Tereza de Lisieux, in franceza Therese de Lisieux, cunoscuta si drept Tereza cea Mica, pentru a o deosebi de Tereza de Avila, (nascuta Therese Francoise Marie Martin, 2 ianuarie 1873, Alencon - d. 30 septembrie 1897, Lisieux), a fost o calugarita catolica.
A trait in manastirea carmelitana din Lisieux. Este venerata ca sfanta in Biserica Catolica sub numele de Sf. Tereza a Pruncului Isus si a Sfintei Fete si recunoscuta ca Doctor al Bisericii.
Maria-Francesca-Tereza Martin s-a nascut la data de 2 ianuarie 1873, la Alencon - Franta. Tatal ei, Luigi Martin, avea un magazin de bijuterii si ceasuri. Mama, Zelia Martin, era patroana unui mic atelier de dantelarii.
Dintre cei noua copii ai sotilor Martin, vor trai doar cinci fete: Maria, Paulina, Leonida, Celina si Tereza. Toate au primit vocatia la viata consacrata: Maria, Paulina, Celina si Tereza au intrat la carmelite, iar Leonida in Ordinul Vizitarii (ordin de surori fondat de sfantul Francisc de Sales si de sfanta Ioana de Chantal, in 1610).
Inca de mica, Tereza avea o sanatate fragila. Din aceasta cauza, dar si pentru ca mama ei era bolnava, a trebuit sa fie data la o doica, la tara. Se intoarce acasa in aprilie 1874.
Cand Tereza avea doar patru ani, trece printr-o mare incercare: moartea mamei, la 28 august 1877. Sora ei mai mare, Paulina, devine ca a doua mama. Cateva luni mai tarziu, toata familia se muta la Lisieux. Aici ea cunoaste Carmelul.
Paulina intra in Carmel la 2 octombrie 1882. Dupa sase luni, Tereza se imbolnaveste foarte grav. Era sarbatoarea Pastelui din anul 1883. Este vindecata in mod miraculos in ziua de Rusalii. Maria, o alta sora a Terezei, intra la randul ei in Carmel la 15 octombrie 1886.
Tereza era un copil vioi si foarte sensibil; era mezina, iubita de toti. In 1886, in noaptea de Craciun, primeste un har special: "In aceasta noapte de lumina, Isus, dulcele pruncusor..., m-a facut puternica si curajoasa; el m-a imbracat cu armele sale si, din aceasta noapte binecuvantata, nu am fost invinsa in nici o lupta, dimpotriva, am inceput o cursa de urias, ca sa spun asa".
Chemarea Carmelului rasuna din ce in ce mai puternic in sufletul ei. Dar exista un obstacol: este prea tanara.
Profitand de un pelerinaj facut la Roma, vorbeste cu papa Leon al XIII-lea.
Cand orice speranta parea desarta, episcopul ii da acordul, cateva zile dupa Craciunul din 1887.
Tereza intra in Carmel pe 9 aprilie 1888, la 15 ani si 3 luni. Aici ea va regasi pe cele doua surori, Paulina si Maria si va cauta sa respecte cu multa scrupulozitate regula Ordinului Carmelit.
Tereza va suferi mult. Desi avea sa treaca printr-o perioada de mare ariditate sufleteasca, ea va depune totusi voturile pe 8 septembrie 1890.
Moartea tatalui (29 iulie 1894) ii raneste sufletul foarte tare. In schimb, primeste o bucurie: Celina intra in Carmel la 14 septembrie 1894.
Cei noua ani de viata carmelita au insemnat pentru Tereza suferinta, copilarie spirituala, incredintata milei divine, o adevarata lupta pentru trairea credintei, ore de dureroasa seceta interioara, viata in intregime daruita iubirii, in inima Bisericii.
Mereu in suferinta, dar mereu zambitoare - aceasta este definitia care i se potriveste. "Cerul meu este de a zambi acestui Dumnezeu pe care-L ador atunci cand El se ascunde pentru a pune la incercare credinta mea..."