind cuprins in provinciile romane Dalmatia, Macedonia (si anume Epirus Nova), si Moesia Superior. Teritoriul a ramas sub control roman (bizantin) pana la migratiile slave din secolul al VII-lea, si a fost integrata in Imperiul Bulgar in secolul al IX-lea.
Nucleul teritorial al statului albanez s-a format in evul mediu, sub numele de Principatul Arber si apoi Regatul Albaniei. Primele mentionari ale poporului albanez ca etnie distincta dateaza din aceeasi perioada. In secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntari intre albanezii condusi de Skanderbeg si Imperiul Otoman aflat in expansiune. La scurt timp dupa moartea lui Skanderbeg, dupa victoria otomana in asediul din 1478 Shkoderului, rezistenta albaneza organizata a incetat si tara a devenit pasalac turcesc. A ramas sub control otoman ca parte a provinciei Rumelia pana in 1912, cand a fost proclamata independenta primului stat independent albanez. Formarea constiintei nationale albaneze dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea si se inscrie in fenomenul mai larg de formare a natiunilor pe terioriul Imperiului Otoman.
Prima organizatie care s-a opus divizarii Albaniei si a cerut autonomie sporita a fost Liga de la Prizren, formata la 1 iunie 1878, in Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forta militara pentru a impiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru si Serbia, si sudul Albaniei la Grecia la Congresul de la Berlin. Dupa mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost fortata sa cedeze Ulcinj Muntenegrului, dupa care a fost invinsa de o armata otomana trimisa de sultan pentru a impiedica autonomia Albaniei.[22] Rascoalele din 1910-1912, si infrangerea otomanilor in Primul Razboi Balcanic, in conditiile inaintarii armatelor muntenegrene, sarbe si grecesti in Albania actuala au dus la declararea independentei Albaniei de catre Ismail Qemali la Vlora, in 28 noiembrie 1912. Independenta Albaniei a fost recunoscuta prin Conferinta de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat realitatile demografice ale momentului.[23]
Monarhia de scurta durata (1914–1925) a fost urmata de o prima Republica Albaneza de si mai scurta durata (1925–1928), care a fost inlocuita de o alta monarhie (1928–1939), care a fost anexata de Italia Fascista si apoi apoi de Germania Nazista in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Dupa prabusirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populara Socialista Albania, dominata de Enver Hoxha (d. 1985). Mostenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia, a condus tara in perioada dezintegrarii statului hoxhaist in contextul prabusirii blocului comunist in anii 1980.
Regimul comunist albanez a cazut in 1990, iar Republica Albania a fost declarata in 1991. Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, in contextul colapsului economic si al tensiunilor sociale. O criza economica s-a raspandit in 1996 in urma prabusirii unor jocuri piramidale ce au functionat in tara, culminand in 1997 cu lupte armate, care au dus la o emigratie in masa a albanezilor, in principal in Italia, Grecia, Elvetia, Germania si America de Nord.
In 1999, tara a fost afectata de Razboiul din Kosovo, cand multi albanezi din Kosovo s-au refugiat in Albania.
Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO in 2009. Tara a cerut sa devina candidat la aderarea la Uniunea Europeana.
Republica Albania este o democratie parlamentara reglementata de constitutia modificata cel mai recent in 1998. Se tin alegeri legislative o data la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140 de locuri, Adunarea Poporului. In iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales in urma unui compromis in locul presedintelui Rexhep Meidani. Alegerile legislative din iulie 2005 l-au adus pe Sali Berisha, fost membru al Partidului Comunist, inapoi la putere in fruntea Partidului Democrat. Actualul presedinte Bamir Topi a fost ales de parlament in iulie 2007.
Integrarea euro-atlantica a Albaniei este scopul principal urmarit de guvernele post-comuniste. Aderarea Albaniei la UE este considerata si ea una din prioritatile Comisiei Europene.
Albania, impreuna cu Croatia, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea si al 28-lea membru al aliantei
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.