Din aceeasi categorie
|
Amantele oficiale ale Regelui Ludovic al XIV-lea 451 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Faimoasa Madame du Barry - Amanta lui Ludovic al XIV-lea 2.350 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles - Viata lui Ludovic al XIV-lea 2.674 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles: Visul lui Ludovic al XIV-lea 4.024 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Comorile Palatului Versailles 2.615 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
|
Cresterea si decaderea Palatului Versailles (partea 1) 2.761 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles: Visul unui Rege / Palatul placerilor 2.488 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Cresterea si decaderea Palatului Versailles (partea 2) 2.649 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles - Camerele secrete ale Regilor 1.201 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cavalerul de Eon - Spion al regelui Ludovic al XV lea 784 vizite - 0 comentarii adaugat de marco |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Moartea lui Ludovic al XVI-lea al Frantei
| Adaugat de info | 17.02.2016 |  Adauga
la favorite |
1.256 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDin zilele ce au urmat lui 10 august, Ludovic al XVI-lea traieste prizonier in donjonul inchisorii Temple, pandit de doi gardieni ce-i examineaza vigilenti cele mai marunte gesturi.
Este complet despartit de familie din decembrie. In dimineata zilei de 18 ianuarie, Malesherbes vine, intristat, sa-i anunte sentinta.
Meditativ, Ludovic al XVI-lea, care se astepta la ce era mai rau, ii spune: „Domnule de Malesherbes, va jur, cu toata sinceritatea inimii mele, ca un om ce va aparea in fata lui Dumnezeu, am vrut mereu fericirea poporului meu si n-am avut nici o dorinta care sa-i fie potrivnica"
n sfarsit, la 20 ianuarie, spre orele doua, soseste intreg Consiliul executiv, sa tot fie vreo cincisprezece persoane, printre care Garat, ministrul Justitiei, Chambon, primarul Parisului, sinistrul Santerre, comandantul garzilor nationale din Paris. Dupa un cuvant al lui Garat, Grouvelle citeste decretul ce proclama executarea regelui pentru „conspiratie impotriva libertatii natiunii". Executia va avea loc a doua zi. Ludovic al XVI-lea ramane impasibil. El schiteaza totusi un zambet ironic auzind termenul de conspiratie. Ia decretul si il pune in portofel si apoi in buzunar. Le citeste apoi o scrisoare in care el cere incetarea supravegherii perpetue, o amanare de trei zile pentru a-si pregati sufletul si pe preotul refractar Edgeworth de Firmont drept confesor. Cere de asemenea natiunii sa aiba grija de familia sa si de toti pensionarii care n-au decat banii regelui pentru a supravietui. Toti se despart. Ludovic al XVI-lea se duce atunci la comisarii de la Temple. El striga: „Ah! Daca am fi urmat acest articol, am fi evitat multa dezordine". Articolul 8 in sine precizeaza, intr-adevar: „Legea nu trebuie sa stabileasca decat pedepsele strict si evident necesare; nimeni nu poate fi pedepsit decat in virtutea unei legi stabilite si promulgate anterior delictului, si legal aplicata".
Acest articol a fost bineinteles batjocorit in timpul procesului.
La randul sau, Garat merge la Conventie, apoi, la caderea serii, se duce sa-l caute pe Edgeworth. In caleasca ce il duce la Temple, el se lamenteaza: „Dumnezeule mare! Cu ce ingrozitor comision sunt insarcinat!"
Intrevederea cu regele l-a impresionat vizibil foarte mult si striga: „Ce barbat! Ce resemnare! Ce curaj! Nu, natura singura nu ar sti sa dea atatea forte, e ceva supraomenesc." Edgeworth prefera sa pastreze tacerea. Barbatii sosesc la Temple, sunt perchezitionati, urca o scara turnanta trecand peste o serie de bariere unde santinele revolutionare pe jumatate bete scot tipete ingrozitoare care se izbesc de boltile donjonului. Garat intra primul, cu cativa ministri, lasandu-l in urma pe Edgeworth.
