Suleiman Magnificul
Soliman I (turca imperiului Otoman: سليمان Sulaymān, turca: Suleyman; n. 6 noiembrie 1494 - d. 5/6 septembrie 1566) sau Suleiman Legiuitorul a fost al zecelea sultan al Imperiului otoman intre anii 1520-1566, fiind unul dintre cei care au domnit o perioada lunga de timp. In Occident acesta este cunoscut sub numele de Soliman cel Stralucit (turca: Muhtesem Suleyman, tradus in Apus prin The Magnificent sau Le Magnifique - "Magnificul"[1]), iar in Orient sub numele de Suleiman Legiuitorul (turca: Kanuni Suleyman; araba: القانونى, al -Qānūnī, tradus in Apus prin The Lawgiver sau Le Legislateur - "Legislatorul"[1]) datorita implicarii sale in finalizarea sistemului de legi al Imperiului Otoman.
El coordona politica si economia Imperiului, dar era in acelasi timp si conducatorul armatei. Fiind in fruntea acesteia, el cucereste pe rand Belgradul si Rodosul, iar dupa victoria de la Mohacs din 1526, reuseste sa puna stapanire pe o mare parte din teritoriul Regatului Ungariei. In lupta sa pentru cucerirea unor noi teritorii, reuseste sa ocupe zone intinse din Persia si Africa de Nord (Algeria de azi), dominand cu autoritate Orientul Mijlociu. Flota sa controla traficul maritim din Marea Mediterana, Marea Rosie si Golful Persic[2].
Fiind conducatorul Imperiului Otoman, Soliman I instituia si promulga legi economice, sociale, financiare si juridice. Aceste legi dure au dainuit si dupa moartea sa o lunga perioada de timp. In perioada domniei sale cultura otomana s-a dezvoltat mai ales in domeniul artelor, literaturii si arhitecturii[3].
Incalcand traditiile otomane privind casatoria, Soliman I s-a casatorit cu o supusa din haremul sau, pe nume Roxelana. In urma casatoriei cu aceasta sultanul castiga mai multa notorietate. Dupa 46 de ani de domnie Soliman moare si fiul sau, mostenitorul tronului, Selim al II-lea, preia conducerea ducand mai departe succesul tatalui sau.