Din aceeasi categorie
|
Vacanta de Craciun (Romania 1992)- Drama 235min 2.114 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Sebastian - Steaua Fara Nume (Versiunea 1954) 2.302 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Sebastian - Insula (Teatru radiofonic) / 62 min 1.670 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Sebastian - Jocul de-a vacanta - 2013 Part 2/2 2.787 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Mihail Bulgakov 736 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Bulgakov - Inima De Caine (Teatru Radiofonic) 1.631 vizite - 0 comentarii adaugat de yard |
||||||||||||||||||
|
Romanii Au Talent 2022: Mihail Kovali 431 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bucurie pe patine! 500 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Divertis - AgroBingoShow 2000 part I 1.973 vizite - 0 comentarii adaugat de sordi |
||||||||||||||||||
|
Cirque du soleil Alegria part 1 651 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Teatru, Spectacol
Mihail Sebastian - Jocul de-a vacanta - 2013 Part 1/2
| Adaugat de Cozana | 17.07.2014 |  Adauga
la favorite |
2.890 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMihail Sebastian - Jocul de-a vacanta - Teatru Part 1/2
cu George Alexandru, Valentin Uritescu, Elvira Deatcu, Tamara Buciuceanu, s.a.
Nascut cu numele de Iosif Hechter intr-o familie evreiasca din Braila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept si filozofie la Bucuresti. Are o tentativa de a-si da doctoratul in drept la Paris, soldata cu un esec. Lucreaza apoi ca secretar la o importanta casa de avocatura din epoca, fiind si avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, presedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta sa colaboreze la revista Cuvantul, unde il cunoaste pe Mircea Eliade, unul din viitorii sai prieteni. Prin legislatia antisemita de la inceputul anilor '40, i s-a interzis sa mai functioneze ca jurnalist si i se retrage si licenta de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisa din cauza faptului ca era evreu. Jocul de-a vacanta este interzisa, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fara nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.
Moare lovit de un camion in 1945, la numai cateva luni dupa ce nazistii fusesera alungati din Romania, in plina tinerete creatoare.
A debutat in literatura in 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet gasit, apoi in acelasi an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orasul cu salcami (1935) (roman al adolescentei), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influentate de Marcel Proust, Gustave Flaubert si de alti romancieri francezi. In anul 1934 publica un alt roman, De doua mii de ani, de aceasta data despre ce inseamna sa fii evreu in Romania. Cartea a capatat o celebritate nedorita, mai ales in urma prefetei semnata de magistrul lui Sebastian si al generatiei Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu incerca sa fundamenteze antisemitismul din perspectiva teologala, conchizand ca evreii nu au nici o putinta de salvare intrucat sunt evrei. La scurt timp va publica si Cum am devenit huligan, in care aduna articolele aparute in presa, care reprezinta un dosar al receptarii operei sale. Procedeul foarte modern il reia pe cel folosit de romancierul Andre Gide in romanul Falsificatorii de bani.
Sebastian se impune in literatura romana ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fara nume, Jocul de-a vacanta, Ultima ora. Piesa Insula a ramas neincheiata.
Manuscrisul initial al romanului Accidentul, cuprinzand cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian in Franta, iar autorul nu l-a mai gasit. A fost nevoit sa-l rescrie de la zero.
Fenomenul receptarii lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atat in timpul vietii scriitorului, cat si in posteritate. Scandalul generat de prefata lui Nae Ionescu la volumul "De doua mii de ani" (1934) a facut ca autorul, discret plasat pana atunci pe scena literara, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, sa ajunga brusc in centrul atentiei. Capriciile istoriei nu l-au putut impiedica pe Sebastian sa aiba succes si ca dramaturg, inca din timpul vietii. Dupa moartea sa prematura in 1945, la nici 38 de ani, el ramane in atentia publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joaca din cand in cand, dar tinerii il ignora. Atat criticul cat si romancierul din el intra in umbra pentru o jumatate de secol, pana cand, in 1996 (anul publicarii Jurnalului sau din perioada 1935-1944), se redesteapta interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fara nume, Ultima ora si Jocul de-a vacanta au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformandu-se intr-o coproductie romano-franceza (Mona, l'etoile sans nom - 1967), in care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.