El il anunta pe Ludovic al XVI-lea ca amanarea a fost respinsa, dar ca are voie sa-l vada pe confesorul sau si sa asiste la slujba. Cat priveste familia, raspunsul Conventiei, pe care il transmite este ambiguu: „Natiunea franceza, pe cat de mare in binefacerea ei, pe atat de riguroasa in justitia ei, va avea grija de familia voastra si ii va asigura o soarta convenabila."
Caleasca ajunge pe la ora 10 in piata Revolutiei (actuala piata Concorde), in fata la Tuileries. De teama unei eventuale razmerite a poporului in favoarea sa, piata este intesata cu trupe echipate cu arme: 80.000 de garzi nationale si jandarmi si 84 de piese de artilerie se grabesc intr-acolo. Doar 3 sau 4 mii de revolutionari din sectii au fost admisi sa se aseze in spatele soldatilor.
Multimea paralizata de dispozitiv este impinsa foarte departe, in grupe dispersate pentru a evita orice rascoala. Edgeworth scrie: „Peste tot jur imprejur, cat vedeai cu ochii, se zarea o multime inarmata." Si Sanson: „Poporul, aruncat in spatele acestor militari, pare lovit de stupoare si pastreaza o tacere mohorata."
Cat despre esafod, el se afla in centrul unui larg spatiu marginit de tunuri, nu departe de piedestalul gol care sustinea odinioara statuia lui Ludovic al XV-lea.
Regele striga: „Sa ma legati! Nu, nu voi consimti niciodata; faceti ce vi se comanda, dar nu ma veti legati; renuntati la acest gand." Tensiunea creste. Garda se agita. Toti sunt jenati. Sanson ii cere atunci lui Edgeworth sa intervina, soptindu-i: „In timp ce ii vom lega mainile, vom castiga timp; poporul se va emotiona si va interveni in favoarea sa." Edgeworth e de acord, si miscat de scena, zice intr-un tarziu: „Sire, in aceasta noua sfidare, eu nu vad decat o ultima asemanare intre Majestatea Voastra si Dumnezeul care ii va fi rasplata." Regele ridica atunci ochii spre cer cu, dupa spusele lui Edgeworth, „o expresie de durere pe care n-as putea sa o redau niciodata".
El suspina si se resemneaza: „Cu siguranta, nu e nevoie decat de exemplul sau pentru ca sa ma supun unui astfel de afront, si, intorcandu-se spre calai: „Faceti ce vreti, voi bea cupa pana la fund". Regele isi intinde antebratele, care sunt legate cu una dintre batistele sale, sub privirile multimii tacute. Confesorul sau il pune apoi sa sarute imaginea lui Cristos si il insoteste spre destinul sau.
Este complet despartit de familie din decembrie. In dimineata zilei de 18 ianuarie, Malesherbes vine, intristat, sa-i anunte sentinta.
Meditativ, Ludovic al XVI-lea, care se astepta la ce era mai rau, ii spune: „Domnule de Malesherbes, va jur, cu toata sinceritatea inimii mele, ca un om ce va aparea in fata lui Dumnezeu, am vrut mereu fericirea poporului meu si n-am avut nici o dorinta care sa-i fie potrivnica"
n sfarsit, la 20 ianuarie, spre orele doua, soseste intreg Consiliul executiv, sa tot fie vreo cincisprezece persoane, printre care Garat, ministrul Justitiei, Chambon, primarul Parisului, sinistrul Santerre, comandantul garzilor nationale din Paris. Dupa un cuvant al lui Garat, Grouvelle citeste decretul ce proclama executarea regelui pentru „conspiratie impotriva libertatii natiunii". Executia va avea loc a doua zi. Ludovic al XVI-lea ramane impasibil. El schiteaza totusi un zambet ironic auzind termenul de conspiratie. Ia decretul si il pune in portofel si apoi in buzunar. Le citeste apoi o scrisoare in care el cere incetarea supravegherii perpetue, o amanare de trei zile pentru a-si pregati sufletul si pe preotul refractar Edgeworth de Firmont drept confesor. Cere de asemenea natiunii sa aiba grija de familia sa si de toti pensionarii care n-au decat banii regelui pentru a supravietui. Toti se despart. Ludovic al XVI-lea se duce atunci la comisarii de la Temple. El striga: „Ah! Daca am fi urmat acest articol, am fi evitat multa dezordine". Articolul 8 in sine precizeaza, intr-adevar: „Legea nu trebuie sa stabileasca decat pedepsele strict si evident necesare; nimeni nu poate fi pedepsit decat in virtutea unei legi stabilite si promulgate anterior delictului, si legal aplicata".
