Din aceeasi categorie
|
Chan Chan (Peru) - Cel mai mare oras din chirpici 382 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Alpamayo-Peru 1.288 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comunitati andine: Cultura si obiceiurile din Peru 420 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Anzii Cordilieri - cel mai lung lant muntos din lume. 3.941 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Cultura si obiceiurile celui mai indepartat Peru 435 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevarul din spatele Yeti 254 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Peru: orasul 1.062 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jaipur - India 1.135 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vanatori de mituri | Cronica 92 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cele mai periculoase drumuri.Peru 534 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Orasul misterului din Peru
| Adaugat de Cozana | 17.02.2015 |  Adauga
la favorite |
980 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePiramidele precolumbiene construite la Pachacamac erau locasuri de veneratie sau centre ale puterii? O noua cercetare abordeaza aceasta enigma veche de secole.
Mortii incep sa spuna povesti la Pachacamac, o intindere cu ruine si morminte risipite de linga Lima, Peru. Intemeiat in jurul anului 200 d.Hr., Pachacamac a devenit unul dintre cele mai indelung locuite, fara intrerupere, centre urbane din Anzi. Numit dupa Pachacamac, zeul creator, locul atragea pelerini ce veneau sa se inchine si sa-si ingroape mortii. Ocupat de incasi in jurul anului 1470, a fost unul dintre cele mai sacre locuri din imperiul acestora, pina la cucerirea spaniola din anii 1530.
In 1890, cind arheologii au inceput sa exploreze acest sit, au descoperit un vast complex de constructii monumentale si morminte pradate. In mijlocul sau se gaseste o enigma: 18 piramide cu scari din caramizi de lut, rampe si piatete. In 1993 am inceput primele sapaturi mai amanuntite la una dintre aceste structuri, ce dateaza de la sfirsitul anilor 1300 pina la mijlocul anilor 1400. Dupa mai mult de un deceniu de sapaturi, am gasit dovezi ce puneau intr-o noua lumina intelegerea piramidelor si rasturnau vechile ipoteze.
Timp de citeva decenii, oamenii de stiinta au crezut ca piramidele erau „ambasade“ religioase ce gazduiau delegatii ale comunitatilor indepartate venite sa venereze si sa aduca tribut si ofrande zeului Pachacamac. Ma asteptam sa gasesc dovezi in sprijinul acestei teorii: constructii cu decoratiuni sugerind destinatia lor religioasa, ramasitele unor ofrande bogate, artefacte alogene si indicii ca piramidele fusesera ocupate simultan de grupuri de pe teritoriul Perului si de mai departe.
In loc de asta, echipa mea si cei ce sapasera mai inainte la alte doua piramide au scos la lumina cladiri care, prin amplasament si lipsa podoabelor, se asemanau mai degraba cu niste palate andine laice, decit cu niste centre religioase. Incaperile mai pastrau ramasite de textile si cobai (un aliment obisnuit), sugerind indeletniciri casnice, ca tesutul si cresterea animalelor. Ofrandele descoperite (inclusiv un copilas) fusesera evident aduse in piramide in timpul constructiei sau o data cu abandonarea ritualurilor. Datarea cu carbon radioactiv sugereaza ca piramidele nu au fost ocupate in acelasi timp, cum ar fi fost daca erau „ambasade“, ci succesiv, in perioade de aproximativ 30 de ani – durata medie a domniei unui conducator.
Nu pot decit sa trag concluzia ca piramidele erau palatele conducatorilor Ychsma (Is-ma), ce au domnit peste Pachacamac si unele din imprejurimile acestuia in timpul a ceea ce arheologii denumesc Perioada Intermediara Tirzie (900-1470 d.Hr.). La moartea fiecarui conducator, acesta era inmormintat cu sotia, concubinele si servitorii, palatul sau fiind transformat intr-un mormint unde mumia sa putea fi venerata. Succesorul isi construia apoi un nou palat in apropiere. Marturiile istorice sustin aceasta concluzie. Cronicarul Blas Valera relata chiar despre o asemenea traditie in anii 1580, probabil o reminiscenta a obiceiurilor stravechi, preincase: „Dupa moartea regelui sau a conducatorului..., decedatul era asezat intr-un dormitor sau o incapere anume construita pentru el..., dupa care usa si ferestrele erau zidite... Holurile, intrarile, aripile si alte camere... erau tinute deschise, astfel ca soameniit sa poata intra pentru a se ruga.“
Ideea ca piramidele erau palate se potriveste cu modelul dezvoltat in mod independent de arheologul William Isbell pentru siturile preincase de la Huari si Conchopata, aflate in podisul central din Peru. Totusi, aceasta interpretare ramine controversata. Teoria ambasadelor a fost deseori folosita pentru a fi explicata ridicarea ansamblurilor monumentale peste tot in Anzi drept centre religioase. Daca sapaturile de la Pachacamac arata ca centrul sau nu era ocupat de monumente religioase, ci de resedinte ale conducatorilor laici, atunci in vechiul Peru puterea ar fi putut fi impartita, in mai mare masura decit s-a crezut inainte, intre conducatori si preoti.
