Din aceeasi categorie
|
"Dinastia Tudor" 721 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kate Middleton: Urmatoarea regina a Angliei 483 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Elisabeta I a Angliei 1.866 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
REGINA MARIA A ROMANIEI - partea a II-a 70 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria inainte de Romania. 17 ani de poveste 69 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria, ultima romantica, prima femeie moderna 1.455 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ceausescu si Regina - vizita la Londra din 1978 773 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Secretele istoriei Elizabeth II Regina noastta 388 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ascensiunea Plantagenetilor 355 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Angliei ep 2 598 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Maria Tudor -Regina Angliei si a Irlandei
| Adaugat de Cozana | 29.03.2016 |  Adauga
la favorite |
1.131 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAutor
Andreea Lupsor
23579 vizualizari
4 Comentarii
LinkedIn
Facebook
Twitter
Google Plus
Tumblr
Articole scrise de acelasi autor
Razboiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici
Portretul unei Prime Doamne. Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis. Povestea nespusa
Distrugerea Romaniei agrare
Etichete
bloody mary
filip al spaniei
mary cea sangeroasa
reginald pope
ruguri
Regina Maria I a Angliei si Irlandei este cunoscuta mai mult sub porecla de „Bloody Mary" din cauza numeroaselor ruguri dedicate protestantilor care au ars pe vremea domniei ei. Insa perioada aceea a fost caracterizata si de alte evenimente si multe realizari, dintre care cea mai importanta a fost instituirea dreptului femeilor de a domni.
Mary a fost un adevarat deschizator de drumuri in dinastia Tudorilor. Niciodata inaintea ei o femeie nu purtase coroana Angliei. A castigat tronul in ciuda tuturor dificultatilor, pastrand linia de succesiune in dinastie si a stabilit un precedent pentru incoronarea unei femei. Pana nu demult, Mary era cel mai putin cunoscut dintre dinastii Tudor, eclipsata in special de sora ei vitrega, Elisabeta. In plus, a fost condamnata drept una din cele mai rele femei din istorie. „Mary cea Sangeroasa" este vazuta ca un tiran bigot, a carui domnie a fost un esec absolut, remarcabil doar prin arderea a peste 300 protestanti si nepopulara casatorie cu Filip al Spaniei.
Mary nu trebuia sa ajunga regina, iar tatal ei, Henry al VIII-lea, a incercat din rasputeri sa faca in asa fel incat tronul sa nu-i revina ei. Acesta a recunoscut in sfarsit pretentiile la tron ale fiicei sale, dar fiul sau Edward a ignorat testamentul tatalui: fiind hotarat sa pastreze si sa apere protestantismul englez, a eliminat-o pe sora sa catolica de la succesiune. La moartea lui Edward, in iulie 1533, Lady Jane Grey a fost proclamata regina, dar 10 zile mai tarziu Mary a reusit sa puna mana pe tron. Aceasta realizare este deseori trecuta cu vederea. Mary a condus singura revolta de succes impotriva guvernului central din Anglia secolului al XVI-lea si a fost singurul monarh Tudor, cu exceptia lui Henry al VII-lea, intemeietorul dinastiei, care a trebuit sa lupte pentru tron.
Dar in ciuda ascensiunii triumfatoare, statutul ei de prima regina a Angliei a fost subiect unor speculatii si indoieli. Insasi Mary s-a intrebat daca o femeie poate purta coroana. Limbajul, imaginea si asteptarile monarhiei engleze erau masculine. In primele luni, practicile si puterile reginei au fost elaborate. A fost o dezbatere condusa de Mary, iar deciziile sale au devenit precedente pentru viitor. Statutul unei regine domnitoare a fost definit intr-o lege speciala trecuta prin Parlament in aprilie 1554, prin care domnia unei femei devenea egala din punct de vedere egal cu cea a unui barbat. Astfel, in statut, ceremonii si ritual, Mary a preluat toate formalitatile curtii si cele de domnie si le-a adaptat pentru domnia unei femei. Pe atunci, nu exista niciun ghid pentru incoronarea unei femei ca unic suveran, dar incoronarea lui Mary a investit-o cu toata puterea exercitata de stramosii ei, fara nicio exceptie. Ea a reluat obiceiul traditional de atingere a bolnavilor de scrofule (in credinta ca atingerea unui monarh este vindecatoare; pentru dezvoltarea acestei teme: Marc Bloch – Regii taumaturgi) sau de spalare a picioarelor saracilor. Aceste ritualuri nu fusesera niciodata indeplinite de o femeie si erau considerate acte preotesti pe care numai reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant – monarhul de sex masculin – le putea face.