Jurnalul sau intim, tinut in anii unei salbatice resurectii a antisemitismului, adica in perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia in 1996. Originalul a fost scos din tara prin curier diplomatic de fratele sau mai mic, Andrei Benu Sebastian, si a ajuns la Ierusalim. In prezent originalul se gaseste la Universitatea din Ierusalim, fratii sai aflandu-se in posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trait in SUA, a creat Fundatia „Mihail Sebastian". Dupa multi ani de insistenta, a obtinut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, vaduva fratelui scriitorului, Beno) si a incheiat un contract intre familie si Editura Humanitas. Leon Volovici, istoric si critic literar israelian originar din Romania, a prefatat editia publicata la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorica care documenteaza intre altele, antisemitismul societatii romanesti in anii razboiului (care a dus la masacrarea a circa 100.000 evrei cetateni ai Romaniei [1]). Intre timp, Jurnalul a fost publicat si in Franta, SUA, Olanda, Cehia si de curand si in Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperita atat in tara cat si in strainatate. 2007 fiind anul centenarului nasterii sale lui Mihail Sebastian in tara sa si in strainatate au fost publicate noi studii despre scriitor si creatia sa.
In Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebucher 1935-1944 si a aparut in editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la Munchen importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit in fiecare an incepand din 1985 de catre Borsenverein des Deutschen Buchhandels. Premiul de 10.000 de euro a intrat in posesia celor doua nepoate de frate ale scriitorului, Michelle si Dominique Hechter, care locuiesc in Franta si in Israel.
Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, e susceptibil sa modifice perceptia asupra figurii morale a lui Sebastian in epoca.
Sumarizat, cartea afirma existenta unui Sebastian pana astazi necunoscut, care, in prima sa tinerete, mai exact in vremea colaborarii la Cuvantul lui Nae Ionescu, ar fi avut clare simpatii de extrema dreapta si o orientare radical contrara celei cunoscute pana acum de public din Jurnalul sau.
Alaturi de mentorul sau Nae Ionescu, afirma autoarea, Sebastian a inceput prin a fi, in anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, impotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, sustinator al Anschluss-ului, profascist si admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian in presa vremii par sa confirme afirmatiile. Daca nu e foarte explicit ca atitudinea "antiliberala" a lui Sebastian privea sistemul democratiei liberale ca atare sau doar partidele omonime ale vremii, ori ca admiratia pentru "primul" Mussolini, pe atunci personaj mai degraba de stanga, ar putea fi considerata "fascista" in sensul pe care-l cuprinde astazi cuvantul, cartea Martei Petreu repune totusi in discutie, cu sobrietate, argumente si documentatie densa, rolul si raportarea lui Mihail Sebastian la epoca, intr-o perioada din trecutul acestuia care ramasese in general necunoscuta.
Studiul a provocat o surpriza redutabila, reactiile de uimire si dezamagire in legatura cu Sebastian alternand cu protestele impotriva autoarei. Pana acum, articolele polemice care au urmat in presa culturala (Dilema, Observator cultural, Romania literara, Cultura etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza centrala a cartii, ele reprosand totusi concluziile prea aspre, unele erori de apreciere si tonul general partinitor.
Astfel, comparand unele pasaje citate de Marta Petreu si textul publicistic semnat de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel Cristea-Enache observa ca autoarea "a sarit peste pasajele, numeroase, care ii infirma net teza «extremismului»; le-a rezumat pe altele intr-un mod convenabil; si-a reluat cu insistenta aceleasi cateva fraze bine decupate de restul, pentru a obtine un efect reprobator extins asupra intregii gazetarii politice a lui Sebastian", tragand concluzia: "Cartea ei, cu premise false, analize improprii, rezumate tendentioase si rastalmaciri in toata regula, intra in speta malpraxisului critic" (vezi Idei in dialog, nr. 9/septembrie 2009, nr. 10/octombrie 2009[2]). In pasaje numeroase aparute in revista Tribuna (nr. 171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor publicate de Mihail Sebastian in perioada interbelica si e subliniata orientarea democratica, antitotalitara a tanarului evreu. In concluzia sa, Laszlo Alexandru sustine ca "monografia Martei Petreu despre activitatea interbelica de ziarist a lui Mihail Sebastian reprezinta unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din cercetarea literara romana contemporana. Un gest descalificant profesional si incalificabil moral".