Acest articol a fost bineinteles batjocorit in timpul procesului.
La randul sau, Garat merge la Conventie, apoi, la caderea serii, se duce sa-l caute pe Edgeworth. In caleasca ce il duce la Temple, el se lamenteaza: „Dumnezeule mare! Cu ce ingrozitor comision sunt insarcinat!"
Intrevederea cu regele l-a impresionat vizibil foarte mult si striga: „Ce barbat! Ce resemnare! Ce curaj! Nu, natura singura nu ar sti sa dea atatea forte, e ceva supraomenesc." Edgeworth prefera sa pastreze tacerea. Barbatii sosesc la Temple, sunt perchezitionati, urca o scara turnanta trecand peste o serie de bariere unde santinele revolutionare pe jumatate bete scot tipete ingrozitoare care se izbesc de boltile donjonului. Garat intra primul, cu cativa ministri, lasandu-l in urma pe Edgeworth.
El il anunta pe Ludovic al XVI-lea ca amanarea a fost respinsa, dar ca are voie sa-l vada pe confesorul sau si sa asiste la slujba. Cat priveste familia, raspunsul Conventiei, pe care il transmite este ambiguu: „Natiunea franceza, pe cat de mare in binefacerea ei, pe atat de riguroasa in justitia ei, va avea grija de familia voastra si ii va asigura o soarta convenabila."
Caleasca ajunge pe la ora 10 in piata Revolutiei (actuala piata Concorde), in fata la Tuileries. De teama unei eventuale razmerite a poporului in favoarea sa, piata este intesata cu trupe echipate cu arme: 80.000 de garzi nationale si jandarmi si 84 de piese de artilerie se grabesc intr-acolo. Doar 3 sau 4 mii de revolutionari din sectii au fost admisi sa se aseze in spatele soldatilor.
Multimea paralizata de dispozitiv este impinsa foarte departe, in grupe dispersate pentru a evita orice rascoala. Edgeworth scrie: „Peste tot jur imprejur, cat vedeai cu ochii, se zarea o multime inarmata." Si Sanson: „Poporul, aruncat in spatele acestor militari, pare lovit de stupoare si pastreaza o tacere mohorata."
Cat despre esafod, el se afla in centrul unui larg spatiu marginit de tunuri, nu departe de piedestalul gol care sustinea odinioara statuia lui Ludovic al XV-lea.
Regele striga: „Sa ma legati! Nu, nu voi consimti niciodata; faceti ce vi se comanda, dar nu ma veti legati; renuntati la acest gand." Tensiunea creste. Garda se agita. Toti sunt jenati. Sanson ii cere atunci lui Edgeworth sa intervina, soptindu-i: „In timp ce ii vom lega mainile, vom castiga timp; poporul se va emotiona si va interveni in favoarea sa." Edgeworth e de acord, si miscat de scena, zice intr-un tarziu: „Sire, in aceasta noua sfidare, eu nu vad decat o ultima asemanare intre Majestatea Voastra si Dumnezeul care ii va fi rasplata." Regele ridica atunci ochii spre cer cu, dupa spusele lui Edgeworth, „o expresie de durere pe care n-as putea sa o redau niciodata".
El suspina si se resemneaza: „Cu siguranta, nu e nevoie decat de exemplul sau pentru ca sa ma supun unui astfel de afront, si, intorcandu-se spre calai: „Faceti ce vreti, voi bea cupa pana la fund". Regele isi intinde antebratele, care sunt legate cu una dintre batistele sale, sub privirile multimii tacute. Confesorul sau il pune apoi sa sarute imaginea lui Cristos si il insoteste spre destinul sau.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.