Dansul, unic in lume, are o durata de sapte minute si este comparat cu serpuirea Tarnavei Mici si unduirea spicelor de grau in bataia vantului. Transmiterea versurilor s-a facut oral, din generatie in generatie, pasii fiind invatati de copilele de pe aici de la patru-cinci ani. In jurul acestui joc pluteste si un mister, potrivit caruia numai fetele din Capalna pot dansa acest joc. Asadar, daca ai indoieli asupra lui, te invitam sa-l dezlegi.
Pasionatii de folclor sustin ca povestea “purtatei" de pe malul Tarnavei Mici, satul Capalna de Jos, se ascunde in zilele de duminica cand tinerii si copiii se indreptau catre o sura in care, de obicei, se juca “invartita" si “hategana"; dupa ce se incingea atmosfera urma un moment de relaxare, iar fetele neinvitate la jocul precedent se strangeau in sir, brat la brat, si incepeau sa danseze si sa cante: “Io-s in deal si badea-n sesu/ Si mi-l cunosc di pe mersu, lalalala..."
Frumusetea acestui joc a fost descoperita acum 75 de ani de Stana Biris care a organizat fetele din sat pe grupe de varsta si a pus bazele unui ansamblu de dansuri populare – Fetele de la Capalna-. Anii s-au scurs, lumea s-a schimbat, insa traditia a continuat: fetele care joaca in formatie sunt numai tinere necasatorite, odata maritate, acestea trebuind sa paraseasca ansamblul. De ce? Asta nu am aflat inca, se poate sa fie din pricina versurilor.