In monarhia engleza, si nu numai, personalitatea monarhului era cheia determinarii si executarii politicii. Din acest punct de vedere, regimul lui Mary nu a fost cu nimic diferit – personalitatea ei a jucat un rol imortant. Ea s-a implicat in toate problemele guvernarii si in politicile cheie ale statului – casatoria, reuniunea cu Roma, razboiul cu Franta. Ambasadorul venetian spunea despre ea ca „se trezeste la rasaritul soarelui si, dupa ce-si spune rugaciunile si asculta slujba, munceste fara oprire pana la miezul noptii".
Casatoria ei cu Filip al Spaniei a fost considerata mult timp un esec, exemplifiat prin pierdea Calais-ului, ultimul teritoriu din Franta detinut de englezi pana in 1558. cu toate acestea, casatoria poate fi vazuta ca un act politic calculat si de succes. Ea si-a ales un sot nefamiliariza cu disputele si intrigile politice din Anglia, iar puterile lui au fost atent limitate de legislatie si de tratatul de casatorie. Alianta nu a fost insa privita cu ochi bun de populatie, iar regina s-a confruntat chiar si cu o revolta din acest motiv.
Desigur, domnia lui Mary (1553-1558) este cel mai bine cunoscuta pentru arderea celor aproape 300 de protestanti, barbati, femei si copii. Acest fapt nu trebuie si nici nu poate fi exclus din analizarea guvernarii sale, dar el trebuie privit in contextul mai larg al policii sale religioase si al climatului religios dificil ce data din vremea tatalui ei. Restaurarea catolicismului nu a fost un act nepotrivit sau unul de intoarcere la trecut. Cardinalul Reginald Pole a reinstalat papalitatea in toate drepturile sale si a lansat o propaganda eficienta prin predici si presa. Cel mai faimos aspect al propagandei, arderile pe rug, au fost si ele extrem de eficiente. Daca regina ar fi trait mai mult sau daca ar fi reusit sa produca un succesor catolic, probabil ca Anglia ar fi fost recatolicizata, iar Mary ar fi fost astazi vazuta altfel.
Domnia lui Mary Tudor a fost esentiala pentru viitorul monarhiei engleze. Ea a facut posibil ca femeile sa poate conduce ca regii, cu aceleasi privilegii, si a pus bazele unei autoritaai regale indiferente la sex.
Andreea Lupsor
23579 vizualizari
4 Comentarii
Google Plus
Tumblr
Articole scrise de acelasi autor
Razboiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici
Portretul unei Prime Doamne. Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis. Povestea nespusa
Distrugerea Romaniei agrare
Etichete
bloody mary
filip al spaniei
mary cea sangeroasa
reginald pope
ruguri
Regina Maria I a Angliei si Irlandei este cunoscuta mai mult sub porecla de „Bloody Mary" din cauza numeroaselor ruguri dedicate protestantilor care au ars pe vremea domniei ei. Insa perioada aceea a fost caracterizata si de alte evenimente si multe realizari, dintre care cea mai importanta a fost instituirea dreptului femeilor de a domni.
Mary a fost un adevarat deschizator de drumuri in dinastia Tudorilor. Niciodata inaintea ei o femeie nu purtase coroana Angliei. A castigat tronul in ciuda tuturor dificultatilor, pastrand linia de succesiune in dinastie si a stabilit un precedent pentru incoronarea unei femei. Pana nu demult, Mary era cel mai putin cunoscut dintre dinastii Tudor, eclipsata in special de sora ei vitrega, Elisabeta. In plus, a fost condamnata drept una din cele mai rele femei din istorie. „Mary cea Sangeroasa" este vazuta ca un tiran bigot, a carui domnie a fost un esec absolut, remarcabil doar prin arderea a peste 300 protestanti si nepopulara casatorie cu Filip al Spaniei.
