Alessandro Volta s-a nascut in orasul italian Como, intr-o familie nobila. A studiat in scolile publice din orasul sau, intrand apoi, in 1758, la colegiul iezuit. De la varsta de 14 ani incepe sa fie atras de stiinta .
In anul 1769 publica prima sa lucrare despre electricitate (un subiect stiintific "la moda" in vremea sa) - De vi attractiva ignis electrici - care atrage atentia asupra sa si il ajuta sa obtina postul de profesor de fizica la liceul din Como, unde a activat intre anii 1774-1779.
In paralel cu activitatea de profesor, Volta isi continua studiile si experimentele, devenind cunoscut in domeniu, iar in anul 1779 obtine numirea in functia de profesor la Universitatea din Pavia, unde isi continua munca in domeniul electricitatii si face o serie de inventii revolutionare, care ii aduc importante distinctii, printre care medalia Copley (1791) a Royal Society din Londra al carui membru era, Legiunea de onoare si altele.
In anul 1801, Napoleon il invita la Paris si ii acorda statutul de membru al Institut de France si il numeste conte, iar mai tarziu senator al Lombardiei, in 1810. Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunitatii oamenilor de stiinta, care, in cinstea lui, au numit unitatea de masura pentru forta electromotoare si potentialul electric – "volt".
Contributia sa in domeniul fizicii si al electricitatii in special a fost deosebit de importanta, fiind punctul de plecare pentru numeroase cercetari si descoperiri ulterioare. A facut cercetari si in domeniile chimiei (in 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural), meteorologiei (a inventat electrometrul, instrument de masurare a electricitatii atmosferice).
Inventii
- electroforul (un instrument pentru acumularea de electricitate statica – care sta la baza condensatoarelor utilizate si astazi) (1774)
- electroscopul (un instrument care permite evidentierea diferentelor de potential) (1775)
- prima baterie electrica din istorie, asa-numita "pila voltaica" - "stramosul" bateriilor electrice, ce permitea transformarea energiei chimice in energie electrica. (1800)
Pila voltaica
Aceasta inventie consta dintr-o coloana verticala compusa dintr-o succesiune de 1 disc de cupru/1 disc de hartie imbibata in solutie salina/1 disc de zinc. La extremitatile coloanei era atasat cate un fir metalic intre care se producea un curent electric continuu de joasa intensitate.
Volta descria inventia sa ca un "organ electric", similar celui al pestelui-torpila. La originea inventiei se afla teoria "electricitatii animale" si experientele asupra broastelor ale altui fizician italian, Luigi Galvani.
Repetand experientele acestuia, Volta a avansat ipoteza ca originea curentului electric aparut cand muschiul este in contact cu doua metale diferite nu este tesutul organic, ci contactul intre metale – si a demonstrat aceasta ipoteza inlocuind tesutul broastei cu bucatele de hartie inmuiate in solutie salina (conductoare) si obtinand astfel curent electric, infirmand teoria lui Galvani.
Pila voltaica marcheaza o epoca in teoria fizicii, ca si in aplicatiile stiintei puse in slujba omenirii.
Aceasta a permis realizarea electrolizei apei (descompunerea apei in oxigen si hidrogen pure cu ajutorul curentului electric continuu furnizat de pila voltaica) de catre A. Carlisle si W. Nicholson in 1800, apoi a separarii sodiului (Na) si potasiului (K) din sarurile lor, de catre Sir Humphry Davy in 1807, si in sfarsit a descoperirii efectului magnetic al curentului electric de catre Oersted in 1820.