Alte luari de pozitie critice au apreciat volumul, insistand asupra seriozitatii cercetarii. Textele, consultabile, exista si ele au fost scrise de Mihail Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului insusi fiind de la sine evidenta. Ca distinctie formala, reactiile contra cartii au apartinut in general criticilor literari, iar cele pro, unor ganditori, eseisti, filozofi si antropologi familiarizati cu istoria ideilor politice (V. Tismaneanu, Andrei Cornea s.a.).
cu George Alexandru, Valentin Uritescu, Elvira Deatcu, Tamara Buciuceanu, s.a.
Nascut cu numele de Iosif Hechter intr-o familie evreiasca din Braila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept si filozofie la Bucuresti. Are o tentativa de a-si da doctoratul in drept la Paris, soldata cu un esec. Lucreaza apoi ca secretar la o importanta casa de avocatura din epoca, fiind si avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, presedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta sa colaboreze la revista Cuvantul, unde il cunoaste pe Mircea Eliade, unul din viitorii sai prieteni. Prin legislatia antisemita de la inceputul anilor '40, i s-a interzis sa mai functioneze ca jurnalist si i se retrage si licenta de avocat pledant. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisa din cauza faptului ca era evreu. Jocul de-a vacanta este interzisa, iar pentru a putea reprezenta piesa Steaua fara nume a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.
Moare lovit de un camion in 1945, la numai cateva luni dupa ce nazistii fusesera alungati din Romania, in plina tinerete creatoare.
A debutat in literatura in 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet gasit, apoi in acelasi an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orasul cu salcami (1935) (roman al adolescentei), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influentate de Marcel Proust, Gustave Flaubert si de alti romancieri francezi. In anul 1934 publica un alt roman, De doua mii de ani, de aceasta data despre ce inseamna sa fii evreu in Romania. Cartea a capatat o celebritate nedorita, mai ales in urma prefetei semnata de magistrul lui Sebastian si al generatiei Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu incerca sa fundamenteze antisemitismul din perspectiva teologala, conchizand ca evreii nu au nici o putinta de salvare intrucat sunt evrei. La scurt timp va publica si Cum am devenit huligan, in care aduna articolele aparute in presa, care reprezinta un dosar al receptarii operei sale. Procedeul foarte modern il reia pe cel folosit de romancierul Andre Gide in romanul Falsificatorii de bani.
Sebastian se impune in literatura romana ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fara nume, Jocul de-a vacanta, Ultima ora. Piesa Insula a ramas neincheiata.
Manuscrisul initial al romanului Accidentul, cuprinzand cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian in Franta, iar autorul nu l-a mai gasit. A fost nevoit sa-l rescrie de la zero.
Fenomenul receptarii lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atat in timpul vietii scriitorului, cat si in posteritate. Scandalul generat de prefata lui Nae Ionescu la volumul "De doua mii de ani" (1934) a facut ca autorul, discret plasat pana atunci pe scena literara, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, sa ajunga brusc in centrul atentiei. Capriciile istoriei nu l-au putut impiedica pe Sebastian sa aiba succes si ca dramaturg, inca din timpul vietii. Dupa moartea sa prematura in 1945, la nici 38 de ani, el ramane in atentia publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joaca din cand in cand, dar tinerii il ignora. Atat criticul cat si romancierul din el intra in umbra pentru o jumatate de secol, pana cand, in 1996 (anul publicarii Jurnalului sau din perioada 1935-1944), se redesteapta interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fara nume, Ultima ora si Jocul de-a vacanta au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformandu-se intr-o coproductie romano-franceza (Mona, l'etoile sans nom - 1967), in care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.