Mary nu trebuia sa ajunga regina, iar tatal ei, Henry al VIII-lea, a incercat din rasputeri sa faca in asa fel incat tronul sa nu-i revina ei. Acesta a recunoscut in sfarsit pretentiile la tron ale fiicei sale, dar fiul sau Edward a ignorat testamentul tatalui: fiind hotarat sa pastreze si sa apere protestantismul englez, a eliminat-o pe sora sa catolica de la succesiune. La moartea lui Edward, in iulie 1533, Lady Jane Grey a fost proclamata regina, dar 10 zile mai tarziu Mary a reusit sa puna mana pe tron. Aceasta realizare este deseori trecuta cu vederea. Mary a condus singura revolta de succes impotriva guvernului central din Anglia secolului al XVI-lea si a fost singurul monarh Tudor, cu exceptia lui Henry al VII-lea, intemeietorul dinastiei, care a trebuit sa lupte pentru tron.
Dar in ciuda ascensiunii triumfatoare, statutul ei de prima regina a Angliei a fost subiect unor speculatii si indoieli. Insasi Mary s-a intrebat daca o femeie poate purta coroana. Limbajul, imaginea si asteptarile monarhiei engleze erau masculine. In primele luni, practicile si puterile reginei au fost elaborate. A fost o dezbatere condusa de Mary, iar deciziile sale au devenit precedente pentru viitor. Statutul unei regine domnitoare a fost definit intr-o lege speciala trecuta prin Parlament in aprilie 1554, prin care domnia unei femei devenea egala din punct de vedere egal cu cea a unui barbat. Astfel, in statut, ceremonii si ritual, Mary a preluat toate formalitatile curtii si cele de domnie si le-a adaptat pentru domnia unei femei. Pe atunci, nu exista niciun ghid pentru incoronarea unei femei ca unic suveran, dar incoronarea lui Mary a investit-o cu toata puterea exercitata de stramosii ei, fara nicio exceptie. Ea a reluat obiceiul traditional de atingere a bolnavilor de scrofule (in credinta ca atingerea unui monarh este vindecatoare; pentru dezvoltarea acestei teme: Marc Bloch – Regii taumaturgi) sau de spalare a picioarelor saracilor. Aceste ritualuri nu fusesera niciodata indeplinite de o femeie si erau considerate acte preotesti pe care numai reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant – monarhul de sex masculin – le putea face.
In monarhia engleza, si nu numai, personalitatea monarhului era cheia determinarii si executarii politicii. Din acest punct de vedere, regimul lui Mary nu a fost cu nimic diferit – personalitatea ei a jucat un rol imortant. Ea s-a implicat in toate problemele guvernarii si in politicile cheie ale statului – casatoria, reuniunea cu Roma, razboiul cu Franta. Ambasadorul venetian spunea despre ea ca „se trezeste la rasaritul soarelui si, dupa ce-si spune rugaciunile si asculta slujba, munceste fara oprire pana la miezul noptii".
Casatoria ei cu Filip al Spaniei a fost considerata mult timp un esec, exemplifiat prin pierdea Calais-ului, ultimul teritoriu din Franta detinut de englezi pana in 1558. cu toate acestea, casatoria poate fi vazuta ca un act politic calculat si de succes. Ea si-a ales un sot nefamiliariza cu disputele si intrigile politice din Anglia, iar puterile lui au fost atent limitate de legislatie si de tratatul de casatorie. Alianta nu a fost insa privita cu ochi bun de populatie, iar regina s-a confruntat chiar si cu o revolta din acest motiv.
Desigur, domnia lui Mary (1553-1558) este cel mai bine cunoscuta pentru arderea celor aproape 300 de protestanti, barbati, femei si copii. Acest fapt nu trebuie si nici nu poate fi exclus din analizarea guvernarii sale, dar el trebuie privit in contextul mai larg al policii sale religioase si al climatului religios dificil ce data din vremea tatalui ei. Restaurarea catolicismului nu a fost un act nepotrivit sau unul de intoarcere la trecut. Cardinalul Reginald Pole a reinstalat papalitatea in toate drepturile sale si a lansat o propaganda eficienta prin predici si presa. Cel mai faimos aspect al propagandei, arderile pe rug, au fost si ele extrem de eficiente. Daca regina ar fi trait mai mult sau daca ar fi reusit sa produca un succesor catolic, probabil ca Anglia ar fi fost recatolicizata, iar Mary ar fi fost astazi vazuta altfel.
Domnia lui Mary Tudor a fost esentiala pentru viitorul monarhiei engleze. Ea a facut posibil ca femeile sa poate conduce ca regii, cu aceleasi privilegii, si a pus bazele unei autoritaai regale indiferente la sex.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.