Coiotul (Canis latrans) sau „lupul de preerie nordamerican" este un animal carnivor din familia Canidae care are un aspect asemanator lupului.
Coiotul are o lungime de 110 cm, inaltimea la umar de 50 cm, avand o greutate intre 9 si 22 kg. Blana lui este dungata cu culori alternative de un cenusiu galbui si brun galbui, sub barbie si pieptul fiind de culoare alba. Animalul este mai mic si mai suplu decat lupul. Coiotul are un bot mai lung, mai ingust, urechi mai mari si picioare mai scurte decat lupul. Tipic coiotilor este coada stufoasa pe care o tin in timpul mersului aproape de sol.
Animalul consuma in mare parte cadavre, dar si rozatoare ca soareci, iepuri, mai rar pasari, serpi sau vulpi. Cand sunt bolnavi sau batrani cerbii pot fi atacati de o haita de coioti. In afara de carne ei mai consuma fructe de padure, iar in regiunile locuite consuma resturi de alimente din gunoi. Animalele pot trai in grupuri ca si lupul, in haita fiind o ierarhie respectata. In perioada de imperechere se separa de grup, femela avand de obicei la sfarsitul lui aprile si inceputul lui mai intre 4 si 6 catei care vor fi hraniti de ambii parinti, si care toamna sunt deja apti pentru reproductie. Un coiot traieste in medie 6 ani, teritoriul lui de vanatoare fiind pe o raza de cca. 15 km.
Biologia lupului
Femelele adulte cantaresc intre 18-55 kg si masoara 1,37-1,52 m lungime totala; masculii cantaresc 20-70 kg si 1,27-1,64 m lungime totala, in functie de subspecii. In Romania Promberger si Ionescu (2000) mentioneaza o greutate medie de 35-60 kg si o lungime totala a corpului de 1,10-1,50 m. Botul este triunghiular de aproximativ 10 cm lungime, expunand organelor olfactive o suprafata extinsa. Aceasta permite lupului sa detecteze mirosul prazii la o distanta de 2,4 km in conditii favorabile. Se poate distinge de coiot (Canis latrans) prin marime. Coiotul are bot mai larg, urechi relativ scurte si cutia craniana proportional micsorata. Canis rufus din Texasul de est si Louisiana este similar cu Canis lupus fiind intermediar in multe caracteristici intre lup si coiot.
Lupul se aseamana cu ciobanescul german domestic sau husky la configuratia capului, distingandu-se de acestia prin faptul ca are unghiul orbital de 45o in comparatie cu 53o pana la 60o la caini si o bula timpanica larga, convexa si aproape sferica in comparatie cu cea a cainilor care este mai mica, comprimata si usor indoita. Se deosebeste de caine, ca aspect si elemente morfologice, prin urmatoarele caracteristici: ochii sunt asezati oblic, mai distanti decat la caine. Urechile sunt mai mici si cu varfurile ascutite, totdeauna indreptate in sus, iar coada usor curbata spre stanga. Un alt criteriu de deosebire fata de caine este lipsa perilor lungi pe partea posterioara a piciorului dinapoi, intre calcai si coada. In comparatie cu cainele, lupul are gatul mai scurt, mai gros si mai puternic.
Lupii au parul lung si variind in culoare, de la albul pur la cenusiu stropit si maro, putand ajunge la negru carbune. In general in Romania lupul are culoarea cenusiu carunt. Blana este formata din doua randuri de peri: un rand des, lanos, langa piele, de culoare galbui-cenusie si un al doilea rand, spicul, format din peri mai lungi, asprii, cu varful negru, astfel incat, in ansamblu, culoarea generala a blanii este brun-cenusie. Sunt intalnite insa destul de multe variatii cromatice, in functie de sezon si de mediul ambiant.
Blana este dispusa in 2 straturi protectoare: primul strat este alcatuit din peri protectori care au 60-100 de mm lungime (120-150 mm la coama, find dispusi in scari suprapuse), crenat (dintat, dantelat) medial si turtit periferic. Perii dorsali sunt in general mai lungi si mai intunecati decat cei ventrali; un grup de peri tari inconjoara glanda precodala in partea dorsala a cozii cam 70 mm de la baza. Blana interioara este pierduta pe timpul verii. Naparlirea are loc primavara tarziu. Pielea fina de sub blana si perii lungi protectori conserva o proportie ridicata a caldurii corpului, permitand lupilor sa traiasca in conditii de temperaturi mai scazute de –40oC.
Lupul traieste 15-16 ani insa in salbaticie poate atinge doar 10 ani. Varsta unui exemplar se poate aprecia cu oarecare aproximatie in functie de uzura dentitiei. Din punct de vedere al dezvoltarii ontogenice, lupii se clasifica in: nou nascuti: 0-6 luni; juvenili: 6-18 luni; subadulti: 18-30 luni; adulti: peste 30 luni.