Din aceeasi categorie
|
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 1/6 1.514 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 5/6 1.356 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 3/6 1.325 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 2/6 1.381 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 6/6 1.273 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Regina Victoria si Printul Albert / Partea 1/2 2.952 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Victoria a Marii Britanii 1.652 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regina Victoria si Printul Albert / Partea 2/2 1.859 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Razboiul de 335 de ani 1.112 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tineretea Reginei Victoria a Marii Britanii / BBC 2007 1.562 vizite - 0 comentarii adaugat de dida |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Gladstone si Disraeli - Confruntarea titanilor / Ep. 4/6
| Adaugat de zaharia | 17.01.2015 |  Adauga
la favorite |
1.183 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteGladstone vs. Disraeli: cel mai aprig conflict politic din istoria britanica
Doi politicieni extraordinari: unul liberal, altul conservator. Amandoi au fost prim-ministri in Marea Britanie victoriana, iar conflictul dintre ei a ajuns o legenda a politicii engleze. Este vorba despre Disraeli si Gladstone, doi dintre politicienii care au influentat in mod decisiv evolutia Marii Britanii, nu doar datorita politicilor pe care le-a promovat, ci si prin competitia dintre ei.
Antipatie reciproca
In alegerile generale din aprilie 1880, partidul conservator condus de Benjamin Disraeli a fost zdrobit de liberalii lui William Gladstone. Conflictul si competitia dintre cei doi dura deja de multi ani, dar era pe sfarsite: Disraeli (nascut in 1804) avea sa moara in 1881, in timp ce rivalul sau avea sa mai traiasca inca 18 ani.
Cei doi ajunsesera la conducerea partidelor conservator, respectiv liberal, in 1868, dar se remarcasera in politica britanica dinainte, si inca de la inceput diferentele dintre ei s-au facut simtite, dand nastere unei competitii legendare.
Cei doi politicieni proveneau din medii total diferite: Gladstone apartinea clasei mijlocii bogate si fusese educat la Eton si Oxford. Disraeli, in schimb, provenea din parinti italieni de origine evreiasca (desi el insusi a fost crescut ca Anglican). Si-a primit educatia la scoli necunoscute si nu a urmat cursurile universitare; in tinerete ii placea viata de societate si traiul extravagant, a scris cateva carti pentru a-si plati creditorii, iar in 1838 s-a casatorit cu o vaduva bogata pentru a-si rezolva situatia financiara. In timp ce idolul lui Gladstone era Sir Robert Peel, liderul partidului Conservator, Disraeli ii admira pe Burke, Bolingbroke si Byron.
Gladstone si-a dorit intotdeauna sa intre in randul clerului, dar a ajuns sa intre in politica, in randul conservatorilor, in 1832. Cinci ani mai tarziu, in 1837, extravagantul Disraeli devine si el membru al aceluiasi partid.
Cum a inceput duelul
In 1840, conservatorii castiga alegerile, iar Robert Peel formeaza din nou guvernul, in cadrul caruia ii ofera o functie tanarului Gladstone. Disraeli, care se astepta si el la o functie, este uitat, motiv pentru care nu-l va ierta niciodata pe Peel.
In acel moment, Disraeli si-a dat seama ca poate profita de ocazie pentru a se razbuna pe Robert Peel. Actionand aparent la umbra lui George Bentink, liderul conservatorilor cu interese in agricultura, l-a atacat de mai multe ori in Parlament pe Peel, care a facut greseala de a-i raspunde cu slabiciune. In cele din urma, legislatia a fost abrogata, dar Peel a fost nevoit sa demisioneze, iar partidul conservator s-a impartit in doua tabere: asa-zisii „peelites", adeptii lui Peel (ramasi insa fara lider), si protectionistii condusi de contele Derby, pentru care Disraeli a devenit mana dreapta.
Pentru urmatorii 28 de ani, conservatorii vor ramane in umbra, castigand doar de cateva ori guvernarea. O fac in anii '50, iar Gladstone are ocazia de a se razbuna pe Disraeli. Acesta ocupase, pentru scurt timp, functia de ministru de finante (Chancellor of the Exchequer), domeniu care nu era insa specialitatea sa. Bugetul propus de el a fost considerat un dezastru, iar Gladstone (pe atunci membru al coalitiei de opozitie „Aberdeen", formata din whigs, peelites, radicali si independenti) l-a criticat extrem de dur, cauzand in cele din urma caderea guvernului Derby/Disraeli. Era, oficial, inceputul conflictului dintre cei doi. Atunci, lui Disraeli i-a revenit sarcina de a reconstrui partidul pe care el insusi, prin actiunile sale, il distrusese.
