Jean Racine (n. 22 decembrie 1639 la La Ferte-Milon, azi in departamentul Aisne, Franta, d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franta) a fost un dramaturg francez.
-a nascut intr-o familie de mici functionari. Orfan la 4 ani, mama sa murind in anul 1641 iar tatal sau in 1643, el a fost crescut de bunicii sai acasa pana la moartea bunicului sau in 1649. Cu bunica sa s-a mutat la manastirea din Port Royal. Aceasta serie de intamplari nefericite i-a permis insa sa primeasca o educatie aleasa Jansenista (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfarsitul secolului, si care consta in relatia dintre liberul arbitru al omului si gratia eficace promovata de biserica Calvinista. Apare si in opera Fedra: "Crestin care a incalcat gratia...") care nu era permisa in scoli. A acumulat o cultura vasta, incluzand literatura, si in special invatarea limbilor greaca si latina.
Varsta de 18 ani il gaseste pe Racine orfan si sarac, dar cu o cultura vasta si cu o serie de relatii in randul Janseistilor. A studiat filozofia in liceul Harcourt. Acum scrie primele poezii. Ca un prim pas el incearca sa concilieze aspiratiile literare si cariera ecleziastica, dar in final, dupa un esec in cariera ecleziastica, s-a devotat in intregime literaturii.
In 1664 a fost introdus curtii regale, scriind un poem in care il lauda pe Ludovic al XIV-lea. Apoi a jucat intr-o piesa de Moliere, in acelasi an, insa fara prea mare succes. In 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare, care a fost primul sau succes.
Racine publica doua pamflete impotriva manastirii din Port Royal, si in special a fostei sale profesoare, care se opunea carierei sale teatrale.
Imensul succes al tragediei Andromaca (1667), jucata sub protectia Doamnei Henriette a Angliei ii asigura reputatia lui Racine. Dupa o singura comedie, "Aparatorii", in 1668, revine permanent la tragedii si scrie Britannicus (1669), Berenice (1670), Ifigenia (1674) si Fedra (1677).
Zdruncinat de critici, Racine renunta la teatru, in ciuda succesului capodoperei sale, Fedra. Membru al Academiei Franceze inca din 1673, Racine a fost inaltat la rang de cavaler in 1690. Este deasemenea trezorier al Frantei, functie care ii aduce venituri considerabile. Deasemenea este numit historiograf al regelui in 1677. Racine decide sa se aseze la casa lui iar sotia sa Catherine de Romanet ii daruieste 7 copii. Insa casatoria sa a fost una din interes.
La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) si Athalia (1691). La acea vreme Racine era tot impotriva teatrului, dar considera aceste piese ca opere pedagogice si poetice.
Racine a murit in anul 1699 la Paris in urma unei tumori. La cererea sa, a fost inmormantat in Port Royal, dar dupa distrugerea localitatii, cenusa sa a fost mutata la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris