The Economist, intr-un studiu al carui titlu ar putea fi aproximat prin „Cum revolutioneaza noua tehnologie cea mai veche meserie" sustine ca mutarea online elimina intermediarii obisnuiti – bordeluri si agentii, proxeneti si „madame", lasandu-le pe practicante sa-si ofere si promoveze asa cum vor produsele.
Acum, la peste 20 de ani distanta, constant cu surprindere ca atitudinea si informatiile opiniei publice despre cea mai veche meserie nu s-au schimbat prea mult. Desi exista peste tot, intr-o forma sau alta, prostitutia e o problema despre care nu avem cu adevarat un dialog public, a carei legalizare ne ferim sa o promovam si pe care am prefera sa o stim ingropata undeva, in „bucataria" mentalului colectiv.
De ce devine evident lucrul asta? Pai, cu niciun an in urma, site-ului anuntul.ro i-a fost deschis dosar penal pentru „proxenetism", evenimentul generand ceva valva la momentul respectiv. Trecand peste decizia de a sanctiona un singur site, cand Internetul e plin de pagini specializate in anunturi confidentiale si escorte, mai distractiv este chiar titlul articolului citat anterior. Din el aflam ca site-ul in cauza a fost folosit de „prostituate pentru a racola clienti". De-aici ai putea intelege ca toti clientii aia, saracii, fusesera atrasi fortat in mrejele unor domnisoare, aflate sub controlul unei gasti de Lex Luthori virtuali. E cam ca atunci cand esti „racolat" de site-urile porno si de alte site-uri despre care nu stii niciodata cum au ajuns in Google History. Trecand peste ciudata interventie a statului in politica editoriala a unui ziar, imi inchipui cat obositor este procesul asta si pentru judecatorii si procurorii implicati. De ce?
Pentru ca definitiile unor termeni sunt inca extrem de vagi. Conform lor, un proxenet este un om care „indeamna sau inlesneste practicarea prostitutiei sau trage foloase de pe urma ei", nu neaparat un om care recruteaza si constrange (cele doua sunt considerate circumstante agravante, dar nu definitorii). Prin urmare, daca ii faci cunostinta amicului tau cu o domnisoara ceva mai libertina, te-ai putea trezi inculpat peste noapte, chit ca tu o cunosteai pe respectiva de pe Facebook. Daca insa iti deschizi un serviciu de video chat, esti acoperit legal!
De altfel, un amic ceva mai pasionat de initiative legislative si mai informat despre cazul anuntul.ro, imi spunea ca intregul proces a implicat monitorizari individuale (cineva chiar a citit in interes de serviciu sute de mii de anunturi considerate suspecte), apeluri la moralitate si incercari de a defini notiuni elementare care sa descrie contactele „legale" dintre barbati si femei. Acum, ar fi usor sa facem mistouri de procedurile pe care le implica un astfel de caz dar, din pacate, cea mai mare piedica, atat pentru politisti, cat si pentru judecatori, o constituie faptul ca…
In Romania, va vine sa credeti sau nu, prostitutia a fost dezincriminata in 2014. Pana sa oftati in cor, dorindu-va sa fi fost din nou adolescenti, ar trebui sa va dau si vestile proaste. Dezincriminarea, in cazul nostru, inseamna ca practicantele acestei meserii nu vor mai fi inchise, dar cam atat. Nu au niciun cadru legal sa-si practice meseria, primesc cam aceleasi amenzi si pot fi ridicate daca sunt prinse ca o practica. Formele organizate sunt in continuare strict interzise, dar la fel de neclar definite (mai multe despre cadrul legal, a scris Dollo, intr-un articol despre costurile „razboiului impotriva prostitutiei„).
Probabil de asta s-a si discutat atat de mult despre cazul publicatiei online amintite. Ce anume constitutie prostitutie „in forma organizata?" Pestii care chinuie si ameninta niste fete dezorientate sau o platforma prin care oricine isi poate cauta clienti, inclusiv fetele care vor sa scape de pestii amintiti anterior? The Economist, intr-un studiu al carui titlu ar putea fi aproximat prin „Cum revolutioneaza noua tehnologie cea mai veche meserie" sustine ca mutarea online elimina intermediarii obisnuiti – bordeluri si agentii, proxeneti si „madame", lasandu-le pe practicante sa-si ofere si promoveze asa cum vor produsele.
Intre timp, liderii nostri politici tremura de frica alegatorilor pudibonzi si continua sa lupte impotriva realitatii si a bunului simt. Suntem, deci, intr-o situatie pur romaneasca, in care parca am vrea sa facem ceva, dar nici n-am vrea sa pierdem capital politic. Totusi, se uita Europa urat la noi… deci hai sa dam o mana de vopsea si sa spunem ca am cumparat un gard nou. O dovada in sensul asta a fost si incercarea anemica a lui Silviu Prigoana de a legaliza fenomenul in 2010, incercare ingropata de aberatiile colegilor de breasla.
Da, suntem inca la nivelul „bine vs. rau" si de data asta nu putem arunca toata reticenta publicului in bratele educatiei religioase. Nu de alta, dar a existat o perioada destul de lunga din istoria Romaniei (incheiata abrupt de regimul comunist) in care relaxarea legislativa a permis desfasurarea acestei activitati. Astfel, nu ii putem banui pe inaintasii nostri de a fi fost mai putin credinciosi, ci doar mai putin reticenti la… realitate.
Sincer, s-au scris deja zeci de articole cu motive pentru care „bucataria traditionala" ar trebui legalizata complet, dar comentariile au fost fie cancerigene, fie mult prea defensive, desi veneau de la asa-zisi aparatori ai drepturilor personale (sa ne amintim de scandalul „periculosului mititel romanesc" si de alte scandaluri care au scos de la naftalina tot felul de luptatori ninja ai spatiului online).
http://www.krossfire.ro/anunturi-online-si-bucatarese-de-cursa-lunga