Fata in fata
Acum, cei doi lideri se aflau fata in fata, de pe pozitii egale. Stilul lor era cat se poate de diferit: Gladstone era elocvent, vehement, moralizator si avea un aer evanghelic ; Disraeli, in schimb, era tipul oraseanului glumet, cosmopolit, dar si usor cinic.
Gladstone revine la guvernare in urma alegerilor de la sfarsitul anului 1868 si incepe un vast program de modernizare: reformeaza serviciul militar si administratia, precum si sistemul judiciar, si imbunatateste procedura electorala. Din opozitie, Disraeli nu avea ce sa faca decat sa incerce sa-l critice.
Cum s-a intors situatia in favoarea lui Disraeli
Situatia politica se schimba in favoarea conservatorilor in 1874, cand acestia castiga, cu un avans important, alegerile. Era cea mai importanta victorie a lor din 1841. Disraeli a realizat atunci ca englezii se saturasera de atatea reforme constitutionale si ca voiau altceva: „poporul englez ar fi idot daca nu si-ar fi dat seama de mult ca a venit vremea cand progresul social, si nu cel politic, este obiectivul ce trebuie urmat", a spus el atunci.
Astfel, guvernul Disraeli din 1874-1880 s-a concentrat pe reforme in domeniul social: sanatate, locuinte, alimentatie publica, conditii de munca din fabrici etc. Aceste schimbari n-au fost neaparat atat de importante precum a sustinut ulterior propaganda conservatoare, dar el au insemnat pentru societatea britanica si au aratat ca partidul conservator nu se opune schimbarilor sociale si ca are si o latura reformista.
Insa aceste probleme interne nu-l interesau prea tare pe Disraeli: el se concentra pe politica imperiala. Ca orice conservator, el era un aprig sustinator al imperiului si al nationalismului englez. Insa cat timp lordul Palmerston s-a aflat la conducerea partidului liberal, conservatorii nu aveau nicio sansa sa rivalizeze cu ei pe taramul nationalismului. Moartea sa a creat insa un gol, caci Gladstone avea o viziune diferita: era adeptul unei politici externe etice, morale, care insemna uneori compromisuri in defavoarea intereselor britanice. Asta in timp ce Disraeli era dispus sa mearga mult mai departe, precum investitia in canalul Suez si proclamarea reginei ca Imparateasa a Indiei, in 1876.
Conflicte de politica si personalitate
Dupa 1874 incepe colaborarea trainica dintre Disraeli si Regina Victoria. Puterea ei era limitata, dar suficienta cat sa conteze daca premierul era in bune relatie cu ea. Asta i-ar fi fost imposibil lui Gladstone, caruia ii lipsea abilitatea magulitoare a lui Disraeli, iar acesta a profitat mult de pe urma relatiei cu regina.
Confruntarea decisiva dintre cei doi oameni politici are loc in 1876-1878, in contextul crizei orientale. Disraeli vedea in Turcia un necesar obstacol impotriva Rusiei si a potentialei amenintari rusesti privind drumul catre India. Astfel, era convins ca, indiferent de comportamentul turcilor in provinciile sale crestine, Rusiei nu trebuie sa i se permita sa ajunga la Constantinopol. De cealalta parte, Gladstone era adeptul unei hotarate politici anti-otomane, care nu era pe placul reginei, si credea ca etica e mai importanta decat politica. Insa Disraeli conducea atunci politica britanica si el a actionat in vederea opririi avansului rusesc. Cu toate acestea, politica guvernului sau in timpul crizei orientale nu a castigat si sprijinul populatiei, aceasta votand, in 1880, pentru liberali.
Un an mai tarziu, Disraeli moare si odata cu el dispare conflictul dintre cei doi politicieni.
Relatia lui Gladstone cu Regina Victoria a fost una foarte proasta. In 1880 aceasta spunea despre Gladstone ca ea: isi da seama ca marea primejdie pentru aceasta tara este Gladstone si va abdica mai curand decat sa faca apel sau sa adreseze cel mai marunt mesaj acestui incendiator pe jumatate nebun.
Chiar daca il aprecia pentru calitatile sale de om politic, Victoria spunea despre Gladstone ca: a slabit autoritatea acestei tari in lume.Dupa retragerea din activitatea politica, suverana a refuzat a-i ofere Ordinul Jartierei si nu a organizat o vizita privata de ramas bun, asa cum era cutuma.