Jurnalul sau intim, tinut in anii unei salbatice resurectii a antisemitismului, adica in perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia in 1996. Originalul a fost scos din tara prin curier diplomatic de fratele sau mai mic, Andrei Benu Sebastian, si a ajuns la Ierusalim. In prezent originalul se gaseste la Universitatea din Ierusalim, fratii sai aflandu-se in posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trait in SUA, a creat Fundatia „Mihail Sebastian". Dupa multi ani de insistenta, a obtinut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, vaduva fratelui scriitorului, Beno) si a incheiat un contract intre familie si Editura Humanitas. Leon Volovici, istoric si critic literar israelian originar din Romania, a prefatat editia publicata la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorica care documenteaza intre altele, antisemitismul societatii romanesti in anii razboiului (care a dus la masacrarea a circa 100.000 evrei cetateni ai Romaniei [1]). Intre timp, Jurnalul a fost publicat si in Franta, SUA, Olanda, Cehia si de curand si in Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperita atat in tara cat si in strainatate. 2007 fiind anul centenarului nasterii sale lui Mihail Sebastian in tara sa si in strainatate au fost publicate noi studii despre scriitor si creatia sa.
In Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebucher 1935-1944 si a aparut in editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la Munchen importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit in fiecare an incepand din 1985 de catre Borsenverein des Deutschen Buchhandels. Premiul de 10.000 de euro a intrat in posesia celor doua nepoate de frate ale scriitorului, Michelle si Dominique Hechter, care locuiesc in Franta si in Israel.
Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, e susceptibil sa modifice perceptia asupra figurii morale a lui Sebastian in epoca.
Sumarizat, cartea afirma existenta unui Sebastian pana astazi necunoscut, care, in prima sa tinerete, mai exact in vremea colaborarii la Cuvantul lui Nae Ionescu, ar fi avut clare simpatii de extrema dreapta si o orientare radical contrara celei cunoscute pana acum de public din Jurnalul sau.
Alaturi de mentorul sau Nae Ionescu, afirma autoarea, Sebastian a inceput prin a fi, in anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, impotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, sustinator al Anschluss-ului, profascist si admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian in presa vremii par sa confirme afirmatiile. Daca nu e foarte explicit ca atitudinea "antiliberala" a lui Sebastian privea sistemul democratiei liberale ca atare sau doar partidele omonime ale vremii, ori ca admiratia pentru "primul" Mussolini, pe atunci personaj mai degraba de stanga, ar putea fi considerata "fascista" in sensul pe care-l cuprinde astazi cuvantul, cartea Martei Petreu repune totusi in discutie, cu sobrietate, argumente si documentatie densa, rolul si raportarea lui Mihail Sebastian la epoca, intr-o perioada din trecutul acestuia care ramasese in general necunoscuta.
Studiul a provocat o surpriza redutabila, reactiile de uimire si dezamagire in legatura cu Sebastian alternand cu protestele impotriva autoarei. Pana acum, articolele polemice care au urmat in presa culturala (Dilema, Observator cultural, Romania literara, Cultura etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza centrala a cartii, ele reprosand totusi concluziile prea aspre, unele erori de apreciere si tonul general partinitor.
Astfel, comparand unele pasaje citate de Marta Petreu si textul publicistic semnat de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel Cristea-Enache observa ca autoarea "a sarit peste pasajele, numeroase, care ii infirma net teza «extremismului»; le-a rezumat pe altele intr-un mod convenabil; si-a reluat cu insistenta aceleasi cateva fraze bine decupate de restul, pentru a obtine un efect reprobator extins asupra intregii gazetarii politice a lui Sebastian", tragand concluzia: "Cartea ei, cu premise false, analize improprii, rezumate tendentioase si rastalmaciri in toata regula, intra in speta malpraxisului critic" (vezi Idei in dialog, nr. 9/septembrie 2009, nr. 10/octombrie 2009[2]). In pasaje numeroase aparute in revista Tribuna (nr. 171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor publicate de Mihail Sebastian in perioada interbelica si e subliniata orientarea democratica, antitotalitara a tanarului evreu. In concluzia sa, Laszlo Alexandru sustine ca "monografia Martei Petreu despre activitatea interbelica de ziarist a lui Mihail Sebastian reprezinta unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din cercetarea literara romana contemporana. Un gest descalificant profesional si incalificabil moral".
Alte luari de pozitie critice au apreciat volumul, insistand asupra seriozitatii cercetarii. Textele, consultabile, exista si ele au fost scrise de Mihail Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului insusi fiind de la sine evidenta. Ca distinctie formala, reactiile contra cartii au apartinut in general criticilor literari, iar cele pro, unor ganditori, eseisti, filozofi si antropologi familiarizati cu istoria ideilor politice (V. Tismaneanu, Andrei Cornea s.a.).
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.