Popoarele din Peru de dinaintea marturiilor scrise nu ne pot vorbi direct, dar au lasat indicii palpabile ale civilizatiei lor. De noi tine sa le ascultam vocile.
Text: Peter Eeckhout
(Articol publicat in editia revistei National Geographic din martie 2005)
Mortii incep sa spuna povesti la Pachacamac, o intindere cu ruine si morminte risipite de linga Lima, Peru. Intemeiat in jurul anului 200 d.Hr., Pachacamac a devenit unul dintre cele mai indelung locuite, fara intrerupere, centre urbane din Anzi. Numit dupa Pachacamac, zeul creator, locul atragea pelerini ce veneau sa se inchine si sa-si ingroape mortii. Ocupat de incasi in jurul anului 1470, a fost unul dintre cele mai sacre locuri din imperiul acestora, pina la cucerirea spaniola din anii 1530.
In 1890, cind arheologii au inceput sa exploreze acest sit, au descoperit un vast complex de constructii monumentale si morminte pradate. In mijlocul sau se gaseste o enigma: 18 piramide cu scari din caramizi de lut, rampe si piatete. In 1993 am inceput primele sapaturi mai amanuntite la una dintre aceste structuri, ce dateaza de la sfirsitul anilor 1300 pina la mijlocul anilor 1400. Dupa mai mult de un deceniu de sapaturi, am gasit dovezi ce puneau intr-o noua lumina intelegerea piramidelor si rasturnau vechile ipoteze.
Timp de citeva decenii, oamenii de stiinta au crezut ca piramidele erau „ambasade“ religioase ce gazduiau delegatii ale comunitatilor indepartate venite sa venereze si sa aduca tribut si ofrande zeului Pachacamac. Ma asteptam sa gasesc dovezi in sprijinul acestei teorii: constructii cu decoratiuni sugerind destinatia lor religioasa, ramasitele unor ofrande bogate, artefacte alogene si indicii ca piramidele fusesera ocupate simultan de grupuri de pe teritoriul Perului si de mai departe.
In loc de asta, echipa mea si cei ce sapasera mai inainte la alte doua piramide au scos la lumina cladiri care, prin amplasament si lipsa podoabelor, se asemanau mai degraba cu niste palate andine laice, decit cu niste centre religioase. Incaperile mai pastrau ramasite de textile si cobai (un aliment obisnuit), sugerind indeletniciri casnice, ca tesutul si cresterea animalelor. Ofrandele descoperite (inclusiv un copilas) fusesera evident aduse in piramide in timpul constructiei sau o data cu abandonarea ritualurilor. Datarea cu carbon radioactiv sugereaza ca piramidele nu au fost ocupate in acelasi timp, cum ar fi fost daca erau „ambasade“, ci succesiv, in perioade de aproximativ 30 de ani – durata medie a domniei unui conducator.
Nu pot decit sa trag concluzia ca piramidele erau palatele conducatorilor Ychsma (Is-ma), ce au domnit peste Pachacamac si unele din imprejurimile acestuia in timpul a ceea ce arheologii denumesc Perioada Intermediara Tirzie (900-1470 d.Hr.). La moartea fiecarui conducator, acesta era inmormintat cu sotia, concubinele si servitorii, palatul sau fiind transformat intr-un mormint unde mumia sa putea fi venerata. Succesorul isi construia apoi un nou palat in apropiere. Marturiile istorice sustin aceasta concluzie. Cronicarul Blas Valera relata chiar despre o asemenea traditie in anii 1580, probabil o reminiscenta a obiceiurilor stravechi, preincase: „Dupa moartea regelui sau a conducatorului..., decedatul era asezat intr-un dormitor sau o incapere anume construita pentru el..., dupa care usa si ferestrele erau zidite... Holurile, intrarile, aripile si alte camere... erau tinute deschise, astfel ca soameniit sa poata intra pentru a se ruga.“
Ideea ca piramidele erau palate se potriveste cu modelul dezvoltat in mod independent de arheologul William Isbell pentru siturile preincase de la Huari si Conchopata, aflate in podisul central din Peru. Totusi, aceasta interpretare ramine controversata. Teoria ambasadelor a fost deseori folosita pentru a fi explicata ridicarea ansamblurilor monumentale peste tot in Anzi drept centre religioase. Daca sapaturile de la Pachacamac arata ca centrul sau nu era ocupat de monumente religioase, ci de resedinte ale conducatorilor laici, atunci in vechiul Peru puterea ar fi putut fi impartita, in mai mare masura decit s-a crezut inainte, intre conducatori si preoti.
Popoarele din Peru de dinaintea marturiilor scrise nu ne pot vorbi direct, dar au lasat indicii palpabile ale civilizatiei lor. De noi tine sa le ascultam vocile.
Text: Peter Eeckhout
(Articol publicat in editia revistei National Geographic din martie 2005)
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.