Concluzionand, este evident ca William Ewart Gladstone a fost receptat foarte diferit in timpul vietii. Indragit de popor, dar dispretuit de Regina Victoria si de alti oameni politici, realizarile si meritele sale sunt cele care il fac pe Gladstone sa ramana in mentalul colectiv britanic ca un personal emblematic al secolului al XIX-lea, fara de care intreaga Epoca Victoriana ar fi aratat cu totul altfel.
Sursa:Historia.ro
Doi politicieni extraordinari: unul liberal, altul conservator. Amandoi au fost prim-ministri in Marea Britanie victoriana, iar conflictul dintre ei a ajuns o legenda a politicii engleze. Este vorba despre Disraeli si Gladstone, doi dintre politicienii care au influentat in mod decisiv evolutia Marii Britanii, nu doar datorita politicilor pe care le-a promovat, ci si prin competitia dintre ei.
Antipatie reciproca
In alegerile generale din aprilie 1880, partidul conservator condus de Benjamin Disraeli a fost zdrobit de liberalii lui William Gladstone. Conflictul si competitia dintre cei doi dura deja de multi ani, dar era pe sfarsite: Disraeli (nascut in 1804) avea sa moara in 1881, in timp ce rivalul sau avea sa mai traiasca inca 18 ani.
Cei doi ajunsesera la conducerea partidelor conservator, respectiv liberal, in 1868, dar se remarcasera in politica britanica dinainte, si inca de la inceput diferentele dintre ei s-au facut simtite, dand nastere unei competitii legendare.
Cei doi politicieni proveneau din medii total diferite: Gladstone apartinea clasei mijlocii bogate si fusese educat la Eton si Oxford. Disraeli, in schimb, provenea din parinti italieni de origine evreiasca (desi el insusi a fost crescut ca Anglican). Si-a primit educatia la scoli necunoscute si nu a urmat cursurile universitare; in tinerete ii placea viata de societate si traiul extravagant, a scris cateva carti pentru a-si plati creditorii, iar in 1838 s-a casatorit cu o vaduva bogata pentru a-si rezolva situatia financiara. In timp ce idolul lui Gladstone era Sir Robert Peel, liderul partidului Conservator, Disraeli ii admira pe Burke, Bolingbroke si Byron.
Gladstone si-a dorit intotdeauna sa intre in randul clerului, dar a ajuns sa intre in politica, in randul conservatorilor, in 1832. Cinci ani mai tarziu, in 1837, extravagantul Disraeli devine si el membru al aceluiasi partid.
Cum a inceput duelul
In 1840, conservatorii castiga alegerile, iar Robert Peel formeaza din nou guvernul, in cadrul caruia ii ofera o functie tanarului Gladstone. Disraeli, care se astepta si el la o functie, este uitat, motiv pentru care nu-l va ierta niciodata pe Peel.
In acel moment, Disraeli si-a dat seama ca poate profita de ocazie pentru a se razbuna pe Robert Peel. Actionand aparent la umbra lui George Bentink, liderul conservatorilor cu interese in agricultura, l-a atacat de mai multe ori in Parlament pe Peel, care a facut greseala de a-i raspunde cu slabiciune. In cele din urma, legislatia a fost abrogata, dar Peel a fost nevoit sa demisioneze, iar partidul conservator s-a impartit in doua tabere: asa-zisii „peelites", adeptii lui Peel (ramasi insa fara lider), si protectionistii condusi de contele Derby, pentru care Disraeli a devenit mana dreapta.
Pentru urmatorii 28 de ani, conservatorii vor ramane in umbra, castigand doar de cateva ori guvernarea. O fac in anii '50, iar Gladstone are ocazia de a se razbuna pe Disraeli. Acesta ocupase, pentru scurt timp, functia de ministru de finante (Chancellor of the Exchequer), domeniu care nu era insa specialitatea sa. Bugetul propus de el a fost considerat un dezastru, iar Gladstone (pe atunci membru al coalitiei de opozitie „Aberdeen", formata din whigs, peelites, radicali si independenti) l-a criticat extrem de dur, cauzand in cele din urma caderea guvernului Derby/Disraeli. Era, oficial, inceputul conflictului dintre cei doi. Atunci, lui Disraeli i-a revenit sarcina de a reconstrui partidul pe care el insusi, prin actiunile sale, il distrusese.
Fata in fata
Acum, cei doi lideri se aflau fata in fata, de pe pozitii egale. Stilul lor era cat se poate de diferit: Gladstone era elocvent, vehement, moralizator si avea un aer evanghelic ; Disraeli, in schimb, era tipul oraseanului glumet, cosmopolit, dar si usor cinic.
