Temple de cult existau in toate orasele, fiecare astfel de templu fiind dedicat unui singur zeu (sau faraon). In interior se afla statuia zeului, care reprezenta locul de oficiere a ritualurilor de cult de catre preoti.
Templele sunt construite in plan rectangular si compuse din mai multe spatii. Intrarea era flancata de doi piloni in forma de trunchi de piramida, care contineau reprezentari statuare ale divinitatilor. La intrarea in curtea interioara se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era inscrisa viata zeului respectiv. Aceasta curte este singurul loc unde puteau patrunde credinciosii; aici se aflau altare de rugaciune unde se puteau depune ofrande adresate zeilor.
Sala hipostila a templului, continea o multime de coloane uriase, decorate cu picturi sau hieroglife. Sanctuarul era alcatuit din mai multe incaperi si coridoare secrete. In cea mai intunecoasa si indepartata incapere se afla statuia zeului. Aceasta era scoasa din templu in timpul procesiunilor si sarbatorilor.
Templele de cult erau constructii monumentale, construite pe baza sistemului stalp (coloana) - grinda. Vechii egipteni nu cunosteau arcul sau bolta.
Coloana egipteana era foarte inalta si construita din piatra. Avea nu numai un rol functional, acela de a sustine constructia, dar si unul estetic. Coloana era viu colorata si inscriptionata cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeite (Hathor, Isis).
Cele mai cunoscute temple sunt:
Templul din Luxor: aici a existat cel mai vechi oras egiptean, Theba. Templul a fost ridicat in cinstea zeului Amon-Ra. Lucrarile au fost incepute de faraonul Amenhotep al III-lea si incheiate de Ramses al II-lea.
Templul din Karnak, dedicat aceleiasi divinitati si construit de Ramses al II-lea, are dimensiuni impresionante si este situat in incinta unui vast complex arhitectonic.
Templele funerare[modificare | modificare sursa]
Acestea erau constructii complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor si membrilor familiei regale, care indeplineau si functia de templu de cult si pe cea de mormant.
In secolul al XX-lea, s-au descoperit multe morminte ale faraonilor din Valea Regilor, dar nu s-a gasit mormantul lui Tutankamon. Un bogat englez, lordul Carnavon a continuat sapaturile pana a gasit acest mormant in care s-a descoperit un tezaur deosebit. Mai multe cazuri de moarte nelamurita, a celor ce au intrat in contact cu mormantul, publicate in ziarele din 1923, au indreptatit pe oameni sa creada intr-un blestem al faraonului.