Dintre toti intemeietorii de religii universale, Mahomed este singurul caruia i se cunoaste, in linii mari, biografia (izvoarele cele mai importante sunt Coranul - in araba, al Quar'an, "Propavaduirea" - si informatiile transmise de Traditie - in araba, al-Hadit, "Zicerea", "Spusa". Trebuie precizat insa ca valoarea istorica a acestor surse nu e intotdeauna sigura).
Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a nascut la Mecca in jurul anului 570. Tatal sau moare cu putin timp inainte de nasterea sa, iar mama sa cand el avea doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la varsta de 8 ani. La 12 ani calatoreste in Siria, unde un calugar crestin , numit Bahira ,recunoaste semnele tainice pe umarul lui Mohamed care ii vestesc vocatia de prooroc. Se casatoreste cu prima lui nevasta, Khadija la varsta de 25 de ani (ea avea 40); sotia sa a avut un rol considerabil in viata Profetului: ea l-a incurajat mult in incercarile sale religioase. Khadija avea un var crestin (catolic) Waraqah ibn Nawfal. Fatimah este fiica lui Khadija si a lui Mahomed. Casatoria avea sa fie fericita; Mahomed, care dupa moartea Khadijei avea sa aiba inca noua neveste, nu si-a luat alta sotie cat timp Khadija a fost in viata. Datorita caracterului sau integru este ales ca membru intr-o organizatie numita Alianta pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, avand posibilitatea sa calatoreasca mult. Era cunoscut de toti ca fiind o persoana foarte corecta si cu un suflet foarte bun.
Nu se prea cunosc amanunte ale vietii lui Mohamed dinaintea primelor revelatii, catre anul 610. Potrivit traditiei, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere spirituala" (tahannut) in pesteri si in alte locuri insingurate, practica straina politeismului arab. E foarte posibil ca Mahomed sa fi fost impresionat de vegile, rugaciunile si meditatiile anumitor calugari crestini pe care ii intalnise sau de care auzise vorbindu-se in calatoriile sale. Un var al Khadijei era crestin. In plus, anumite ecouri ale predicatiei crestine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum si ideile si obiceiurile ebraice, erau indeajuns de cunoscute in orasele arabe.
Cu toate ca, in timpul lui Mahomed, este putin probabil ca religia Arabiei Centrale sa fi fost modificata de influente iudeo-crestine, prin evreii (prezenti intr-un mare numar la Iatrib - viitoarea Medina) si crestinii (prezenti la Mecca, majoritatea de conditie foarte umila, probabil sclavi abmisieni si insuficient instruiti), Profetul a luat contact cu elemente iudeo-crestine.
Mahomed primind revelatia din partea arhanghelului Gabriel (miniatura de la inceputul secolului al XIV-lea)
La 40 de ani, Mahomed are o revelatie descrisa in felul urmator: pe cand dormea in pestera in care isi petrecea recluziunea lui anuala, ingerul Gabriel a venit la el, tinand o carte deschisa in maini si i-a poruncit "Rosteste acestea!". Cum Mahomed refuza sa citeasca din carte, Ingerul i-a apasat "cartea pe nari si pe buze", aproape sufocandu-l. Cand, a patra oara ingerul i-a spus: "Rosteste!", Mahomed l-a intrebat "Ce trebuie sa rostesc?". Ingerul i-a raspuns atunci: "Rosteste (adica: predica!) in numele Domnului care te-a facut! Care a facut omul dintr-un cheag de sange. Propavaduieste, caci Domnul tau este cel mai darnic, el l-a luminat pe om cu ajutorul penei de scris si l-a invatat pe om ceea ce nu stia"(90: 1-5) Mahomed a inceput sa citeasca cu voce tare si ingerul s-a departat de dansul. "Apoi m-am trezit si eram ca si cum cineva ar fi scris in inima mea". Autenticitatea acestor experiente pare neindoielnica. "Dictarea" Coranului a fost deseori insotita de convulsii puternice, de accese de febra sau de racirea trupului.
Muhammad incepe sa predice, intai in familie si printre cunostinte, apoi publicului larg. La inceput el este ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridiculizat. Totusi, el reuseste sa atraga din ce in ce mai multi oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Pe masura ce numarul celor ce il urmau crestea, Muhammad devine o amenintare la adresa conducatorilor societatii sale si este persecutat, alaturi de cei care il urmau. Un timp s-a bucurat de protectia unchiului sau Abu Talib, dar dupa moartea acestuia Muhammad este nevoit sa isi paraseasca orasul natal si sa mearga cu un grup de musulmani devotati in orasul Yatrib in 622, unde fusese invitat de doua triburi rivale, care acceptasera sa-l recunoasca drept conducator spiritual si se asteptau ca el sa le arbitreze disputele. Acest eveniment se numeste Hejira si marcheaza inceputul anului Islamic. Hejira inseamna in araba "emigrare". Numele orasului este schimbat in Medina ('Orasul' (in araba), ca prescurtare de la numele complet de 'Orasul Profetului' (al Madinat al-Nabi)) [1]
Muhammad devine conducatorul orasului si in scurt timp Medina devine capitala primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, insa Muhammad reuseste sa castige cateva batalii importante Badr si Uhud, asigurand securitatea statului sau. Acesta continua sa se extinda si in cele din urma Muhammad cucereste Mecca fara varsare de sange in 630. In tot acest timp, versete din Coran continua sa ii fie revelate, acestea fiind o parte asternute in scris, iar o alta memorate de catre companionii Profetului.
Muhammad a murit la 63 de ani, in 632. La moartea sa, in peninsula arabica exista un factor de coeziune ce pentru prima data in istorie, va duce, in deceniile si secolele urmatoare, la o veritabila unificare a acesteia (si nu numai) intr-un stat islamic. Chiar din timpul vietii Profetului s-a putut realiza o unificare religioasa in peninsula, desi unificarea politica s-a facut doar mai tarziu, in timpul primului calif, Abu Bakr. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala, zakat-ul) perceputa de agentii ( 'ummal) Profetului pentru finantarea continuarii razboaielor de cucerire, in afara peninsulei).