Gladstone revine la guvernare in urma alegerilor de la sfarsitul anului 1868 si incepe un vast program de modernizare: reformeaza serviciul militar si administratia, precum si sistemul judiciar, si imbunatateste procedura electorala. Din opozitie, Disraeli nu avea ce sa faca decat sa incerce sa-l critice.
Cum s-a intors situatia in favoarea lui Disraeli
Situatia politica se schimba in favoarea conservatorilor in 1874, cand acestia castiga, cu un avans important, alegerile. Era cea mai importanta victorie a lor din 1841. Disraeli a realizat atunci ca englezii se saturasera de atatea reforme constitutionale si ca voiau altceva: „poporul englez ar fi idot daca nu si-ar fi dat seama de mult ca a venit vremea cand progresul social, si nu cel politic, este obiectivul ce trebuie urmat", a spus el atunci.
Astfel, guvernul Disraeli din 1874-1880 s-a concentrat pe reforme in domeniul social: sanatate, locuinte, alimentatie publica, conditii de munca din fabrici etc. Aceste schimbari n-au fost neaparat atat de importante precum a sustinut ulterior propaganda conservatoare, dar el au insemnat pentru societatea britanica si au aratat ca partidul conservator nu se opune schimbarilor sociale si ca are si o latura reformista.
Insa aceste probleme interne nu-l interesau prea tare pe Disraeli: el se concentra pe politica imperiala. Ca orice conservator, el era un aprig sustinator al imperiului si al nationalismului englez. Insa cat timp lordul Palmerston s-a aflat la conducerea partidului liberal, conservatorii nu aveau nicio sansa sa rivalizeze cu ei pe taramul nationalismului. Moartea sa a creat insa un gol, caci Gladstone avea o viziune diferita: era adeptul unei politici externe etice, morale, care insemna uneori compromisuri in defavoarea intereselor britanice. Asta in timp ce Disraeli era dispus sa mearga mult mai departe, precum investitia in canalul Suez si proclamarea reginei ca Imparateasa a Indiei, in 1876.
Conflicte de politica si personalitate
Dupa 1874 incepe colaborarea trainica dintre Disraeli si Regina Victoria. Puterea ei era limitata, dar suficienta cat sa conteze daca premierul era in bune relatie cu ea. Asta i-ar fi fost imposibil lui Gladstone, caruia ii lipsea abilitatea magulitoare a lui Disraeli, iar acesta a profitat mult de pe urma relatiei cu regina.
Confruntarea decisiva dintre cei doi oameni politici are loc in 1876-1878, in contextul crizei orientale. Disraeli vedea in Turcia un necesar obstacol impotriva Rusiei si a potentialei amenintari rusesti privind drumul catre India. Astfel, era convins ca, indiferent de comportamentul turcilor in provinciile sale crestine, Rusiei nu trebuie sa i se permita sa ajunga la Constantinopol. De cealalta parte, Gladstone era adeptul unei hotarate politici anti-otomane, care nu era pe placul reginei, si credea ca etica e mai importanta decat politica. Insa Disraeli conducea atunci politica britanica si el a actionat in vederea opririi avansului rusesc. Cu toate acestea, politica guvernului sau in timpul crizei orientale nu a castigat si sprijinul populatiei, aceasta votand, in 1880, pentru liberali.
Un an mai tarziu, Disraeli moare si odata cu el dispare conflictul dintre cei doi politicieni.
Relatia lui Gladstone cu Regina Victoria a fost una foarte proasta. In 1880 aceasta spunea despre Gladstone ca ea: isi da seama ca marea primejdie pentru aceasta tara este Gladstone si va abdica mai curand decat sa faca apel sau sa adreseze cel mai marunt mesaj acestui incendiator pe jumatate nebun.
Chiar daca il aprecia pentru calitatile sale de om politic, Victoria spunea despre Gladstone ca: a slabit autoritatea acestei tari in lume.Dupa retragerea din activitatea politica, suverana a refuzat a-i ofere Ordinul Jartierei si nu a organizat o vizita privata de ramas bun, asa cum era cutuma.
Concluzionand, este evident ca William Ewart Gladstone a fost receptat foarte diferit in timpul vietii. Indragit de popor, dar dispretuit de Regina Victoria si de alti oameni politici, realizarile si meritele sale sunt cele care il fac pe Gladstone sa ramana in mentalul colectiv britanic ca un personal emblematic al secolului al XIX-lea, fara de care intreaga Epoca Victoriana ar fi aratat cu totul altfel.
Sursa:Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.