-Daca vrei sa faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci ia-i din dorinte.
- Toate poftele care nu duc la durere daca nu sunt satisfacute nu sunt necesare, ci au pornirea usor anihilabila, daca cele dorite sunt greu de procurat sau daca dorintele par ca ne vor dauna. Si in dorintele naturale acelea care nu duc la suferinta cand nu sunt satisfacute, dar sunt urmarite cu pasiune, se datoreaza tot unei opinii iluzorii, si daca nu sunt inlaturate, nu-i din pricina naturii lor proprii, ci din pricina parerii iluzorii a omului.
- Adevarata libertate este a aceluia care isi este de ajuns lui insusi.
- imeni nu poate avea tot ce-si doreste, dar poate sa nu voiasca ceea ce nu are si sa se bucure de placerile ce i se ofera.
- Placerea este inceputul si sfarsitul traiului fericit.
- La cea mai mare parte a oamenilor calmul seamana cu letargia, iar emotia cu patima.
- Dintre toate pe care intelepciunea le ofera pentru a face viata complet fericita, cea mai mare este, desigur, prietenia.
- Avem nevoie nu atat de ajutorul prietenilor, cat mai ales de increderea in ajutorul lor.
- Natura umana nu trebuie fortata, ci convinsa; si o convingem daca ii satisfacem dorintele necesare si naturale... respingand pe cele daunatoare.
- Justitia este un contract de oportunitate in care se intra pentru a preveni ca oamenii sa lezeze sau sa fie lezati.
Epicur (Epikouros sau Επικουρος in greaca) (341 i.Hr. Samos – 270 i.Hr. Atena) a fost filosof grec, fondatorul Epicurismului.
Nascut in insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur traieste perioada de decadenta a lumii grecesti, dupa dominatia exercitata de Filip al Macedoniei si de catre fiul sau Alexandru cel Mare. Epicur isi urmeaza parintii in exil la Colofon, unde se afirma ca profesor de filosofie.
Tine prelegeri in Mytilene (311 i.Hr.), unde se imprieteneste cu Hermachos, viitorul sau succesor, iar apoi in Lampsacos (310 i.Hr.). Haosul exterior al cetatii il determina sa propovaduiasca o reintoarcere asupra vietii interioare. In 306 i.Hr., el cumpara o gradina (kepos), un teren situat la nord-est de Atena, unde va ramane pana la moarte.
Aici aduna o comunitate de prieteni care traiesc in jurul maestrului, indepartati de viata politica. Isi deschide propria scoala de filosofie care rivaliza cu Academia si Peripatos. Prin activitatea de la Atena, Epicur pune bazele unui nou curent filosofic - epicurismul - cu un puternic ecou pana la sfarsitul lumii antice. Ca si in cazul lui Socrate, pe care il aprecia, moartea lui Epicur a fost aceea a unui intelept senin si perfect stapan pe el.